Momente politico-aeriene. Zbor deasupra unui cuib de hăbăuci

Decor contextual

Invitaţie de presă: „În semestrul I al anului 2015, Aeroportul Internațional „Avram Iancu” Cluj a înregistrat un trafic de pasageri în creştere cu 30% față de aceeași perioadă a anului 2014, iar numărul de aterizări și decolări a crescut cu aproximativ 19%. Cu această ocazie, Aeroportul Internațional „Avram Iancu” Cluj vă invită să participați joi, 6 august 2015, ora 05:15,  la o prezentare a unor elemente de activitate aeroportuară ce fac referire la traficul aerian crescut, gradul de încărcare a platformelor de parcare aeronave și necesitatea demarării de investiții care să vizeze extinderea platformelor actuale si reconfigurarea spațiului din zona de îmbarcare a pasagerilor pentru zborurile interne şi internaționale. Prezentarea va fi susținută de către domnul Mihai Seplecan,  Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj şi de către domnul Iuliu Pop, Directorul operațional al Aeroportului Internațional „Avram Iancu” Cluj – în incinta Terminalului de pasageri plecări. Pentru a facilita accesul mass-media la această prezentare, transportul spre aeroport va fi asigurat cu un microbuz care va pleca de la sediul Consiliului Judeţean Cluj, joi, 6 august 2015, ora 05.00”.

Scena 1

Pe la orele 3-4 ale dimineţii de joi 6 august, vreo 20 de jurnalişti clujeni se trezesc brusc, care pe unde, plezniţi de soneria deşteptătoare a ceasului sau a mobilului. Se târăsc jos din pat, poate fac un duş, poate îşi beau în grabă cafeaua sau îmbucă ceva, dacă mai e loc în gura plină de gânduri bune. Undeva prin Cluj, cam la fel face şi preşedintele Consiliului Judeţean, Mihai Seplecan. Toţi o zbughesc apoi spre cea mai matinală conferinţă de presă din viaţa lor.

Scena 2

Ora 5.15. Holul aeroportului clujean. Mulţime de oameni în aşteptarea avioanelor. Mihai Seplecan îşi aranjează cravata şi-şi drege vocea, în timp ce ciorchinele de jurnalişti face roata în jurul său. Câteva repoziţionări, pentru ca vorbitorii să aibă în spate sutele de oameni cu ochii ficşi şi dilataţi, ca de pisică. Pornesc camerele de filmare şi reportofoanele, scânteiază bliţurile aparatelor foto.

Mihai Seplecan: „Mulţumim frumos că ne-aţi onorat cu prezenţa dvs. V-am invitat astăzi la această oră matinală în aeroport deoarece alături de mine este dl director Pop, dl Ciceo fiind în concediu. Această oră este una dintre orele de maxim… ă…, maxim…”

Iuliu Pop: „Maxim trafic”

Mihai Seplecan: „Maxim trafic. După cum vedeţi, aici în aeroport sunt în jur de 800 de pasageri care vin şi se îmbarcă la această oră. Dorim, conducerea CJ alături de aeroport, să dezvoltăm condiţiile pentru ca călătorii să aibă o… Mă scuzaţi, am emoţii. Sincer, am emoţii. Încă o dată. Hai, repetăm”.

Camerele de luat vederi se pleoştesc brusc, ca lovite de un somn de nestăpânit. La fel şi reportofoanele. Jurnaliştii sesizează momentul şi le trag câteva palme de revigorare aparatelor de imortalizat. Toată lumea este pregătită din nou.

Mihai Seplecan: „Bună dimineaţa, mulţumesc frumos că aţi venit, ne aflăm la această oră în aeroport pentru a vă prezenta alături de dl director Pop traficul care este în aeroport, fiind o oră de maxim… ă… maxim…ă…”

Iuliu Pop: „trafic”

Mihai Seplecan: „Trafic. Sunt în jur de 800 de călători, care vin la această  oră, iar noi, CJ, dorim să facem investiţii pentru a dezvolta calitatea traficului în aeroport”.

Jurnalist: „Ok. Când ar putea să fie aceste investiţii?”

Mihai Seplecan: „În următoarea perioadă”.

Jurnalist: „Ce înseamnă asta?”

Mihai Seplecan: „În câteva luni. Dl Pop vă va prezenta tehnic tot ceea ce noi vom demara în aeroportul internaţional. Vom vizita împreună cu dvs câteva obiective, iar ulterior vom sta şi vom discuta.Vreau să vă spun că  faţă de 2014 a crescut traficul în primul semestru cu 30%, iar anul ăsta sunt estimaţi undeva în jur de 1, 4 milioane de pasageri”.

