Agatha Christie, ”Regina crimei”

Unul dintre cei mai celebri detectivi din lume este Hercule Poirot – atât de celebru, încât uneori ne vine greu să credem că e fictiv, că nu a existat niciodată în realitate. Pe de altă parte, cea care l-a creat, Agatha Christie, e atât de cunoscută, încât numele său a devenit sinonim cu romanele din genul ”crime și mistere”, iar uneori ne pare ea un personaj. Romanciera Agatha Christie s-a născut pe 15 septembrie 1890; a scris peste 80 de romane, 14 piese de teatru, la care se adaugă scrierile publicate cu pseudonimul Mary Westmacott (“Moarte pe Nil”, “Misterul vasului albastru”).         

Romanele, croite după un tipar

După cum au remarcat fanii și specialiștii, majoritatea operelor Agathei Christie au în comun stilul, subiectul, ”scena” unde se petrece totul, înșiruirea evenimentelor, personajele. Acțiunea este concentrată pe descoperirea autorului unei crime, mediul social fiind acela al clasei de mijloc sau bogate engleze. De obicei, un detectiv se ocupă de identificarea criminalului, după ce acesta fie a intrat în contact din întâmplare cu mediul crimei, fie a fost chemat de o persoană implicată într-un fel sau altul în acțiune. Apoi, detectivul interoghează principalii suspecți, analizează locul crimei și trece în revistă fiecare indiciu, astfel încât cititorul să aibă posibilitatea să rezolve el însuși misterul. Spre finalul acțiunii, de multe ori unul dintre cei pe care îi consideram suspecți este omorât, de obicei pentru că a descoperit din întâmplare criminalul și trebuie să fie redus la tăcere. În unele romane, au loc și mai multe crime. În scena finală, detectivul îi cheamă la un loc pe toți suspecții și dezvăluie treptat cine este făptașul, de cele mai multe ori descoperind și alte secrete, chiar dacă nu au legătură cu crima. Logica detectivului scoate la iveală totul, fără greșeală, chiar dacă tot timpul cazurile sunt foarte ingenioase, cu multe aspecte și secrete, menite să distragă atenția de la criminal.

Hercule Poirot și Miss Marple

Detectivul Hercule Poirot a apărut pentru prima dată în 1920, în romanul ”Misterioasa Afacere de la Styles”, apoi a fost protagonist în alte 33 de alte romane, o piesă de teatru și mai bine de 50 de povestiri scurte ale autoarei Agatha Christie. Care autoare, se pare, s-a săturat la un moment dat de celebrul detectiv, pe care deja îl disprețuia spre sfârșitul anilor 1930, după cum nota în jurnalul personal – iar prin anii 1960 îl considera insuportabil, un ”maniac egocentrist”. Totuși, Agatha Christie a procedat altfel decât Arthur Conan Doyle, care, atunci când s-a săturat de nu mai puțin celebrul său personaj-detectiv, Sherlock Holmes, l-a ucis. Scriitoarea nu a dat curs acestui impuls, întrucât Poirot se bucura de o popularitate mult prea mare și ea se simțea datoare să își mulțumească cititorii. Sfârșitul lui Poirot este descris în romanul ”Cortina”, unde este prezentat și ultimul său caz. Și cariera scriitoarei era deja spre sfârșit, iar Hercule Poirot era atât de popular, încât a devenit singurul personaj fictiv care a avut un obituar în celebrul ziar The New York Times.

Noua ecranizare a cărții ”Crima din Orient Express” va avea premiera în SUA pe 10 noiembrie și beneficiază de o distribuție de excepție. Kenneth Branagh va interpreta rolul detectivului Hercule Poirot în noua ecranizare a cărții ”Crima din Orient Express”.

Al doilea personaj celebru adus la viață de Agatha Christie a fost Miss Marple, pe care o plăcea mult mai mult decât pe Poirot. Tocmai de aceea, nu există vreun roman în care cei doi să se întâlnească – scriitoarea era de părere că nu s-ar fi putut înțelege, nu s-ar fi potrivit nicicum împreună. Pe de altă parte, romanele în care este protagonist Poirot sunt de două ori mai multe decât cele cu Miss Marple, însă acest lucru se poate datora faptului că personajul Marple a fost introdus relativ târziu și până în anii 1940 era prezentat doar într-un roman. După succesul ultimului roman despre Poirot, Christie și-a dat acordul pentru publicarea romanului ”Sleeping Murder”, cu ultima enigmă dezlegată de Miss Marple. Aceasta are parte de o soartă mai bună la sfârșitul cărții, întorcându-se la viața normală din satul ei.

