Geopolitica în stil românesc sau de ce Pițurcă nu va antrena niciodată naționala Germaniei

Ca român ardelean sufăr de un oarecare sentiment confuz pe care aș putea să-l definesc ca “sentimentul de neafiliere”. De-a lungul timpului am fost învățat ba că România ține de Balcani, situând-o prin sud-estul Europei, ba că am aparține Europei Centrale. Asta, desigur, în perioada în care România exista în integralitatea ei și nu era fragmentată prin diverse tratate la a căror concepere românii nu prea luau parte. Alții simplifică și mai mult lucrurile, găsind punctele cardinale est și vest ca repere suficiente pentru a împărți Europa, și din această perspectivă este clar că noi suntem în est. Dar aici vin americanii care, prin Departamentul de stat cu subdepartamentul dedicat fostelor țări comuniste, includ totul sub eticheta Europei Centrale. Din punctul lor de vedere, a vorbi despre Europa de Est a devenit “politically incorrect”, în contextul în care termenul era folosit în sensul ideii de segregare pe care a indus-o și menținut-o Războiul Rece (1947-1989).

Și românii, prin oamenii politici, și aici îi am în vedere în special pe cei cu atribuții în afaceri externe, au doza lor de vină pentru inconstanța poziționării noastre pe harta Europei. Între a se acomoda și a fi consecvenți, aceștia au considerat că e mai înțelept să te adaptezi și să te supui istoriei decât să încerci a o înfrunta. Și ce subterfugiu mai bun pentru a justifica eșecurile decât amplasamentul ambiguu? Am încercat dintotdeauna să dăm vina pe amplasamentul nostru ciudat la marginea balcanilor, lăsând impresia că dacă ne-au putea furișa în raiul apusean ne-am vindeca de toate relele și întreg parcursul nostru ca țară ar fi fost altfel.

Când lucrurile mergeau bine ne afiliam automat la nivel declarativ cel puțin clubului select al țărilor Europei centrale – grupul de Vișegrad -constituit din Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia. Pentru cei care au uitat, apartenența noastră la acest grup select al țărilor central europene înființat în 1991 a fost refuzată datorită evenimentelor din 1990 (mineriadele și evenimentele de la Târgu Mureș).

Dacă e să vorbim despre apartenența la spiritul balcanic sau la cel apusean, nu putem vorbi despre o singură Românie. Clujul, Sibiul, Oradea și Satu Mare aparțin fără echivoc culturii și spiritului apusean. Totul, de la arhitectură, cultură, chiar și obiceiurile sunt puternic influențate aici de cultura occidentală. La Iași, Bacău și Dorohoi, unde estul prerusesc este pregnant, putem vorbi despre o cultură răsăriteană autentică. Puternicele influențe ale culturii și civilizației rusești se văd la tot pasul, iar domnia aici ca și guvernator a generalului rus Pavel Kiseleff între anii 1929 și 1934, de altfel un personaj extrem de cult și civilizator, nu a făcut decât să dea în mod definitiv acestei zone a țării o poziționare prorusă. Sudul României este eminamente balcanic. Din acest punct de vedere nu este niciun dubiu, e de ajuns să treci pe la Craiova, Calafat și Călărași ca să nu mai ai niciun fel de îndoială asupra devastatoarelor influențe balcanice asupra acestor zone. Așadar, în mod evident, nu te poți simți bulgar, turc sau albanez plimbându-te prin Oradea, Sighișoara sau Arad, cum la fel nu te poți simți bavarez sau tirolez în Tulcea sau Caracal.

Suntem mult prea diverși ca să fim asimilați și digerați. Dacă ar fi după noi, ne-am integra total în  Europa centrală, cel puțin, dar nemții ne zic ”halt”!. Balcanicii ne-ar primi dar nu vrem noi. Așa că rămânem un fel de Suedie a Balcanilor, cu speranța că vom putea specula în viitor un moment istoric prielnic care să ne reașeze pe harta Europei.

Există și un român care nu și-ar dori să fim asimilați țărilor civilizate apusene. El se numește Victor Pițurcă. Un astfel de demers i-ar anula orice speranță de a conduce o reprezentativă de fotbal. Păi, cum ar suna de exemplu în Germania ca după ce ești prins trișând în cazinouri, jucând table pe sume care sunt câștigate de un “om normal” într-o viață, nerespectând hotărâri judecătorești, condamnat definitiv pentru infracțiuni de fals, tu să fii farul călăuzitor al unei întregi generații de tineri fotbaliști cu idolii lor cu tot, care se uită la tine ca la Dumnezeu și încearcă să-ți intre în grații. Asta nu e civilizație europeană. Și cu toate astea, astfel de oameni sunt aleși să ne reprezinte în Europa. Și ne mirăm când nemții ne zic HALT.