Un Moș Crăciun artist, un Moș nonconformist

Cine a spus că Moș Crăciun trăiește în Laponia, s-a înșelat. Adevăratul Moș Crăciun locuiește în România, pe meleaguri moldovenești. Atât atelierul Moșului, cât și locuința acestuia sunt la Roman, oraș asupra căruia cel mai îndrăgit „bătrânel” și-a pus puternic amprenta. „Moș” de sărbători și artist în restul anului, Cornel Varniote sau Kenny, cum este acesta cunoscut, este o apariție și de departe cel mai original și nonconformist simbol al sărbătorilor de iarnă.

„Când vin sărbătorile, mă transform. Îmi intru în rol. Îmi las barba să crească, o nuanțez puțin, îmbrac costumul roșu și merg prin oraș. Îmi joc rolul până când voi crede și eu că sunt adevăratul Moș. În fiecare an îmi propun ca în timpul anului să mă ascund undeva, să îmi las barba să crească și să apar de Crăciun, să îi surprind pe cei mici care mă așteaptă nerăbdători”, spune acesta.

Kenny a îmbrăcat pentru prima dată costumul roșu cu alb pentru a-și surprinde cei doi fii: Rareș și Alex. S-a aranjat, și-a schimbat vocea, și-a pregătit un mic discurs, dar, un amănunt, aparent nesemnificativ, l-a dat de gol: a uitat să își schimbe bocancii. „Tata e Moșul!”, au strigat în cor cei doi. Ei bine, acest „incident” nu l-a descurajat și de mai bine de zece ani, în luna decembrie devine mult îndrăgitul Moș. Dacă la început cei mici nu aveau pretenții în privința cadourilor, sperând doar că vor primi un pachețel în schimbul „cumințeniei” de peste an, acum, copiii visează electronice, telefoane sau altfel spus ultimele gadgeturi de pe piață. De asemenea, prichindeii nu se mai lasă impresionați de un moș cu barbă falsă, vânând din ce în ce mai mult autenticitatea. „Odată, un domn m-a implorat să merg la el acasă, deși nu mă cunoștea. M-a oprit pe stradă și m-a rugat. A zis că face orice numai să merg. Avea un copil extrem de răsfățat. «Îl vreau pe Moșu`! Îl vreau pe Moșu` ăla adevărat!» A venit omul și m-a luat de acasă cu mașina. Când am ajuns, copilul, extrem de bucuros striga din toate puterile: «Ăsta e! Ăsta e! Vezi că se poate, tată?» După care a venit drăcușorul și a început să mă trag de barbă, sa vadă dacă într-adevăr e adevărată. Așa de tare m-a tras, încât mi-au dat lacrimile, dar s-a convins că eu sunt cel pe care l-a așteptat, Moșul pe care l-a văzut pe scenă în centrul orașului. Apoi am aflat că și alți moși, care l-au vizitat înaintea mea, au pățit la fel”, povestește Kenny.

Moșul trebuie să arate ca atare, să știe povești, cântece, să fie spontan, sufletist, chiar copilăros, uneori. Aici, în ceea ce îl privește pe Kenny, intervine bogata experiență pe care acesta a aculmulat-o de-a lungul timpului ca M.C. pe litoral, dar nu numai.

Un vers pe un bob de orez

Dincolo de faptul că e scânteia care aprinde focul distracţiei la orice oră din zi sau din noapte, acesta are un suflet sensibil. Un suflet care simte nevoia de frumos. Şi unde se poate ascunde cea mai pură frumuseţe, dacă nu în artă? Kenny a urmat Liceul de Artă din Sighişoara, secţia pictură-sculptură, unde talentul său înnăscut a primit o îndrumare profesionistă. O dată fundaţia ridicată, nu i-a rămas decât să-şi construiască propria „galerie de artă” în cel mai original mod, realizând ceea ce mulţi nu se încumetă să facă. Printre cele mai noncomformiste abilităţi ale sale se numără: scrisul mesajelor pe scoici, melcişori sau boabe de orez. Ochii săi ageri nu dau greş, performanţă realizată prin multe ore de muncă. Este capabil să scrie atât de „milimetric”, încât şi privirea unui om normal are dificultăţi în desluşirea mesajelor inscripţionate. „Nu o dată clienţii m-au lăudat fără să ştie ce le-am scris pe scoici, melcişori ori boabe de orez. Nu-i chiar o misiune uşoară, recunosc, asta mă face special în branşa mea”.