Jurnalist: „Spuneţi-ne ce anume ar trebui să se facă, ce aveţi în plan…”

Iuliu Pop: „Bună dimineaţa. După cum se poate vedea, aeroportul este instituţie vie, fiind deschis traficul aerian 24 de ore. Am dorit, chiar dacă ora e mai matinală, să merem la această oră, întrucât este un moment de vârf al activităţii în aeroport. Aş dori să vă prezint câteva detalii tehnice despre facilităţile oferite pasagerilor. Aşa cum a menţionat dl preşedinte, CJ ne sprijină permanent în a găsi cele mai bune soluţii pentru a asigura pasagerilor facilităţile necesare la un aeroport cu standarde internaţionale. Dacă în zona din partea dreaptă avem filtrele de control de securitate, având în vedere creşterea de 30% a traficului în primul semestru a anului, a necesitat deja să amenajăm pe un filtru de control de securitate, urmând ca ulterior să găsim şi alte soluţii în zona din dreapta, să vedem care ar fi soluţiile tehnice de a putea extinde această zonă, astfel încât să putem face faţă şi pe viitor traficului de pasageri…”

Intermezzo

Toţi jurnaliştii îşi trag picioarele după ei spre punctele de control, pentru a putea să acceadă în zona de securitate a aeroportului. În frunte cu Mihai Seplecan, toţi se dezbrăcinează şi-şi scot încălţămintea din picioare, îşi pun lucrurile în tăvile acelea specifice care trec prin dreptul aparaturii de verificare, apoi fiecare trece, cu sau fără bipăituri, dincolo de scanere, unde reiau operaţiunile inverse dezbrăcinării şi descălţării.

Scena 3

Ora 5.45, pista aeroportului. Mihai Seplecan se apleacă de câteva ori, ia în mână nişte pietricele şi începe să povestească din poziţia aceea care seamănă cu cea de pe wc.

Jurnalist: „Haideţi aici, să fie cu avioanele, să iasă fain”.

Mihai Seplecan: „Stăm în genunchi sau în picioare?”

Jurnalist: „Aşa e bine. Merge” (filmarea –nr)

Alt jurnalist: „Stai, stai, că nu merge, nu vă grăbiţi aşa, ca fata mare la măritat”.

Totul este gata, se filmează.

Mihai Seplecan către Iuliu Pop: „Să le povestiţi, că aici e tehnic”.

Jurnalist: „Să ne spuneţi despre această…”

Iuliu Pop: „După cum se poate vedea, creşterea de trafic aduce şi unele lucruri mai puţin plăcute. Începe… Având în vedere construcţia actualei platforme –este din anul 1968- ea e depăşită. Încep să apară cedări ale structurii, încep să apară exfolieri, chiar desprinderi de bucăţi de materiale. În sensul acesta, necesită reparaţii. Noi deja am făcut demersurile către CJ şi avem sprijin ca în toamna asta să reuşim să facem reparaţiile în zona ce ţine, unde sunt zone mai degradate, ce ţine de partea de platformă şi calea de rulare veche. (…)”

Mihai Seplecan: „Vom finaliza lucrările în această toamnă şi vom avea condiţii optime. (…)”

Jurnalist: „Hai să facem o recapitulare: ce ne trebuie în momentul acesta ca traficul să se desfăşoare normal, fără aglomerări?”

Mihai Seplecan: „Aici vă poate spune dl director mai multe, dânsul ştie.”

Iuliu Pop: „La  momentul acesta, după cum bine aţi văzut şi dvs, au început să apară aglomerări. Cam în acelaşi timp, ar trebui să ne gândim foarte intens la zona de facilităţi terminale pasageri, zona de extindere platformă, deoarece suntem foarte încărcaţi la momentul acesta, suntem la capacitate maximă. S-ar putea să ajungem în situaţia să refuzăm trafic datorită lipsei de locuri de parcare. În sensul acesta, ne trebuie extindere platformă de parcare aeronave şi reparaţii la infrastrctura veche care a fost construită în anii 68, care în momentul acesta e în operare (…)”.

Mihai Seplecan: „Au fost situaţii în care au trebuit să fie parcate elicopterele pe iarbă”.

Iuliu Pop: „Da, cum spune dl preşedinte, am avut o situaţie în care patru elicoptere americane au aterizat la noi pentru alimentare, datorită condiţiilor meteo nefavorabile nu au putut să plece la Bucureşti şi au rămas peste noapte pe Aeroportul Cluj. Ca să putem asigura condiţiile de parcare la aeronavele cu zboruri regulate, am fost nevoiţi să le parcăm pe iarbă”.

Scena 4

Ora 6.15, sala de protocol a aeroportului. Un cerc de fotolii ocupate de Mihai Seplecan, Iuliu Pop şi de jurnalişti. O cafea, o bârfă, o apă, discuţii diverse despre gunoaie, aeroport, Cluj Arena, spitale, DNA, drumuri, şmecheriile unora.

Mihai Seplecan: „(…) Haideţi să vă explic şi cu asta. (…) Numai un pic, să vă spun o chestie (…). Toţi au o mică sau mai mare greşeală (…) Tu ştii că io-mi dau drumul la gură şi zic (…). Nu-s elevat şi din ăstea, nu le am (…) dar nu mi-e frică de nimeni, numai de Dumnezeu (…). Deci, ăştia, ori mă împuşcă … (…) Ori o să mă împuşte, ori ceva o să-mi facă (…) Eu le zic oricând, oriunde, mi le asum, deci nu e o problemă”.

Scena finală

Ora 6.45. Ca un cârd de răţuşte, jurnaliştii ies din aeroport cu guşile îndopate de informaţie şi zboară fiecare spre cuibul său. Frecându-şi bărbia, Mihai Seplecan pare mulţumit şi satisfăcut.