„Jungla” din cimitirul din Zalău
Pentru a ajunge la mormântul cuiva drag în cimitirul din Zalău poate fi o adevărată aventură. O aventură în care trebuie să îţi faci loc printre ierburi mai înalte de un metru, crescute din nepăsarea tuturor.
O oază de linişte, reculegere şi aducere aminte. Asta ar trebui să fie, în mod normal, locul unde ne ducem pentru a-i omagia, măcar din când în când, pe cei care nu mai sunt printre noi. O doamnă ne-a atras atenția zilele trecute că, la Zalău, acest lucru este valabil numai pentru cei care au avut… şansa de a-şi îngropa morţii în partea de jos a cimitirului. Pentru ceilalţi, care şi-au primit peticul de teren la periferia cimitirului, locul se aseamănă mai degrabă cu o junglă, în care a folosi maceta nu pare un lucru nelalocul lui.
O trecere prin partea superioară a dealului unde este cimitirul din Zalău confirmă spusele doamnei. Buruieni înalte străjuiesc de-o parte şi de alta mormintele, invadând, acolo unde familia a uitat de ceva vreme să mai treacă pe la cimitir, chiar şi solul aşezat peste rămăşiţele pământeşti ale celor ce se odihnesc.
„Cred că de vină este criza, dar şi nepăsarea unora şi a altora”, ne explică un domn venit să ude florile de pe mormântul soţiei. „Anul trecut au venit cei de la administraţie şi au cosit buruienile. Anul asta, n-au mai fost. Şi nici oamenii nu prea vin să aibă grijă de morminte”, continuă el.
Din decembrie 2011, de administrarea spaţiilor din cimitir se ocupă Citadin, societate aflată în subordinea Primăriei Municipiului Zalău. Purtătorul de cuvânt al societăţii, Paul Maghiu, susţine că „în acest an, angajaţii SC Citadin Zalău SRL au intervenit de două ori pentru a curăţa şi tunde iarba de pe aleile cimitirului, cea mai recentă activitate fiind în urmă cu trei săptămâni”. Purtătorul de cuvânt recunoaşte, însă, că dat fiind faptul că a fost un an ploios, cele două incursiuni ale muncitorilor prin cimitir e posibil să nu fi rezolvat problema şi promite că, săptămâna viitoare, însoţiţi şi de beneficiarii Legii 416, aceştia se vor duce din nou în cimitir.
Maghiu precizează, însă, că, teoretic, datoria Citadin se limitează la aleile din cimitir, nu şi la morminte şi la spaţiile dintre ele. Întreţinerea acestora din urmă ar intra în sarcina aparţinătorilor. Nu există, însă, nicio lege care să-i oblige ori să-i sancţioneze pe cei care îşi uită morţii şi nu mai trec pe la mormintele lor. Exceptând, eventual, legea moralităţii şi a bunului simţ.
A trecut o vreme, povestea a ramas la fel… De multi ani nu se schimba nimic. De cate ori merg la mormintele parintilor mei ma intristeaza neputinta de acolo. Neputinta celor care au murit, sa ceara putin respect. Neputinta celor care ar trebui sa isi aminteasca mai des de cei care au plecat dintre noi. Neputinta celor ramasi de a gasi solutii… Pe de o parte, intr-adevar, ingrijirea cimitirelor tine de cultura si poate de traditie. Pe de alta parte insa exista o administratie si taxe destinate acestui lucru. Se pare ca la Zalau aceste taxe nu pot fi folosite corect. Sper in fiecare an ca la un moment dat se va schimba ceva!