SOS Cluj: Un spital renumit, rămas al nimănui! Angajații ies în stradă

Spitalul Universitar CF, de pe strada Republicii din Cluj, cel mai popular spital clujean, se află într-o situație fără precedent. Deși aici vin, de aproape un secol, locuitorii din toate satele învecinate, localnici, oameni care s-au atașat de spital și-i trec cu vederea neajunsurile doar pentru că îl știu, îi cunosc pe medici și sunt tratați bine, s-ar putea ca în curând să-l găsescă cu porțile închise.

Spitalul are 300 de angajați, 270 de paturi, două săli de operații, mai multe secții specializate și laboratoare de analize. Acum un an, printr-o ordonanță de Guvern a fost abandonat de Ministerul Transporturilor, alături de alte 12 spitale CFR din țară. În februarie 2013, ministrul Transporturilor de atunci, Relu Fenechiu, a luat hotărârea să renunțe la toate spitalele CFR din țară și la Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor și le-a transferat la Ministerul Sănătății. Acesta a preluat cheltuielile de personal și cele cu pacienții, terecându-le la CAS, dar nu și patrimoniul.

În acest moment, clădirile spitalelor nu aparțin nimănui. Asta înseamnă că nimeni nu poartă răspunderea unor reparații sau a unor investiții. Spitalul din Cluj are nevoie de multe reprații, ar trebui să intre în renovări serioase și aceasta este o urgență. Clădirile vechi ale spitalului clujean se află sub standardele de autorizare, obținerea avizului de funcționare, care expiră la sfârșitul acestui an devine o problemă, dacă în vara aceasta nu încep lucrările de amenajare conform cerințelor. Medicii sunt îngrijorați de situație, iar o parte a personalului medical iese astăzi în stradă să atragă atenția autorităților asupra situației.

Elena Corșatea este medic la Spitalul CFR și se arată îngrijorată, pe bună dreptate, în privința spitalului unde își face meseria. „Noi nu cerem ceva de la cineva, vrem doar să atragem atenția ministerelor implicate că este o problemă rămasă în aer, nerezolvată. Nu știu cine trebuie să o rezolve, dar sper ca autoritățile locale, cele centrale și împreună cu conducerea spitalului nostru să reușească să găsescă o soluție. Nu avem aparatura necesară, lucrăm șapte medici pe un ecograf cumpărat în 2002, nu avem medicamente, nu avem condiții normale pentru un spital și în plus, există pericolul să nu primim autorizație de funcționare. Birocrația sau nepăsarea Bucureștiului ne poate lăsa pe drumuri într-o zi. Ni se pare o condiție minimă clarificarea situației, dacă am lămuri situația patrimoniului, al cui e spitalul, atunci am putea investi în reabilitarea lui. Eu și mulți colegi ai mei vrem chiar să punem câteva salarii fiecare și să renovăm saloanele din banii noștri, dar să știm că rămâne! Dar noi nu știm al cui e spitalul pe care vrem să-l salvăm și ce va fi cu el mâine!”

Angajații au făcut o cerere-memoriu semnată de 103 persoane în care vor să treacă înapoi la ministerul Transporturilor, dar nu ar refuza nicio altă variantă posibilă: să fie preluați de Consiliul Județean sau de Consiliul Local sau de Ministerul Sănătății. Miercuri ies în stradă pentru a atrage atenția autorităților, ei nu strigă nici sus nici jos, ci cer salvarea spitalului lor de la colaps.

Directorul medical al Spitalului, doctorul Călin Vlad, spune că există patru variante de preluare din partea Ministerului Sănătății, a Consiliului Județean, Local și întoarcerea la Ministerul Transporturilor. „S-a întâmplat peste noapte: am fost în 2012 la ministrul Silaghi cu proiectul de reabilitare a spitalului, a fost de acord cu el, m-a trimis la Ministerul de Finanțe ca să ni se dea banii, acolo ne-au spus să facem proiectul pe bucăți ca să fie sumele mai mici și să le primim eșalonat. Așa am făcut, am venit acasă, i-am adunat pe colegi și le-am spus: dragilor, să desfacemproiectul pe bucăți ca să primim finanțare. Ne-am apucat de treabă și-n februarie, venise Fenechiu și am aflat peste noapte că suntem dați. Cui? La Ministerul Sănătății, dar Ministerul nu a preluat patrimoniul. Nu știm de ce, poate pentru că unele clădiri din țară sunt revendicate sau pentru că sindicatele au atacat OUG, dar situația așa arată: ne-au aruncat pe valuri și plutim în derivă. Am trecut prin multe și am învins de fiecare dată. Sunt de 22 de ani în acest spital. Am trecut prin trei șocuri financiare grave în condițiile unei crize acute de fonduri: primul, când ne-au fost reduse alocările pe pacienbt externat, al doilea când au schimbat plata medicamentelor la 60 de zile, față de cum era înainte, la 180, apoi când ne-au lăsat fără contractul pentru Siguranța Circulației. Colegii mei asigurau controlul personalului CFR, policlinicile noastre aduceau venituri însemnate, iar acum aceste contracte s-au disipat în piață, fiecare încheie contract cu cine dorește. Sigur, și noi am mai reușit să facem contracte mai mici, dar nu la nivelul celor pe care le aveam cu CFR și pe care le onoram cum trebuie pentru că n-ați auzit de prea multe accidente feroviare în condițiile în care liniile sunt cum sunt!”

