Daniel Osmanovici: „Copilul meu e parte din hobby-ul meu”

Alergare cu căruciorul

Daniel Osmanovici a fost anul trecut ambasadorul campaniei „Be GREAT. Inspire others to follow you”, în cadrul Maratonului Internațional Arobs Cluj. I-a plăcut atât de mult încât a ales Clujul pentru a alerga pentru prima dată o probă de semimaraton  cu căruciorul. Dacă în afara țării alergarea cu căruciorul este o practică destul de des întâlnită, la noi în țară, Daniel este printre primii care fac acest lucru.  Și-a achiziționat în acest sens un cărucior special, comod și sigur și a început să se antreneze cu ambii copii: fetița de patru ani și bebelușul în vârstă patru luni.

Citiți și: Ambasadorii sportului. 15 povești de viață, 15 tricouri, o licitație și sute de zâmbete pe fețele copiilor care suferă de insuficiență renală cronică

„Anul acesta voi alerga la proba de semimaraton cu căruciorul. Mă va însoți fiica mea, pentru că bebele e prea mic pentru o distanță așa mare. Am rugat-o pe fiica mea să ia ea medalia la final. Ea știe că pentru ea alerg. M-a așteptat de multe ori la linia de final cu mama ei. Voi încerca să îi fac viața plăcută pe parcursul cursei. Ea va fi ocupată să salute suporterii, să socializeze, nu cred că se va plictisi. Va fi o imagine inedită. De ce fac asta? Vreau să le arăt tuturor că sportul poate fi făcut oricum, chiar dacă ai un copil sau mai mulți. Nu există scuze. De asemenea, vreau să îi implic pe copiii mei în hobby-ul meu, adică în alergare. Căruciorul l-am ales după ce am testat mai multe astfel de cărucioare. Am făcut un test drive și impresia copilului meu a fost definitorie în alegerea căruciorului”, povestește Daniel.

Căruciorul special pentru alergare nu ușor de găsit în România și nici ieftin. Un astfel de cărucior nu este periculos nici măcar pentru bebeluși pentru că dispune de articulații speciale care anihilează orice șoc. „Dacă aș putea, m-aș urca și eu în cărucior. Este foarte sigur. La noi în țară această practică este în fază incipientă. Alergarea este ceva obișnuit. Alergarea cu un cărucior șochează”, explică acesta.

În ceea ce privește mentalitatea românilor când vine vorba de susținerea alergătorilor, Daniel consideră că avem mult de lucru, dar că suntem pe drumul cel bun.

„Din păcate noi abia acum învățăm ce înseamnă un maraton, ce înseamnă susținerea alergătorilor. Am participat la maratoanele de la Roma și de la Los Angeles. Nici nu se compară. În Los Angeles este vârful. Sunt mii de oameni pe stradă. De ce sunt importanți susținătorii? Singurătatea ucide. Un alergător singur pe traseu poate abandona la un moment dat, fără sprijin moral. La kilometrul 32, fizicul cedează. Cel puțin la mine acesta e punctul critic. Acolo am impresia că se sfârșește lumea. Acolo am nevoie de susținere. E trist că oamenii nu conștientizează cât de importanți pot fi în astfel de momente”, spune alergătorul.

Pentru Daniel, alergarea a devenit un mod de viață. „Încerc să alerg de două, trei ori pe săptămână, în funcție de cum îmi permite timpul. Dacă nu merg să alerg când sunt nervos, mă trimit alții să alerg. De curând am început să merg și cu bicicleta, dar alergarea e prima dragoste”, mai spune acesta.

Daniel a alergat primul său maraton în 2011, la București. „Cum a fost? Infernal! Dacă nu aș fi avut alături un amic care venea lângă mine cu bicicleta, nu aș fi terminat. La kilometrul 27 nu mai funcționam. Ploua, era frig, m-am răcit și am și făcut o hipotermie. Restul de kilometri până la final i-am parcurs mai mult cu psihicul, datorită prietenului meu care m-a încurajat tot timpul”, povesteşte tânărul.

Daniel face parte din organizația nonproft, Wings for Life, cea care organizează cursa „Wings for Life World Run”, al cărui slogan este „Alerg pentru cei care nu pot”. Cursa susține cauza persoanelor cu deficiențe locomotorii. Anul acesta, Daniel va alerga la Viena pentru a susține această cauză, împreună cu George Balta, fost sportiv de performanță care a rămas paralizat după un grav accident din timpul unui meci de rugby.

Mai multe despre George aici: Cel mai emoționant show de modă, Atipic Beauty, a ajuns pentru a treia oară la Cluj

Daniel consideră că practica de a alerga pentru cineva, pentru o cauză, este binevenită.

„Doar în România am auzit cârcotași discutând pe această temă. În cadrul maratonului din Londra se strâng 25 de milioane de lire pentru cauza oficială, la Los Angeles patru milioane de dolari pentru cauza oficială. Cauzele fac parte din concurs, e ceva normal.  Există, de asemenea și cauze individuale. Tu, ca alergător ești implicat. E și firesc. În România oamenii sunt sceptici pentru că nu sunt siguri că banii vor ajunge la cauză. E important să existe un follow up după competiție și să li se arate unde au ajuns donațiile. Un alergător aleargă în primul rând pentru el și apoi pentru alții. În prima fază, trebuie să îți depășești propriile limite, anumite bariere, pentru ca o cauză să poată deveni o componentă competițională”, este de părere Daniel.

Bucureșteanul speră ca pe viitor să poată să concureze la un triatlon împreună cu copiii săi. Până atunci, se antrenează alergând cu ambii copii: bebelușul în ham, iar fetița în cărucior, în jurul Casei Poporului, în cadrul Bucharest 10K&Family Run, unde va parcurge 2, 9 kilometri.

Ce la transmite clujenilor? „Dacă eu, care sunt bucureștean, I love Cluj, le transmit clujenilor să își iubească orașul și mai mult. Și dacă nu ies la alergat, măcar să iasă să susțină alergătorii”, spune acesta.

Articole pe aceeași temă:

Maratonul Internațional Cluj, povestea unei pasiuni

Ambasadorii campaniei „Be GREAT. Inspire others to follow you” aleargă pentru educaţia copiilor defavorizaţi

Adi Dohotaru: Cum alerg de 30 de ani, alergatul e ca respiratul pentru mine

Analiză. Sportul extrem sau riscul inteligent

Voicu Oprean, „omul de fier” de la Cluj: „Nu am ratat nicio ediție a Maratonului Internațional Cluj”