Începuturile scriitoarei
Agatha Christie s-a născut pe 15 septembrie 1890, numele său întreg fiind Agatha Mary Clarissa Miller. A venit pe lume în Torquay, Devon, în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în familia formată din Frederick Alvah Miller, un broker american bogat, și Clarissa Margaret Boehmer, fiica unui căpitan din armata britanică. Agatha a mai avut o soră, Margaret Frary Miller, numită colocvial Madge, cu 11 ani mai mare, și un frate, Louis Montant Miller, Monty, cu 10 ani mai mare. Tatăl a murit când Agatha avea doar 11 ani. Viitoarea scriitoare a fost educată acasă, sub îndrumarea mamei sale, care a încurajat-o să scrie încă de la o vârstă fragedă. Apoi, după 16 ani, a urmat cursuri de canto și pian, la școala Doamnei Dryden din Paris. Ea însăși a povestit mai târziu despre copilăria și adolescența sa, când a descoperit plăcerea de a citi, dar și talentul de a scrie. Cât despre viața de zi cu zi, din autobiografia scriitoarei putem afla că se considera o femeie obișnuită, care a scris cu pasiune, a iubit, a călătorit, a gătit, s-a bucurat de viață. Agatha Christie a lucrat ca asistentă medicală în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar această experiență a ajutat-o să cunoască mai multe poțiuni și otrăvuri, pe care le-a folosit mai apoi în dezvoltarea intrigilor romanelor ei. Agatha Christie s-a căsătorit în 1914 cu Archibald Christie, colonel din Royal Flying Corps, și au avut împreună o fiică, Rosalind Hicks, născută în 1919. Cam în această perioadă și-a început și cariera de scriitoare, primul roman, ”Misterioasa Afacere de la Styles”, fiind publicat în 1920. Din păcate, căsnicia nu a fost una prea fericită, iar în 1926 Agatha a descoperit că soțul o înșela. Mai mult, acesta i-a spus că este îndrăgostit de o altă femeie, pe nume Nancy Neele, și că dorește să divorțeze.

Misterul dispariției

Acest lucru a dus la un întreg episod dramatic, ce s-ar fi putut confunda cu unul dintre romanele pline de mister semnate Agatha Christie. Rănită și furioasă după trădarea soțului, scriitoarea a dispărut, pur și simplu, de acasă, și a fost de negăsit timp de 11 zile. Poate că nu pare mult, însă fuga ei a pus pe jar Scotland Yard-ul şi ziarele vremii. Nimeni, nici ea însăși, nu și-ar fi putut imagina interesul uriaș pe care avea să-l manifeste presa. Până la urmă, Agatha a fost găsită într-un hotel, unde se înregistrase sub un nume fals, Teresa Neele (exact numele de familie al amantei). Scriitoarea nu a dezvăluit niciodată amănunte despre ”dispariție”, iar oamenii au speculat că episodul a venit pe fondul unei depresii nervoase, ori poate din dorința de a se răzbuna pe soț, umilindu-l public. Despre misterul celor 11 zile s-a scris mult, însă cel mai documentat pare a fi Jared Cade, autorul celei mai vândute biografii a faimoasei scriitoare. Acesta notează că dispariția acesteia a fost un eveniment ”cataclismic” la vremea lui – în condițiile în care o autoare relativ bine cunoscută a ajuns subiectul cel mai dezbătut din Anglia. Povestea a fost alimentată de ziare, pentru că atunci nu exista acoperirea TV şi radio pe care ar fi primit-o azi o asemenea poveste. Oricum, povestea a făcut înconjurul lumii, a ajuns pe prima pagină în America, Africa şi alte locuri.

Epilog și un nou început

Ce e drept, subiectul era captivant: o scriitoare de romane pline de mistere ”juca” acum în propriul mister. Exista un soț infidel, plus o mașină abandonată (a ei) la mică distanță de locul unde soțul își petrecea noaptea alături de amantă. Logic, mulți au crezut că el voise să scape de ea, pentru a trăi nestingherit cu cealaltă femeie. Poliția s-a mobilizat, la fel și comunitatea, mulți oameni implicându-se în căutări. S-au distribuit afișe cu imaginea ei, ceea ce, într-un final, a dus la descoperirea scriitoarei, după ce a recunoscut-o un martor. Situația a transformat-o aproape instant pe Agatha Christie într-un autor bestseller. La vremea dispariției sale, lansase romanul ”Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd?”, care se vânduse doar în 5.000 de exemplare. După dispariţie, vânzările au crescut remarcabil şi s-au făcut chiar şi oferte de ecranizare. Evident, când a fost găsită în viaţă și s-a aflat că nici măcar nu fusese în pericol, presa a acuzat-o că a pus la cale dispariţia pentru a câştiga publicitate şi a creşte vânzarea cărţilor sale. Agatha Christie a divorțat în 1928 de colonel și s-a căsătorit doi ani mai târziu cu un arheolog, Max Mallowan, cu 14 ani mai tânăr. Căsătoria a fost una fericită, mai ales în primii ani, și a rezistat, în ciuda numeroaselor aventuri ale soțului din ultimii ani ai vieții scriitoarei.

