Hanuka – sărbătoarea luminii

Ziua de 6 decembrie este una specială din punct de vedere spiritual. Lumea creștină celebrează un mare sfânt, un episcop iubit și de copii, Sfântul Nicolae, episcop al Mirei. Evreii sunt și ei în sărbătoare. Anul acesta, Hanuka începe în 6 decembrie după calendarul obișnuit, doar că după regulile iudaice suntem în anul 5760 în luna kislev, în ziua de 25.

Sărbătoarea este cunoscută ca una a luminii și întotdeauna durează opt zile (din 25 Kislev până în ziua de 3 luna evreiască Tevet). Hanuka înseamnă în ebraică „dedicație” și în această periodă se amintește de fapt o victorie Macabeilor (care în traducere înseamnă „oameni mai puternici decât barosul”), în fapt o familie de evrei patrioți din secolele II-I î.Hr., care au luptat pentru eliberarea de sub dominația eleno-siriană seleucidă. Legenda spune că, atunci când acești macabei au eliberat Ierusalimul, ei au redeschis templul evreiesc, dar acolo nu se mai afla nimic ca să amintească de vechea lor credință, de Dumnezeul lor. Templul era acum altceva, devenise loc de adorație și jertfe pentru greci și zeii lor. Evreii au curățat templul și au vrut să aprindă din nou menora, lampa sfântă, dar nu au găsit decât un vas mic cu ulei, iar cantitatea de ulei din el ar fi fost suficientă să ardă în lampă doar o singură zi. Au aprins totuși lampa și, ca prin minune, uleiul a ținut lampa aprinsă timp de opt zile. Acesta este miracolul pe care evreii de pretutindeni îl sărbătoresc în aceste zile.

Prin urmare, ustensila principală a Hanukăi este menora. Doar că este o menoră specială care este numită hanullira. De obicei, menora este un sfeșnic iudaic cu șapte brațe; simbol al templului și al prezenței lui Dumnezeu și a vieții veșnice. Menora de Hanuka este făcută din bronz sau aramă și are opt braţe. Cele opt orificii ale braţelor sunt aliniate la aceeaşi înălţime şi în ele se arde untdelemn sau lumânări. Menorele de Hanuca au atâtea braţe în memoria minunii din vremea Macabeilor. Cele opt locuri ale Hanukiei primesc pe rând lumina, în fiecare din cele de opt zile, câte una în fiecare seară. Dacă în prima seară arde doar o lumină, urmează ca în cea din urmă seară să fie toate aprinse. Evreii ar trebui să pună luminile în creștere la ferestre sau în pragul casei, pentru a le aminti tuturor minunea de Hanuka.

Lumina o aprinde obligatoriu capul familiei, care rosteşte o rugăciune, apoi toţi ai casei cântă imnuri religioase. Luminile trebuie să ardă cel puţin o jumătate de oră, timp în care nu se lucrează, dar ele pot rămâne arzând toată noaptea. Practica obișnuită este cea prin care au loc binecuvântările prin rugăciuni peste candele, binecuvântarea pentru aprinderea candelelor, binecuvântarea pentru miracolele de Hanuka, binecuvântarea mesianică pentru aprinderea candelelor și Șehecheyanu.

O bună bucată de vreme, sărbătoarea a fost privită și tratată ca una minoră în calendarul religios, dar importanța ei a crescut în timp dintr-un motiv simplu: evreii trăitori în spații cu populație creștină au hotărât să țină și ei cu fast această sărbătoare paralelă adeseori cu Cărciunul.

Obiceiurile

Hanuka are obiceiuri specifice, astfel că nu se poate vorbi de Hanuka fară a se aminti măcar jocul tradițional cu titirezul, jocurile de cărți si bănuții de hanuka. Jocul cu titirezul este foarte practicat de copiii evrei în acest timp al sărbătorii. Obiceiul titirezului ar fi venit de fapt din India în Europa în timpul Evului Mediu și s-a răspândit mai mult în Germania. Literele de pe fațetele titirezului ar fi fost literele germane N; G; H; S; și însemnau N – nichts (nimic), G – ganz (întreg), H – halb (jumătate), S – stell ein (pune o carte). Evreii ar fi schimbat semnificaţia acestor litere cu literele ebraice şi semnificaţia lor a devenit „o mare minune s-a petrecut acolo” (nes gadol haia sam). Apoi în Israel, litera sin stand pentru „acolo” a fost schimbată cu „pei, ” însemnând „aici” – mare minune a fost aici.

În aceste zile, copiii evrei dar și adulții joacă cărți. Este un obicei preluat în secolul al XV-lea din spațiul european creștin. Interesant este că jocul de cărti, foarte practicat în Europa, nu era atunci practicat de evrei. Rabinii lor îi învățaseră că nu au timp de așa ceva, că ei trebuie să-si câștige existenta prin muncă, iar în vremea Sabatului şi a sărbătorilor le era bineînțeles totalmente interzis. Dar Hanuka, o sărbătoare de mai mică importanță și mai lipsită de dramatism, creează cadrul pentru a permite, atunci și numai atunci, jocul de cărți. Cărţile de joc folosite de copii de Hanuka diferă de cărţile de joc obișnuite, prin aceea că ei își confecționau de obicei propriile cărți, care erau de aceea cărți cu litere ebraice și decorate cu motive evreiești.

Hanukageld este obiceiul de a da copiilor bani de Hanuka. Se crede că îşi are începuturile în secolul al XVII-lea în Polonia, termenul derivând din etimologia cuvântului ebraic inuchâhanuka însemnând și dedicare, inaugurare, dar și educație. Probabil că acest obicei a început de la părinții evrei din Polonia, care le dădeau copiilor lor bani de Hanuka pentru a-i oferi la rândul lor mai departe profesorilor lor. Se presupune că părinții dădeau bani ca să le rămână și copiilor câțiva bănuți care compensau pentru studiu şi pentru îndeplinirea acestei funcţii de mijlocitor. În secolul al XVIII-lea, obiceiul ia amploare, mai ales când elevii săraci merg de Hanuka pe la casele membrilor comunităţii şi le cer bani, într-o formă de colectă. Obiceiul se transformă odată cu emanciparea evreilor și intrarea lor în contact mai apropiat cu lumea creştină, care obișnuia să dea dulciuri, bani și cadouri în ajunul Crăciunului. Așa că hanuka suferă anumite schimbări și ia aspectul mai amplu de schimb de cadouri, bani de ciocolată, așa cum de altfel s-a păstrat până azi. Ba mai mult, bănuții de ciocolată sunt de vâzare acum în toată perioada anului pe tot globul. Bucatele evreiești tradiționale care se servesc în această perioadă sunt gustoase, mustind de ulei, cu iz specific. De Hanuka, israelienii obișnuiesc să pregătească sufganiyot, care sunt niște gogoșele speciale, pufoase și umplute cu jeleu. Ele se prăjesc în mult ulei şi se servesc pudrate cu zahăr. Lor li se adaugă și chifteluțe de cartofi , „latkes” sau „evivot”.