“Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur”, reinventat la Cluj de Maria Surducan

Cartea "Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur" va fi lansată în data de 21 noiembrie la Cărturești Cluj/Foto: Dan Bodea

Fiecare întâlnire cu ilustratoarea de benzi desenate Maria Surducan este una de poveste în timpul căreia comorile ascunse din cărţile pe care le ilustrează încep să se dezvăluie una şi una. Cei care nu au avut ocazia să o cunoască personal au întâlnit-o, poate, pe sora ei Ileana, de asemenea ilustratoare de benzi desenate, sau cel puţin au răsfoit măcar o dată cea mai recenă ediţie a basmului “Tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte” scris de Petre Ispirescu şi ilustrat de Maria, republicat la începutul acestui an la Editura Vellant.

Prâslea, suprafinanţat

În această toamnă clujeanca Maria Surducan şi-a văzut un nou vis împlinit, respectiv acela de a publica un album de bandă desenată care a avut ca sursă de inspiraţie trei poveşti culese de Petre Ispirescu: “Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur”, “Pasărea măiastră” şi “Lupul cel năzdrăzvan”. Reuşita publicării este cu atât mai merituoasă cu cât artista a dus proiectul la final, de la un capăt la altul, cu ajutorul unei platforme online de finanţare şi prin muncă zilnică centrată exclusiv pe “reinventarea” celor trei basme. „N-am fost sigură că se va finanţa proiectul până când nu am trecut de pragul de 70%. Era primul proiect de pe platforma Creştem Idei şi luând startul într-o perioadă după Sărbători, nu ştiam cum reacţionează lumea. Din fericire, proiectul s-a finanţat în proporţie de 135% ceea ce a fost extraordinar”, precizează Maria. Suprafinanţarea de care a dispus i-a permis artistei să publice 300 de numere în loc de 200 şi, de asemenea, să suplimenteze şi numărul aşa-ziselor caiete de schiţe, 50 în loc de 20, în care autoarea explică procesul care stă la baza creaţiei albumului “Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur”.

Context favorabil

Acum, cu albumul în faţă, Maria are sentimentul că nu îi aparţine, într-atât de complex a fost procesul realizării lui, de la campania de crowdfunding prin Creştem Idei, până la strategia de marketing şi tot ce implică atragerea publicului care să cumpere volumul.„A fost un context favorabil apariţia acestei cărţi. Toată vara mi-am dedicat-o volumului şi lucram la el chiar şi 12 ore pe zi. În timpul campaniei am căutat ca personajele să interacţioneze cu posibilii donatori şi asta a necesitat timp, dar a şi jucat un rol important în finanţare. A fost o strategie de marketing care a funcţionat foarte bine în cazul meu. Înainte să apară platforma Creştem Idei la noi, am urmărit proiectele finanţate prin Kickstarter unde s-au finanţat proiecte care necesitau sume mult mai mari de bani. Banda desenată Johhny Wander a strâns spre exemplu 70.000 de dolari. Sunt artişti care publică de mult timp webcomics-uri şi au o platformă de susţinători. Regula internetului spune că în momentul în care ai 1000 de followeri, poţi să îţi finanţezi cu siguranţă un proiect prin crowfunding”, explică Maria, deja familiarizată cu ceea ce implică promovarea unui „produs” al cărui public este încă în formare în România.

„În acest moment nu aş schimba nimic la această carte. Sunt mulţumită şi uşurată că am reuşit să duc proiectul la final, de la un capăt la celălalt. Mă ocup inclusiv de vânzarea cărţii, deci pot să spun că este cu totul cartea mea”, Maria Surducan, ilustrator de carte

Descântecul magic

Sursele de inspiraţie pentru „Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur” în varianta repovestită a Mariei Surducan sunt trei poveşti culese de Petre Ispirescu care urmează firul narativ al poveştilor în care elementul central este mărul de aur: Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur, Pasărea măiastră şi Lupul cel năzdrăzvan. „Povestea nu este o adaptare pur şi simplu ci o interpretare în care se strecoară elemente şi din alte poveşti. În plus, trăim într-un secol al tehnologiei şi asta se reflectă şi în povestire. Personajul întâlneşte tot felul de maşinării şi la final va avea loc o luptă aeriană, ceea ce nu găsim în poveştile originale. De asemenea, a fost destul de problematică povestea cu prinţesa, fiindcă în poveştile tradiţioale ea este cea care stă la capătul drumului şi nu are rol în acţiune. Ca povestitoare contemporană nu mai poţi spune povestea aşa şi atunci i-am dat un rol împrumutat din Harap Alb. Ea este cea care caută apa vie şi apa moartă. Este un rol care nu se îndepărtează mult de povestirea tradiţională dar care împrumută ceva din rolul pe care l-a avut în viaţa reală Marie Curie, simbol al femeii savant”, dezvăluie Maria Surducan. Una dintre scenele basmului pe care Maria le-a ilustrat cu mare interes a fost cea în care fraţii îl ucid pe Prâslea. „A fost un moment pe care mi-a plăcut foarte mult să-l ilustrez pentru că prinţesa rosteşte un descântec magic. Am folosit astfel o scriere arhaică românească şi am alcătuit descântecul ei din poezii populare cu elemente ale descântecelor pe care le cunoşteam din copilărie. A fost un moment în care s-au sintetizat toate acumulările mele de până atunci. Sunt cea mai mândră ca realizare”, precizează artista.