Un alt atu al său este faptul că niciodată nu s-a ferit de provocări, de lucrurile grele. A reuşit performanţa de a aşeza într-un melc o poezie de şase strofe şi un vers pe o boabă de orez. Pentru a face astfel de lucruri e nevoie de pasiune, după cum spune şi artistul: „În tot ce fac pun pathos”. Lui Kenny îi place să dăruiască lucruri unice, care să-i lase pe oameni „cu gura căscată!” În cadrul atelierului său, care nu se află întâmplător în apopiere de o școală generală, acesta îi învață pe elevi tainele picturii și ale scrisului artistic. De asemenea, Moșul și ajutoarele sale realizează diferite decorațiuni de Crăciun și cadouri originale. Kenny iubește copiii și se consideră norocos că poate sta atât de mult timp în preajma lor, fiindu-le, de câte ori are ocazia și antrenor de volei.

În ultima perioadă, „Moșul” s-a specializat în pictură abstractă și 3D. A decorat o mulțime de clădiri din Roman cu astfel de picturi care îi poartă semnătura. În primăvara acestui an dorește să deschidă un muzeul al picturilor 3D, dar, deocamdată este în căutarea imobilului ideal. „Aș dori să găsesc o clădire dezafectată, căreia să îi redau viața. Voi picta în întregime zidurile, pentru un efect special. În Europa există astfel de muzee. De ce să nu existe unul și în România? ”, spune acesta. Kenny dorește ca muzeul să fie inaugurat în Transilvania, zonă de care se simte extrem de legat sufletește.

Moșule, ce tânăr ești

Artistul spune că orice reușită stă în muncă, dar recunoaște că natura l-a înzestrat cu un două daruri speciale: „Am câştigat foarte mult datorită timbrului vocii. Dacă vocea nu vibrează, nu transmiţi nimic. Am vrut la un moment dat să mă retrag, dar un prieten m-a împiedicat, spunându-mi că eu şi la 90 de ani, stând în spatele microfonului voi impresiona prin vocea mea, puţin răguşită, ce denotă pe de o parte căldură, pe de alta înclinaţia mea spre umor şi glume” şi spontaneitatea: „Dacă nu aveam harul să fiu spontan şi să nu le am cu arta, eram demult plecat. Am mare noroc că m-am ținut după tineret și că le-am acceptat ideile inovative. Trebuie mereu să te adaptezi, să te reinventezi”, se destăinuie acesta.

Kenny, omul a cărui vârstă, aşa cum îi place lui să creadă, nu poate fi ghicită, se simte mereu tânăr: „Sunt tânăr şi voi rămâne tânăr pentru că sufletul meu se hrăneşte cu artă!”. El va continua să facă ceea ce îi umple inima de bucurie până când îl vor ţine puterile. Când va simţi că într-adevăr a sosit momentul să se retragă, oraşul ales este unul foarte drag lui: „Mă retrag ca eschimoşii, împreună cu un prieten, la Sighişoara. Iubesc Ardealul şi intru în transă când mă aflu lângă ardeleni – tot ce am învăţat, am învăţat, acolo, la Sighişoara.”

Până atunci, însă, e cale lungă, pentru că orașul lui Moș Crăciun nu își poate pierde personajul principal. În calitate de Moș, îl întristează faptul că oamenii sunt din ce în ce mai răi unii cu ceilalți și îi îndeamnă să zâmbească mai mult: „Zâmbetele fac minuni. Dacă am înțelege asta, lumea ar fi mult mai fericită!”

„Galbenă gutuie”, o surpriză emoționantă

„Moșul” Kenny ascultă mereu doleanțele celor din jur, fie că e vorba de cadouri de sărbători sau de daruri pentru cei dragi, oferite cu altă ocazie. El, în schimb, nu își dorește nimic. A primit anul trecut cel mai frumos dar de la fiul său, Rareș Varniote, cunoscut publicului din România datorită colaborării cu Alb și Negru pentru melodia „Mi-e sete de tine”. „Am tot încercat să-l conving pe Rareș să înregistreze Galbenă gutuie, melodia mea de suflet. El tot nu a vrut, până nu ne-am dus împreună la casa mamei mele și i-am arătat gutuiul din grădină și i-am povestit cum ne petreceam sărbătorile pe vremuri. A fost impresionat, i-au dat lacrimile. A înțeles de ce i-am cerut melodia. Nu mi-a zis nimic atunci, a schimbat subiectul, dar după un timp mi-a trimis melodia înregistrată de el și de colegi săi de la Free Deejays. M-a uimit. E cea mai profundă variantă pe care am auzit-o. Are exact inflexiunile pe care mi le-am dorit. Parcă plânge Rareș, în timp ce cântă. E impresionant! Acesta a fost cadoul meu și chiar nu îmi doresc altceva, decât să fim mai buni unii cu ceilalți. Atât!”, povestește Kenny.