Chirurgul Călin Vlad are încredere în autoritățile locale care s-au arătat dispuse la discuții privind preluarea spitalului și împreună cu managerul Silviu Albu promit că vor face toate demersurile necesare pentru soluționarea problemelor. ”Colegii noștri sunt nemulțumiți pentru că am pierdut o serie de lucruri, în primul rând avem alocări mai mici per bolnav decât alte spitale, la noi s-a ajuns la 1380 de lei pe externat, față de 1440 cât era înainte și mult mai puțin decât alte spitale, s-au pierdut și acele gratuități la circulat cu trenul, s-au pierdut multe, e normal să fie nemulțumiri, dar ce le pot eu spune este că suntem în aceeași poveste și împreună o vom scoate la capăt!”

Directorul Silviu Albu este manager al Spitalului și profesor ORL în spital. Este acuzat de angajați că și-a construit o aripă nouă pentru secția sa în timp ce era manager al întregului spital și prioritară ar fi trebuit să fie renovarea acestuia de care depinde autorizarea de funcționare. Faptul că secția profesorului Albu arată bine, îndeplinește standardele necesare și are aparatură performantă a născut nemulțimire.

„Nu suntem invidioși”, spune dr. Elena Corșatea, „dar ni se părea corect ca primul proiect al managerului să vizeze spitalul pe care-l conduce și nu o aripă nouă pentru secția sa. Pentru că așa ni s-a spus că acela a fost primul la rând și de aceea a primit bani, iar noi am ajuns cu proiectul nostru mai târziu. Dar oare proiectul nostru nu trebuia să fie al dumnealui și nu trebuia să fie primul proiect?”

Managerul Silviu Albu a răspuns pentru Transilvania Reporter că proiectul de reabilitare a spitalului tocmai urma să fie promovat când spitalele CFR au fost date de la Ministerul Transporturilor. Așa că, a picat.

Contact de Transilvania Reporter, purtătorul de cuvânt al Consiliului Județean Cluj, Cornelia Trif , a precizat că instituția Consiliului Județean este deschisă ideii de preluare a Spitalului CFR și că a avut loc o întâlnire preliminară în acest sens, rămânînd ca reprezentanții spitalului să vină cu un raport detaliat asupra situației. Dacă în Consiliul Județean se ia hotărârea să fie preluat Spitalul CFR atunci se formulează o cerere către guvern în acest sens și problemele se pot rezolva.

„Din câte știu conducerea Consiliului Județean este deschisă pentru o astfel de soluție, cu atât mai mult cu cât e vorba de un spital unde vin locuitori din mediul rural din aproape tot județul, este un reper pentru ei, ar fi o soluție firească ”, spune Cornelia Trif.

 

 

[stextbox id=”custom” caption=”Istoria Spitalului CF”]

Clădirea – de fapt un castel – a fost construită încă din anul 1884 de către o familie bogată, în stil britanic, cu nelipsita iederă ce se întindea pe pereţii exteriori şi care s-a menţinut pînă în 1950. A fost prima clădire din Cluj în care s-a folosit betonul armat.

La declanşarea primei conflagraţii mondiale britanicul a părăsit Clujul înrolându-se în armata patriei sale şi nu s-a mai întors în Transilvania. În aceste condiţii statul Austro-Ungar a preluat clădirea şi a amenajat-o în scopul de a deveni sediul comandamentului frontului de răsărit. În 1918 a funcţionat o Policlinică Maghiară M.A.V. Evoluţia evenimentelor a zădărnicit planurile iniţiale şi după război în 1919 clădirea a devenit proprietatea Statului Român funcţionând o policlinică românească.

În anul 1920 funcţiona ca Spital CFR cu două secţii de ginecologie şi neurologie. Cedarea Ardealului de Nord, inclusiv a oraşului Cluj, face ca Spitalul CFR să treacă din nou în proprietatea statului maghiar şi se transformă în Spitalul Căii Ferate Maghiare (M.A.V.) cu 30 de paturi.

Din 1945, când revin românii în Cluj, spitalul devine din nou Spitalul C.F.R. care avea atât Policlinică cât şi Spital cu secţiile: interne, chirurgie, O.R.L., oftalmologie, iar mai târziu neurologie şi ginecologie. Treptat policlinica şi spitalul s-au extins, astfel că în clădirea centrală a rămas Spitalul CFR, iar Policlinica CFR s-a mutat într-o altă clădire, construită în 1972 mai aproape de atelierele CFR, lângă gară, str Câmpeni nr. 3, Cluj-Napoca.

Policlinica CFR Cluj cuprinde cabinete medicale şi laboratoare de explorări funcţionale pentru angajaţii Regionalei CFR Cluj, în special cei cu activitate în siguranţa circulaţiei.
Din aproximativ 1951, tot în subordinea Spitalului CFR Cluj, funcţionează Policlinica CFR Dej, str. 1 Mai nr. 27, în zona centrală a municipiului Dej Judeţul Cluj destinată a deservi angajaţii din cadrul Regionalei CFR Cluj. Aici se desfăşoară controale medicale periodice pentru angajaţii din siguranţa circulaţiei. Spitalul CFR Cluj a funcţionat ca Direcţie Sanitară Regională C.F. Cluj. Din 1964 Secţia de interne a acestui spital a devenit Clinica Medicală IV şi cu activitate didactică, cursuri şi stagii pentru studenţii din anul III şi IV de la Facultatea de Medicină şi Stomatologie. Din anul universitar 1976 -1977 secţia de Chirurgie a Spitalului CFR a devenit Clinica Chirurgicală IV cu activitate didactică pentru studenţii din cadrul Facultăţii de Medicină şi Stomatologie. Din anul 1999 Spitalul C.F.R. Cluj devine Spital Universitar C.F. Cluj. În februarie 2013 este transferat la Ministerul Sănătății, însă a rămas nepreluat de acesta nici la un an mai târziu.

[/stextbox]