Suspans de final

Basmele româneşti sunt foarte ofertante pentru ilustratorii de benzi desenate, cu atât mai mult pentru Maria care odată cu publicarea volumului „Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur” şi-ar dori să continue seria. „Pe mine m-au impresionat basmele ruseşti în copilărie pentru că aveam o carte foarte frumos ilustrată pe atunci. Cu toate acestea, foarte multe dintre motive din basmele lor le găsim şi la noi. Mai mult, găsim şi motive unice cum am întâlnit în «Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte». Mi-ar plăcea ca acesta să fie primul volum dintr-o serie de benzi desenate care adaptează diverse poveşti din folclor. Mi-am dat seama că există un potenţial pentru asta. Până la urmă, poveştile sunt făcute să le spui mai departe nu-i aşa?”, spune Maria. Încercând să aflăm pentru care final a optat artista în basmul său repovestit, am ajuns la concluzia că fără a parcurge toată cartea nu îl vom afla vreodată. „În versiunile tradiţionale fraţii cei mari sunt pedepsiţi prin intervenţie divină, alteori sunt iertaţi. Mie nu mi s-a părut satisfăcătoare niciuna dintre variante”, afirmă Maria.

Artiştii, tot artişti

Potrivit artistei clujene, există mulţi oameni talentaţi care au proiecte în aria benzii desenate, însă prea puţini primesc votul de încredere din partea editurilor. „Hai să le scoatem proiectele în lume, hai să le scoatem din sertar şi să le arătăm oamenilor. Din câte am văzut, basmele prind la public, dar sunt convinsă că şi alte poveşti vor avea succes. Trebuie doar ca desenatorul să evadeze din zona lui de confort şi să vină în întâmpinarea publicului. Asta se poate întâmpla temporar prin proiectele de crowdfunding până când şi editurile se hotărăsc să investească în noi. În momentul de faţă editurile încă ezită să investească în conceptele ilustratorilor de bandă desenată pentru că sunt cheltuieli mari cu tiparul şi nu sunt sigure că le recuperează”, explică Maria Surducan. De asemenea, un alt neajuns al „industriei” de benzi desenate în România este lipsa promovării artiştilor, cu câteva excepţii. „Având în vedere cât de bine merge revista «Harap Alb continuă», eu zic că public pentru bandă desenată există. Din păcate, artiştii câteodată rămân artişti şi nu se mai gândesc cum să se promoveze.Mi-am dat seama cât de necesar este să vii cu o postare pe facebook pentru a nu uita lumea de tine. Publicul este foarte doritor, dar trebuie să te găsească”, consideră Maria, precizând că de când a început campania de crowdfunding, prin Creştem Idei, numărul de persoane cu care a intrat în contact pe reţeaua de socializare Facebook s-a triplat.

Cartea “Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur” va fi lansată în data de 21 noiembrie la Cărturești Cluj și pe 28 noiembrie la Librăria Jumătatea Plină/Bar A1, la București, în cadrul salonului European de Bandă Desenată). Preţul unui volum este de 60 de lei.

În privinţa tehnicii pe care Maria o foloseşte în creaţiile ei, artista mărturiseşte că porneşte de la schiţe în creion pe care le scanează şi le lucrează apoi digital. Deşi stilul său este deja recognoscibil, artista încă învaţă „bucătăria” benzii desenate.„Tehnica finală este una care s-a dezvoltat în timp, începând cu anul 2008. M-au impresionat în mod deosebit ilustraţiile ilustratorului turc Emre Orhun pe care le-am descoperit în cartea «Ali Baba şi cei patruzeci de hoţi» de la editura Nathan din Franţa. Erau ilustraţii în stil carte à gratter, un fel de stil cu linii zgâriate. Între timp am descoperit şi tableta grafică. Pornind de la schiţele în creion, avansez spre ceea ce eu numesc harta cromatică, adică stabilirea culorilor înainte de colorarea propriu-zisă. Culorile creează atmosfera şi astfel regizez practic dramatismul şi prin intermediul culorii”, precizează Maria, mărturisind că stilul său este în continuuă evoluţie.

“Foire de Nuit”

În luna februarie a anului viitor Mariei îi va apărea în Franţa un alt roman grafic intitulat, «Foire de Nuit-Bâlciul în miez de noapte» realizat cu un stil asemănător volumului “Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur”. “Şi în această carte apar elemente de mitologie românească dar nu am vrut să urmăresc firul narativ al unei poveşti anume.În momentul în care ieşi pe piaţa de bandă desenată din străinătate îţi dai seama cât de est-european eşti. Se observă asta nu doar prin stilul puţin mai întunecat al est-europenilor, dar şi prin idei. Sunt lucruri sau referinţe proprii Europei de est pe care publicul francez nu le înţelege. De multe ori eşti preţuit pentru că eşti exotic, ceea ce poate fi un avantaj”, admite artista.

“La Val Munteanu am văzut pentru prima dată o adaptare de costum bizantin, adică prinţesele lui aveau nişte costume care nu erau ca în celelalte cărţi de ilustraţii. Foarte târziu mi-am dat seama că este costumul bizantin care apare în fresca românească pe care el îl stiliza. Am început cu documentarea de costum popular românesc şi în momentul în care am ajuns la versiunea stilizată de la Pasărea Măiastră am zis că acesta ar putea fi un personaj. Unele lucruri le-am documentat pe măsură ce aveam nevoie. E un proces fără reguli”, Maria Surducan