Karin Hedrich: „Pentru a învăța o limbă, teatrul e ideal”

300 de copii, un singur spectacol

Musicalul „Felicitas kunterbunt” este un proiect inedit al elevilor liniei germane a Colegiului Național „George Coșbuc”, o premieră pentru unitatea de învățământ, dar și pentru cei peste 300 de copii care și-au adus aportul la realizarea piesei de teatru. Spectacolul organizat cu ocazia aniversării celei de-a 95-a aniversare a colegiului, a avut parte de două reprezentații la Casa Armatei, pe 14 și pe 20 mai 2015.

Piesa „Felicitas kunterbunt” spune o poveste.  În jurul său, însă, se conturează două povești: cea de pe scenă și cea culise. Păpușile și animalele împărțeau prietenește cufărul cu jucării. Toate acestea când într-o zi își face apariția un nou personaj, Felicitas. Fiind un intrus extravagant și pestriț, Felicitas este foarte repede marginalizată. Încercările de a-și găsi un loc în noua casă eșuează datorită aroganței, fricii și invidiei celor din jur. Aici intervine Rabator, marele magician. Cu bagheta sa magică, vrăjitorul blochează cufărul cu jucării, dându-le de înțeles că le va fi imposibil să găsească cheia în camera copiilor. Aceasta este intriga ce îi aduce pe Felicitas și pe Franz Finding, marele detectiv împreună. Cartea magică îi poartă într-o călătorie în jurul lumii, din dorința de a descifra misterul cheii rătăcite. În captivanta lor aventură muzicală vor fi însoțiți de pirați sălbatici, indieni, un dragon înțelept și multe alte personaje interesante care prin viața cu ajutorul copiilor. Spectacolul este atât prin mesajul transmis pe scenă cât și prin efortul comun depus de cadrele didactice, de micii actori și de părinții acestora, o lecție de viață, un specatacol al prieteniei, al toleranței și al înțelegerii.

Echipa musicalului a fost coordonată de doamna învăţătoare Karin Hedrich, o săsoaică stabilită în Cluj. „Felicitas, personajul principal al piesei nu știe cine e, de unde provine și de acolo mi-a venit ideea să fac povestea aceasta. Eu sunt săsoaică. În Germania sunt privită ca româncă, aici sunt privită ca nemțoaică, deci nu prea știu unde mă aflu, de unde aparțin de fapt. Mă regăsesc în textul muzicalului”, povestește aceasta.

Karin Hedrich predă de trei ani în învățământul clujean. S-a întors din Germania, odată cu schimbarea locului de muncă al soțului său. Coincidență sau nu, prima clasă pe care a primit-o, a preluat-o de la o colegă care pleca în Germania. „Inițial am dorit să fac piesa cu clasa mea, dar nu s-a putut pentru că este prea mult text, prea multe personaje și era dificil de organizat. Le-am povestit intenția mea colegelor și când am văzut că au o reacție pozitivă, am zis că trebuie să facem acest spectacol.. Am făcut un casting, am ales personajele și am pregătit o dublă distribuție. Am început pregătirile în februarie. La început ne-am gândit că spectacolul se va desfășura în sala de sport, dar după o repetiție, am renunțat. Nu se aude, e ecoul prea mare. Domnul director a găsit o soluție în acest sens: spectacolul a avut loc pe scena Casei Armatei. La final am asamblat întreaga poveste cu dansul și corul. Toate clasele de la secția germană 1-4 s-au implicat. Au fost peste 300 de copii”, spune Karin.

Magie pentru magician

În timpul pregătirii, cei mici au avut un ajutor de nădejde, fiind îndrumați de actorul Ruslan Bârlea. „Ruslan se ocupă de mulți ani de teatrul școlii, dar la secția română. L-am abordat, a fost de acord, așa că l-am furat și noi puțin. Copiii care au rămas în spectacol au fost într-adevăr pasionați și implicați. În urma castingului am ales mai mulți copii, dar au fost elevi care au venit două, trei săptămâni, renunțând apoi din diverse motive. A fost ca un job pentru ei, pentru că s-a muncit mult. S-a muncit și în afara orelor, în fiecare zi am avut repetiție de text. Am avut și doi elevi de la secția română, care au avut un text destul de greu. La început de abia citeau textul. Am avut și o surpriză, din partea unui copil mai mic căruia i s-a potrivit foarte bine rolul unui adult. Rabador, magicianul, era un rol greu. Am încercat să îi conving pe colegi, pe profesori să facă acel rol. Elevii mai mari nu și-au învățat rolul, iar la o repertiție mă trezesc că cel mic știe și poate să interpreteze rolul magicianului. Astfel, rolul adultului a căzut pe umerii micuțului. A fost o surpriză plăcută”, mărturisește învățătoarea.

Emoțiile mari au început să apară în ultima lună de repetiții. Imaginați-vă cum este să muncești cu 300 de copii în același timp, să îi faci să fie atenți, să îi înveți să se sincronizeze și mai ales să îi determini să aibă răbdare câteva ore pe zi. „Nu sunt adepta serbărilor clasice, cu cântece și poezii. Am observant că și copiilor le place să facă altceva. Cei mici învață foarte bine și repede. În acest mod repetăm dicția și melodia limbii. Pentru a învăța o limbă, teatrul e ideal. Și cântecele la fel. Sunt texte serioase în cântecelele din spectacol. Avem un cântec pentru fiecare continent. Au participat toate clasele și toate colegele s-au implicat. Spectacolul a unit și colectivul cadrelor didactice. Aceasta a fost  până la urmă ideea piesei, că împreună putem reuși”, spune Karin.

