Pofta de fonduri europene în agricultură vine mâncând

Fondurile europene au fost o gură de oxigen pentru mulţi dintre micii fermieri clujeni care s-au încumetat să depună un proiect de finanţare în exerciţiul financiar 2007-2013. Mulţi dintre ei au mers pe fondurile destinate fermelor de subzistenţă, adică exact pentru cei mai mulţi agricultori care au câteva hectare de pământ sau câteva animale.

Silviu este unul dintre ei. El a depus un proiect de finanţare pentru dezvoltarea micii sale ferme familiale din comuna Căşeiu în 2012 şi a explicat pentru Transilvania Reporter cum a fost experienţa accesării acestor fonduri atât de necesare. „Era un tip de măsură, 121 care se adresa fermelor foarte mici, de subzistenţă, oameni care aveau 1-2 animale şi câteva hectare de pământ. Am aplicat în exerciţiul financiar care tocmai s-a încheiat 2007-2013. E vorba despre un program pe cinci ani şi noi am depus dosarul spre final în 2012, urmând să beneficiem timp de cinci ani până în 2017 de finanţare. Ne-am propus prin proiectul depus să dezvoltăm mica fermă pe care o aveam, să creştem. De altfel, aceasta era una din condiţiile obligatorii pentru ca proiectul să fie acceptat. Se acordau punctaje în funcţie de situaţia de la care porneai, de dimensiune, de planurile de creştere. Iar prin program primeai un ajutor nerambursabil, dacă respectai toate condiţiile lor, de 1500 de euro anual timp de cinci ani. La mine în comună nu au fost multe asemenea proiecte, cred că pe lângă noi mai era doar unul, dar în judeţ din câte am văzut la depunerea actelor au fost foarte multe. Şi asta pentru că cei mai mulţi agricultori se aflau chiar în situaţia aceasta de a avea o mică fermă de familie, de subzistenţă şi doreau să poată trăi din acest lucru. Şi programul chiar ne-a ajutat prin această finanţare”, povesteşte clujeanul.

Banii primiţi au fost investiţi într-un tractor, second hand pentru a putea lucra pământul. „Nu ne-am permis mai mult pentru că utilajele noi sunt foarte scumpe. Şi, având tractor, în acelaşi timp ne-am propus să creştem suprafeţele cultivate. Avem cam 3-4 hectare cu diverse culturi, porumb, grâu, lucernă pentru animale, deoarece avem şi 3 vaci, din care una am cumpărat-o tot pe fondurile primite prin program. Că pot benefica de fonduri m-am constituit ca PFA. Practic, în primii trei ani mergi pe planul de creştere pe care ţi l-ai propus şi apoi la trei ani ai o evaluare pentru a se stabili dacă mergi mai departe. Dacă ai îndeplinit condiţiile şi eşti pe creştere continui, dacă nu, se opreşte finanţarea”, adaugă Silviu.

Sigur nu totul a mers ca pe roate, obstacolele principale fiind birocraţia şi lipsa de comunicare între instituţii. „În primul an a fost foarte dificil la partea de depunere a dosarului. Am stat la o coadă foarte mare să pot depune dosarul, nici nu mi s-a dat număr de ordine, ci mi s-a spus că voi fi contactat ulterior. Deci acolo, la depunere, nimeni nu avea timp să se uite peste dosar. Au trecut aproape 3 luni până m-au chemat să îmi spună ce îmi lipseşte. Se cer nişte documente destul de greu de obţinut de la primării, pentru că nu au situaţiile actualizate şi există diferenţe la suprafeţele de teren care apar în evidenţe şi trebuie să umbli destul de mult să corelezi datele. Dacă ar exista o interconectivitate între instituţii ca lucrurile să meargă mai simplu ar fi excelent. Aşa au fost multe întârzieri, pentru că noi am depus dosarul în 2012 şi prima plată a venit în toamna lui 2013 peste un an şi jumătate. Dar apoi anul al doilea a mers destul de bine şi de uşor. Şi anul trecut, când am intrat în al treilea an al programului a mers bine. Cred că acele întârzieri de la început s-au datorat şi faptului că noi am depus dosarul mai spre finalul programului când deja era aglomeraţie. Şiţi cum este, până află lumea informaţia, până ia decizia să depună dosar, aşa că pe final sigur că s-au adunat mult mai multe dosare”, mai spune fermierul.

Programul, ca orice finanţare, are plusuri şi minusuri, recunoaşte Silviu. Atunci când trage linia însă, rezultatele la care au ajuns îl mulţumesc. „Sigur, există plusuri ale programului, în primul rând faptul că sunt bani nerambursabili. Dacă nu reuşeşti să creşti cum îţi propui te poţi opri şi nu e nevoie să dai banii înapoi. Apoi faptul că e un program care se adresează acestei categorii foarte largi de oameni, cei care au ferme mici şi foarte mici, adică cei care sunt cei mai mulţi şi care nu îşi permit să meargă direct pe programe de finanţare mai mari unde trebuie consultanţă, unde trebuie să ai şi tu banii tăi sau resursele tale, ca să asiguri cofinaţarea. Aşa că per ansamblu pot spune că programul e bun şi te ajută ca mic fermier să te organizezi şi să îşi propui sistematic să creşti. Însă sunt şi minusuri. Aici aş trece faptul că ai nevoie să ştii să lucrezi pe calculator sau să ai acces la internet, ceea ce e dificil pentru cei de la ţară. Asta şi pentru că autorităţile locale nu se prea implică, cel puţin la mine în zonă, nu ştiu poate nici ei nu se prea pricep”, subliniază clujeanul.

După experienţa de trei ani deja în lucrul cu fondurile europene, fermierul spune deschis că vrea să meargă mai departe şi să treacă la alt nivel, în ciuda obstacolelor de pe piaţa agricolă din România. „Chiar ne gândim ca următorul pas să fie pe un proiect mai mare de finanţare. Asta deşi sunt destule lucruri care te descurajează să investeşti în agricultură. În primul rând sunt importurile foarte mari care afectează producătorii locali şi preţurile foarte mici. De exemplu, anul acesta preţul la lapte este mai mic decât anul trecut. Apoi, oamenii sunt foarte reticenţi când vine vorba să se asocieze, ori altfel nu prea ai cum să rezişti pe piaţă, nu faci faţă concurenţei. În fine, cred că şi politica agricolă ar trebui să sprijini mai mult producătorii”, încheie fermierul din Căşeiu.