Surse de inspirație
Multe dintre ”scenele” în care se petrec romanele Agathei Christie sunt locuri pe care aceasta le-a vizitat, în timpul numeroaselor călătorii pe care le-a făcut alături de soț. ”Crima de pe Orient Express”, unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, a fost scris în Hotelul Pera Palace din Istanbul, iar camera sa a fost păstratăca un memorial dedicat autoarei. De asemenea, acțiunea din ”Moarte pe Nil” este situată în Egipt, iar acțiunea din ”Crimă în Mesopotamia” este situată în Irak. Acțiunea din alte romane se desfășoară în Devon, regiunea natală a autoarei, unde scriitoarea și cel de-al doilea soț au cumpărat o reședință de vară, Greenway Estate, în 1938 – și care acum este un muzeu dedicat autoarei. Alte opere ale sale sunt plasate în jurul reședinței Abney Hall din Cheshire, deținută de cumnatul autoarei, James Watts. De altfel, proprietatea a servit drept sursă de inspirație și pentru alte locații fictive din alte scrieri, fiind plasată în mediul rural, cu servitori și o viață socială bogată. 
Agatha Christie a murit pe data de 12 ianuarie 1976, la vârsta de 85 ani, din cauze naturale, la reședința Winterbrook, de lângă Wallingford, în Oxfordshire. Este înmormântată în cimitirul bisericii St. Mary din Cholsey. Fiica sa, Rosalind Hicks, a continuat să se ocupe de popularizarea operei și de consolidarea reputației mamei sale, până la sfârșitul vieții sale – a decedat pe data de 28 octombrie 2004, tot la vârsta de 85 de ani și tot din cauze naturale. Nepotul lui Christie, Mathew Prichard, a moștenit drepturile de autor ale unor opere ale bunicii sale și este în continuare asociat în compania ce se ocupă de gestionarea operei, Agatha Christie Limited.

Regina crimei

Agatha Christie a scris romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste – cea mai cunoscută parte a operei sale – însă a scris și romane de dragoste, sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea nu s-au bucurat de același succes la public. Așadar, Christie a fost numită ”Regina Crimei”, datorită scrierilor sale ce au în centru personajele Hercule Poirot și Miss Jane Marple. Agatha Christie este considerată unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului și este plasată de către Guinness Book of World Records pe locul trei în topul vânzărilor de cărți în lume – după operele lui William Shakespeare (primul loc) și Biblia, care ocupă locul doi. De asemenea, ea este prima în topul autorilor traduși în cele mai multe limbi – cel puțin 103. Cărțile sale au fost vândute în peste 2 miliarde de exemplare; cel mai bine vândut roman semnat Agatha Christie este ”And Then There Were None”, cunoscut la noi și sub titlul ”Zece negri mititei”. Iar dacă suntem la capitolul recorduri, trebuie spus că piesa de teatru ”The Mousetrap” este cea mai longevivă: a avut premiera pe 25 noiembrie 1952 și încă mai este jucată, după mai mult de 25.000 de reprezentații.

Cărți și filme

Unul dintre cele mai celebre romane semnate Agatha Christie este ”Crima din Orient Express”, publicată pentru prima dată în Anglia pe 1 ianuarie 1934. Două luni mai târziu, apărea și în librăriile din Statele Unite ale Americii. Protagonist este tot detectivul de origine belgiană Hercule Poirot, alături de 13 străini care călătoresc prin Europa, toţi devenind suspecţi după ce are loc o crimă în tren. Acțiunea se complică și mai mult după ce Poirot află o poveste mai veche, ce ar putea avea legătură cu asasinatul. Pe scurt, cititorul este ținut cu sufletul la gură de acest roman, considerat un clasic al genului. Cartea a fost ecranizată în 1974, filmul fiind regizat de Sidney Lumet. Distribuţia a fost alcătuită din Albert Finney (în rolul Poirot), Lauren Bacall, Jacqueline Bisset, Colin Blakely, Sean Connery, John Gielgud, Anthony Perkins, Vanessa Redgrave şi Michael York, plus Ingrid Bergman, care a câştigat cu rolul Greta Ohlsson un premiu Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar. Filmul a fost un succes comercial, generând încasări de peste 35 de milioane de dolari în Statele Unite. Pelicula a fost, de asemenea, nominalizată la şase categorii ale pemiilor Academiei Americane de Film. În aceste condiții, un remake ar avea niște standarde înalte la care să se raporteze. Iar acest remake este anunțat pentru luna noiembrie, în acest an. Filmul, în regia lui Kenneth Branagh, beneficiază de o distribuţie plină de staruri: Judi Dench, Michelle Pfeiffer, Johnny Depp, Penelope Cruz, Jr, Willem Dafoe, Sir Derek Jacobi, Josh Gad din ”Frumoasa şi Bestia”, şi Kenneth Branagh, care va interpreta rolul detectivului Hercule Poirot.

Distribuie:

Nu există Comentarii

Postaţi un comentariu