Pentru aceasta, este primul spectacol de anvergură pe care îl coordonează, dar promite că nu se va opri aici. Este de părere că cei mici pot fi autodidacți, doar că au nevoie de un impuls pentru a învăța. Impulsul pe care l-a găsit și care funcționează de minune în cazul elevilor săi este teatrul.

„Spectacolul a fost o experiență unică pentru mine, fiind primul de acest fel ( în limba germană) și primul în care am jucat alături de atația copii. Primul pas pe scena a fost unul fascinant. Pregătirile au fost lungi și uneori obositoare, dar ne-am străduit să creeam o atmosferă plăcută, atât pentru spectatori, cât și pentru noi, actorii. Implicându-te în astfel de spectacole înveți să îți controlezi emoțiile, să te adaptezi diferitelor situații, unele neprevăzute. În viitor doresc să devin istoric-cercetător, însă nu voi refuza să joc în alte piese de teatru. Este o pasiune a mea, pentru care îi mulțumesc domnului Ruslan Bârlea. Nu în ultimul rând, mulțumiri doamnei învățătoare Karin Hedrich, fără de care totul nu ar fi fost atât de frumos”, a declarat Șerban Precup, cel care a interpretat rolul Căpitanului.

Din distribuție, pe lângă personajele umane, au făcut parte urși polari, corbi, pinguini, găini, gorile, canguri, iepurași, precum și alte animăluțe. Costumele ingenoase nu au lipsit din cadru, fiind datoria fiecăruia să își aducă aportul în acest sens.Un rol important în punerea în scenă a spectacolului l-a avut coregrafa Flavia Pop, care pe lângă dans s-a ocupat de aranjarea costumelor, dar și de machiajul micilor actori.

„Mi s-a părut o acțiune binevenită. Clasa fetei mele nu a mai avut serbări din clasa I, de la Crăciun. Deși pregătirea le ia mult timp eu cred că e bine să aibă din când în când câte un spectacol în care să interacționeze copii din mai multe clase, să se împrietenească, să învețe unii de la alții, să lucreze în echipă, să se susțină când unul mai uită versurile, să se respecte, să nu intre unul în fața celuilalt când stau alineați în acdrul corului. A fost frumos, au fost și copii din clasa zero care s-au îmbrăcat în animăluțe. Din cor au făcut parte copiii de clasa a treia, și a patra. A fost un cor imens de 80 de persoane. Au fost drăguți, toți s-au străduit. Clasa a început pregătirea în urmă cu două săptămâni. Atunci au primit partiturile, au avut aproximativ zece cântecele de învățat, iar în ultima săptămână s-au pregătit intens. Fetița mea a fost în cor. Poate anul viitor, când vor fi ei cei mari vor susține personajele. Tania a fost foarte încântată.”, a spus mămica unei fetițe de clasa a treia.

„Spectacolul Felicitas kunterbunt fost un moment de vârf pentru Colegiul Naţional „George Coşbuc”. A fost un spectacol în care s-a văzut implicarea şi nivelul copiilor, s-a văzut dedicarea învăţătoarelor şi a profesorilor, s-a văzut dorinţa copiilor de a fi apreciaţi şi aplaudaţi pentru ceea ce au reuşit să realizeze. Poate au fost emoţii, poate s-a uitat câte o replică, sau un vers din cântec, dar noi, părinţii nu am văzut acest lucru, eram fascinaţi”,   este de părere Claudia Indreica, preşedinta comitetului de părinţi ai clasei 3G2.

[stextbox id=”custom”]

Caset ă: Producție

Coordonatorul proiectului: Karin Hedrich

Textul piesei : Wolfgang Glodstein

Muzică: Axel Schulze/ Patrick Schulze

Regie: Ruslan Barlea

Coregrafie: Flavia Irina Pop

Coordonatori muzicali: Simona Săcui, Flavia Demeter, Ioana Novak, Roxana Nuțu

Sunet: Rareș Chiorean/ Marius Rusu

Proiecții: Bianca Sabou

[/stextbox]

[stextbox id=”custom”]

Distribuție

Felicitas: Georgiana Nechita Rotta / Maria Novac

Findig: Ruxanda Vahnavan / Radu Fărcaș

Helmar: Irina Gavrea

Rabador: Alex Todea / David Maier

Căpitan: Șerban Precup

Schlaumi: Sara Lup/ Alexia Voicu

Bertram: Max Todea

Iepuri: Ioana Gherghie/ Amalia Bădiu/ Daria Chioreanu

Ura: Alexandra Gorgan/ Alexandru Borza

Urși polari: Daria Munteanu / Matei Bizo

Corb: Ilinca Zbera

Cangur: Anca Sabou

Koala: Sorina Junge/Emma Corbeanu

Indieni: Antoniu Gudea/ Oana Zirbo/ Karina Kiraly

Africani: Sorin Ranga/ Ioana Cucu/ George Costinaș

Detectivi: PG3, Găini: PG2, Gorile 1G, Pinguini P:G1, Pirați: 2G3, Australieni: 1G1, Indieni: 3G3, Chinezi: 3G, Cor: 3G1, 3G2, 3G3, 3G4, 4G.

[/stextbox]