Femeia îmbrăcată cu soarele. 98 de ani de la apariţia de la Fatima

Călugăriţa Lucia dos Santos, cea care a vorbit cu Fatima, copilă fiind cu Feciara Maria. Aici, la bătrânețe, într-un moment de rugăciune la statuia Fecioarei

Data de 13 mai este sărbătorită special în ultimul secol în lumea catolică, fiind data apariţiei Maicii Domnului de la Fatima. Fatima este un orăşel din Portugalia, situat la 187 de kilometri de Porto şi la 123 kilometri de Lisabona. A fost pus pe harta religioasă a lumii în 1917, în timp ce Europa era încă zguduită şi secată de Primul Război Mondial. Aici a avut loc o apariţie spectaculoasă, misterioasă şi discutată a Fecioarei Maria.

Legenda spune că trei copii Jacinta (7 ani), Francisco Marto (11 ani) şi Lucia dos Santos (10 ani) se aflau cu oile la păscut într-un loc denumit de săteni „Cova da Iria“ („Grota Sfintei Irina“). Prima dată li s-a arătat un fulger, iar apoi o lumină extraordinară. Copiii s-au dus mai aproape şi în mijlocul luminii a putut vedea conturul unei femei („Doamna din Lumină” sau Femeia îmbrăcată cu soarele), care i-a îndemnat să se roage și i-a mai rugat să revină în același loc în ziua de 13 a fiecărei luni, ca să poată comunica cu ei. În luna următoare, copiii s-au întors, însoţiţi de această dată de 50 de persoane. Au aşteptat ceva vreme şi apoi au fost văzuţi în genunchi lângă măslin, vorbind cu cineva nevăzut. S-a mai auzit o bubuitură, urmată de ridicarea unui nor deasupra măslinului, care a dispărut curând în înaltul cerului. A venit şi cea de-a treia apariție, cea din 13 iulie. La ea erau prezente deja 4.500 de persoane. Şi de această dată, martorii au putut vedea acel nor alburiu. Una dintre fetițe, Lucia dos Santos, a spus că „Doamna din Lumină” i-a promis un miracol care se va produce pe data de 13 octombrie 1917.

Avea să urmeze şi tomnatica apariţie care se va dovedi de altfel ultima. De data aceasta s-au strâns 70.000 de oameni din toate părțile Portugaliei, dar și din alte ţări, cea ce înseamnă că vestea minunilor a ajuns în toată lumea. Mulţimile au așteptat apariţia, pe o vreme de ploaie neîncetată. Ca de obicei, la început a fost un fulger. Cei trei copii aleşi au îngenuncheat lângă măslin, vorbind din nou cu ființa nevăzută de către toţi ceilalți. După încheierea convorbirii cu „Doamna din Lumină Femeia îmbrăcată cu soarele”, ploaia s-a oprit subit, iar norii grei s-ar fi risipit pe dată. Soarele devenise acum un disc argintiu, care a început să se învârtă cu o viteză ameţitoare şi proiecta fascicule policrome. Rotirea a durat circa 10 minute, timp în care astrul zilei s-a oprit de trei ori şi tot de trei ori şi-a reluat teribila mişcare.

În urma apariţiei Fecioarei au apărut cele trei mistere rezultate din discuţiile ei cu cei trei copii. Nu peste mult timp, asa cum de altfel fusese anunţată Lucia, Francisco şi Jacinta au murit din pricina unor boli de plămâni. A rămas să depună mărturie doar Lucia dos Santos care se va stinge în 2005 la 98 de ani şi care a intrat în rândul călugăriţelor Carmelite. Declaraţiile ei au fost ponderate, poate chiar supravegheate de către superiorii bisericeşti. Fatima însă devenise spaţiu sacru şi se instalează confortabil pe harta locurilor de pelerinaj din Europa. Se ridică o mare biserică pe locul apariţiei. Arătarea Fecioarei Maria adusese o lungă prosperitate, infrastructură şi turism în zonă. Locul de pelerinaj s-a păstrat până în zilele noastre alături de Lourdes şi Medjugorje.

Secretele de la Fatima

Cele trei secrete de la Fátima sau misterele de la Fatima sunt reprezentate de viziunile și profețiile celor care au vorbit cu Fecioara Maria începând din 13 mai 1917 în timpul apariţiilor miraculoase. Este vorba de cei trei tineri păstori, tânăra Lucia, şi verişorii ei, Jacinta şi Francisco. Biserica catolică era pusă în situaţia de a interpreta spusele unor copii care aveau până în 11 ani la momentul producerii faptelor. Interpretarea oficială pe care a făcut-o Biserica Catolică celor trei profeţii este că ele se referă la descrierea Iadului, la Primul şi al Doilea Război Mondial şi la încercarea de asasinare a Papei Ioan Paul al II lea.

Călugăriţa Lucia dos Santos, cea care supravieţuise şi putea depune mărturie repeta că Doamna în Alb i-a spus că Iisus vrea să orânduiască în lume devoţiunea către Inima Neprihănită. Fecioara a mai prezis mari nenorociri, dacă oamenii vor continua să-l ofenseze pe Dumnezeu și dacă Rusia nu va fi convertită. O altă solicitare era ca Rusia să fie şi ea consacrată Inimii Imaculate sau Neprihănite. Doamna din Lumină mai voia că oamenii să folosească rozariul pentru rugăciune. Sau cel puţin aşa s-a înţeles.

Primele două secrete au fost dezvăluite în jurul anului 1941. În 1943 episcopul superior îi ordonă să scrie şi cea de-a treia profeţie. Odată mărturisit, secretul este închis într-un plic sigilat care ar fi trebuit să rămână aşa până în 1960. În iunie 1944, plicul sigilat care conținea al treilea secret îi este predat altui episcop, la  care a rămas până în 1957, când a fost în cele din urmă expediat la Roma.

Secretul al treilea a fost făcut public de către Cardinalul Sodano în 13 mai 2000. Se pare că secretul era despre persecuția creștinilor din secolul al XX care a culminat cu tentativa de asasinare eşuată a Papei Ioan Paul al II-lea la 13 mai 1981. Textul celui de-al treilea secret a fost până la urmă publicat la 26 iunie 2000. Lumea crede însă că gestul Vaticanului a fost unul de paradă şi că adevaratul secret a rămas bine ascuns.

[stextbox id=”custom”]

Rozariul este o formă de devoţiune promovată de Sf. Dominic Guzman (1170-1221), fondatorul Ordinului Predicatorilor. La început a însemnat o culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria. Dar în zilele noastre el înseamnă un obiect care este de ajutor în ritualurile religioase. Ca orice obiect de acest tip el este adeseori sfinţit. De fapt, şirag de mărgele din lemn, os, sticlă etc., aranjate într-o anumită ordine și având la unul dintre capete o cruciuliță, folosit de credincioși pentru a număra rugăciunile rostite. Tipul roazariului și numărul de boabe din care este format poate să difere de la o comunitate religioasă la alta.

Dar astfel de suporturi formate din mărgele sau din diverse boabe sunt folosite şi în cazul altor culte religioase. Un şirag asemănător care este folosit tot ca suport pentru rugăciune se numeşte mala la credincioşii hinduşi, juzu la budişti şi mishaba la adepţii islamului. În tradiţia ortodoxă şiragurile de mărgele care ajută ca să ţii ordinea şi numărul rugăciunilor după cum o indică canoanele poartă numele de metanii sau mătănii.

[/stextbox]