De ce s-a încălzit vremea în plină iarnă. La Cluj-Napoca poate mai mult decât în alte părți

Temperaturile tot mai ridicate, chiar și iarna, nu sunt lipsite de cauze și au explicații care țin de viața cotidiană actuală. Dacă v-ați întrebat de ce nu mai îngheață apa pe străzi și nu avem zăpadă din plin de Crăciun, găsiți o serie de lămuriri în textul de mai jos, redactat de lectorul universitar Viorel Arghiuș de la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.

Până în momentul de față, temperatura medie a lunii decembrie 2020 este de aproximativ 2.8°C, cu peste 4°C față de normele climatologice (mediile istorice), pentru luna decembrie (1,4°C este media pe perioada 1961-2019), ceea ce înseamnă, în limbaj meteorologic, o vreme mai caldă decât în mod obișnuit (dacă temperaturile, pentru o anumită perioadă, sunt cu 2-5°C peste medii, vremea se consideră mai caldă decât în mod obișnuit, iar dacă sunt cu mai mult de 5°C peste acele norme, este considerată deosebit de caldă). Dacă excludem primele trei zile ale lunii, media depășește 3,5°C, ceea ce, în ansamblu, ne apropie de o vreme deosebit de caldă pentru perioada aceasta a anului.

Temperaturile ridicate din această perioadă a anului din România și, implicit, din Cluj-Napoca, nu reprezintă situații nemaiîntâlnite în decursul istoriei, doar că, în ultima perioadă de timp, acestea au devenit tot mai frecvente și intense. Această stare de fapt este asociată creșterii temperaturii medii globale, aspect dovedit, fără echivoc, de numeroasele studii efectuate până în prezent. Acest fenomen s-a accentuat îndeosebi în ultimele patru decenii, fiind în strânsă legătură cu creșterea presiunii omului asupra mediului și, odată cu ea, a concentrațiilor gazelor cu efect de seră (îndeosebi dioxid de carbon și metan).

Clujul, o „insulă de căldură urbană”

Și municipiul Cluj-Napoca se înscrie într-o tendință similară, chiar mai accentuată comparativ cu spațiile rurale sau alte orașe mai mici din România, ca urmare a efectului de „insulă de căldură urbană”. Acest efect este strâns legat de schimbarea capacității de reflexie a suprafețelor care intră în contact cu aerul atmosferic, numite „suprafețe active” (suprafețele construite, în general, sunt mai închise la culoare și absorb mai multă radiație, pe care o emană apoi sub forma de radiații infraroșii, încălzind atmosfera), dar mai ales de creșterea densității construcțiilor și implicit a suprafețelor radiative. Ideea este că atmosfera se încălzește îndeosebi de jos în sus și mult mai puțin de la Soare, pe cale directă, fiind strâns legată de radiațiile infraroșii emanate de suprafața activă a Pământului. La toate acestea se adaugă și căldura rezultată din diverse activități umane.

Acest efect s-a accentuat, la Cluj-Napoca, după anul 2008, pe fondul ,,exploziei” în sectorul construcțiilor. Numai la nivel de locuințe, în perioada 2008-2018, au apărut peste 40.000 de unități în municipiul Cluj-Napoca și localitățile învecinate. La acestea se adaugă multiple alte construcții industriale sau de servicii. Acest efect se preconizează a se accentua în viitor, pentru că suprafața Pământului și mai ales suprafețele betonate au o tendință de încălzire mult mai rapidă, decât a aerului atmosferic. Analizând datele medii și extreme de temperatură, din perioada 1961-2018, de la stația meteorologică din Cluj-Napoca (sursă datelor: European Climate Assessment&Dataset (ECA&D) platform), prin intermediul metodei statistice MakeSens, se observă o tendință evidentă de creștere a temperaturilor medii anuale. Astfel, în perioada menționată, temperatura medie anuală a crescut cu mai mult de 2,0°C, încălzirea cea mai puternică fiind resimțită în sezonul de vară (o creștere de circa 3,0 °C, în perioada 1961-2018) și cel de iarnă (circa 2,5°C). Tendința de creștere a temperaturilor medii anuale la Cluj-Napoca (sursă datelor: European Climate Assessment&Dataset (ECA&D) platform).

Nivelul de semnificație statistică foarte ridicat arată indubitabil relevanța acestor tendințe. Această încălzire trebuie percepută de omul de rând, nespecialist, nu că una lineară, ci, oarecum, în trepte. De exemplu, în ultimul deceniu, ne-am stabilizat la o treaptă a valorilor medii anuale de peste 10 °C, comparativ cu mediile multianuale care sunt cu circa 1,5-2,0 °C mai reduse.

Pe acest fond, există posibilitatea că, izolat, să avem zile sau anotimpuri mai răcoroase decât arată mediile de temperatură din perioadele respective, dar, în ansamblu, tendința este crescătoare. Experimentele numerice realizate cu un ansamblu de șase modele climatice regionale sugerează că, în orizontul temporal 2021 – 2050, creșterea temperaturii medii anuale în judeţul Cluj ar putea fi între 1,3°C şi 1,4°C, comparativ cu media multianuală a intervalului 1971 – 2000 (interval de referinţă) (sursă http://www.anpm.ro ), crescând suplimentar presiunea asupra componentelor mediului. Foarte multe extreme hidro-climatice (valuri de căldură, secete, viituri și inundații, vijelii, tornade, uragane etc) sunt strâns legate de creșterea temperaturilor medii, având asociate multiple aspecte negative asupra vieții umane și a biodiversității, care ar putea pune în pericol viitorul omenirii.

Schimbările climatice și schimbarea atitudinilor

Schimbările climatice nu mai reprezintă doar idei de predicții viitoare. Ele se produc deja și asistăm la ele. Stă în puterea noastră să acționăm din timp pentru a limita încălzirea globală (principalul factor al acestor schimbări), fără a mai aștepta efectele unor decizii și convenții geo-politice. La nivel individual putem să ne schimbăm atitudinea, prin limitarea irosirii resurselor de hrană, apă, electricitate etc., și o gestionare adecvată a deșeurilor, prin colectare selectivă și reutilizare, pentru că, direct, dar mai ales indirect, ne aducem contribuția la scăderea amprentei de carbon. La nivel municipal putem extinde suprafețele verzi și reabilita construcțiile prin schimbarea culorii acestora (culori mai deschise care reflectă radiațiile mai puternic) și realizarea de acoperișuri verzi. Acestea sunt doar câteva exemple de bune practici care pot fi puse în practică cu costuri relativ reduse.

Viorel Arghiuș este lector.dr. la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, UBB. Realizează cercetări științifice, în principal, în domeniile: meteorologie și climatologie, hidrologie, schimbări climatice, hazarduri atmosferice și hidrice. Discipline predate: meteorologie și climatologie, hidrologie și climatologie, fenomene hidro-atmosferice de risc. De asemenea, activează voluntar și în alte domenii: ornitologie, arbori bătrâni, paleontologie.