Conferențiarul Bogdan Suditu de la Universitatea din București: „Proiectul Sopor este excepția pentru noi, dar este normalitatea pentru toate celelalte state europene”

Transilvania Reporter a stat de vorbă cu unul dintre membrii comisiei care a jurizat concursul de soluții pentru PUZ în proiectul Sopor. Expert în urbanism și dezvoltare urbană, Bogdan Suditu ne-a prezentat proiectul, de ce este important ca el să fie o reușită și în ce constă unicitatea lui.

Față de situația actuală în care deciziile cu privire la dezvoltarea constructivă a localităților sunt dictate de către investitori diverși, în proiectul Sopor autoritatea publică locală a decis că vrea viziune și coerență funcțională, predictibilitate și parteneriat în investiții pentru deceniile următoare.

Domnule profesor Bogdan Suditu, cunoașteți acest proiect, ați făcut parte din juriul care l-a selectat. Care credeți că este cea mai mare provocare pe care o ridică, fiind un proiect unic până acum?

Un proiect Sopor este așteptat de ani de zile: face trecerea de la proiectul de parcelă, hai să zicem de mic ansamblu rezidențial (cu sensul de grupare de locuințe și spații publice coherent organizate), la proiect urban. Proiectul Sopor este excepția pentru noi, pentru România, dar este normalitatea pentru toate celelalte state europene și din lumea civilizată în care statul există, iar dezvoltarea urbană coerentă, funcțională, rațională este parte din acel stat funcțional în care există legi și profesioniști ! Ce este unic la proiectul Sopor? Voința unei autorități publice locale de a-și îndeplini rolul, stabilit de lege de multă vreme, de a fi gestionar responsabil al teritoriului administrativ, respectiv de conducător al dezvoltării localității, nu doar parte în procesul de aprobare!  Altfel spus, față de situația actuală în care deciziile cu privire la dezvoltarea constructivă a localităților sunt dictate de către investitori diverși (proprietari de mici terenuri, dezvoltatori rezidențiali serioși sau speculatori imobiliari cu bune conexiuni în zona administrației…), în proiectul Sopor autoritatea publică locală Cluj-Napoca a decis că vrea viziune și coerență funcțională, predictibilitate și parteneriat în investiții pentru deceniile următoare, dezvoltare urbană, nu doar dezvoltare rezidențială imediată pe terenuri agricole fără garantarea realizării infrastructurii edilitare, de educație, social-economice etc, că vrea proiect urban durabil nu doar construcții juxtapuse. Provocarea pe care o ridică proiectul: idea însăși, concursul de soluții, ambiția de a implementa soluția aleasă, traducerea în bune practici la nivel național a rezultatelor de succes, respectiv în proiecte de norme juridice și operaționale a piedicilor punctuale ! Nu va fi ușor, dar proiectul este necesar – atât pentru Cluj, cât și pentru practica viitoare a dezvoltării urbane durabile în România.

Ce vă place cel mai mult la acest proiect?

Ideea asumării responsabilității privind coerența dezvoltării urbane pe termen mediu și lung de către un primar, de către o autoritate publică este – cu siguranță – partea cea mai plăcută a acestui proiect ! Cartierele frumoase și funcționale ale orașelor noastre, de la București la Iași sau Timișoara, nu s-au făcut într-o zi, ci în ani sau decenii, dar au avut un proiect coerent pe care responsabilii administrativi locali l-au respectat și aplicat cu consecventă, chiar dacă erau inițiate sau aprobate în mandatele politice ale predecesorilor lor. Acest proiect modifică paradigma de dezvoltare actuală, privilegiază și impune parteneriatul dintre public și privat (partajare a costurilor dezvoltării, nu numai a beneficiilor), impune regula investițiilor ce privilegiază interesul public (parc, spații publice de calitate, transport public) în defavoarea urbanismului speculativ creator de ghetouri (cazul Florești) și nu de orașe durabile ale viitorului.

Care va fi efectul, perspectiva pe plan național, acest proiect fiind primul poate deveni model. Dacă va fi un eșec va descuraja astfel de proiecte.

Da, este de așteptat ca excepția să devină regulă, iar proiectul Sopor (proceduri administrative, juridice, cadastral-urbanistice, financiare etc/.) ar trebui să devină norma, practica curentă în dezvoltarea urbană în viitorul apropiat al orașelor noaste. Din păcate, deocamdată, cadrul legal nu obligă ca dezvoltarea urbană să se realizeze prin proiecte similare Soporului, dar sper ca succesul acestuia să contribuie la remodelarea normelor și practicilor de planificare și dezvoltare urbană. Nu vă ascund că mă gândesc mereu la rolul pe care l-a avut în dezvoltarea urbană a orașelor din România din prima jumătate a sec. XIX a proiectului ”parcului Filipescu” din București  (realizat începând cu 1909, pe un teren ca Soporul, agricol și periferic, utilizând modelul orașului-grădină a lui E. Howard, 1902). Nimeni nu i-a dat credit, dar toți cei implicați au fost consecvenți, creând astfel ”cartierul cu străzi cu nume de capitale” din vecinătatea Guvernului. Un succes urbanistic și economic!   Da, Sopor trebuie să devină proiect-școală, proiect model în care se vor întâmpina numeroase piedici legale (spre ex. nu avem legislației referitoare la organizarea proprietarilor de terenuri agricole și reparcelarea acestora în interes și uz urban) sau administrative (vor fi multe momente în care autoritatea publică va trebui să ia decizii curajoase privind investițiile publice). Nu cred că Sopor va fi un eșec! Este atâta nevoie de acest tip de proiecte de dezvoltare durabilă a terenurilor disponibile din periferiile urbane, încât nu cred că va fi cazul să discutăm de eșec! Toți cei rezonabili implicați în proiecte de urbanism și administrarea orașelor simt că este nevoie de o schimbare de paradigmă a dezvoltării urbane, iar proiectul Sopor oferă această perspectivă și oportunitate! Inițiativa trebuie încurajată și promovată !