Box / Stăpâna ringului

O clujeancă face legea într-un sport în care bărbaţii sunt la putere. La doar 18 ani, Ioana Mera are un palmares de învidiat: 70 de meciuri – 68 de victorii (40 prin K.O.), 2 eşecuri!

Este suplă ca un model şi nu are rivale în ring. Ioana Mera a reuşit cu talent şi cu multă muncă să-şi facă loc într-o lume extrem de dură, rezervată mai mult sexului opus. La 18 ani, clujeanca este cea mai valoroasă pugilistă din Europa la categoria ei. A cucerit patru titluri naţionale şi patru Cupe ale României la rând, s-a încoronat campioană europeană în 2011 şi este medaliată cu bronz la Mondialele din Antalya. „La început, boxul mi se părea destul de complicat. Nu era uşor pentru mine să învăţ cum să-mi ţin garda, să dau o lovitură, să duc mâna la cap, să dau cu cealalta şi iar să fiu în gardă. Dar faptul că totul era nou pentru mine, m-a făcut să-mi doresc să cunosc şi mai mult arta boxului”, dezvăluie Ioana.

„Boxul e o artă, un sport al minţii”

Pentru tânără pugilistă, sportul cu mănuşi a devenit un microb de care nu mai poate scăpa. „Boxul e cea mai mare provocare pentru mine. M-a atras faptul că era destul de greu, că nu oricine poate să reuşească într-o lume atât de dură. Asta e chemarea mea! Boxul nu e o bătaie, e un sport al minţii, arta de a lovi fără să fii lovit. Trebuie să gândeşti, să fii stăpân pe tine, calm. Dacă eşti mai emotiv şi te pierzi cu firea, nu ai ce căuta în acest sport. Sunt multe situaţii şi în timpul meciului în care dacă nu ai gândit o fracţiune de secundă, nu ţi-ai schimbat jocul, eşti mâncat. S-a dus toată munca ta”, subliniază clujeanca.

„Mama nu se poate uita la meciurile mele”

Ioana a început boxul la 12 ani. Fratele ei cu trei ani mai mare decât ea a atras-o către acest sport. „Am stat şase ani în Irlanda, acolo am început boxul la vârsta de 12 ani. Fratele meu era boxer pe atunci, el m-a chemat la antrenamente şi mi-a plăcut. Între timp, el s-a lăsat de box pentru a-şi termina studiile”, explică tânăra sportivă. Mama pugilistei nu a fost însă de acord cu alegerea adoptată de fata ei. „Mami nu era de acord niciodată. Îşi făcea griji că o să iau o lovitură, să nu fie meciurile prea grele, vedea cât de obosită veneam de la antrenamente şi cât de mult munceam, nu mai eram în stare de nimic. Ea mi-a zis să-mi aleg altceva în viaţă. Ca să nu fiu pedepsită, trebuia să am note bune la şcoală şi să-i ajut pe ai mei la treburile casnice. Dacă greşeam cu ceva sau dacă era vreo problemă, pedeapsa mea era să nu mai merg la box. Atât îmi trebuia, asta mă durea cel mai tare!”, mărturiseşte Ioana. „Mami nu se poate uita la meciuri, oricât de uşoare ar fi. Nici la înregistrare nu vrea să se uite. De două ori a venit la meciurile mele, dar nu a stat în sală, s-a uitat la celelalte lupte, dar la mine a ieşit afară, nu putea să se uite”, completează clujeanca.

Directa de dreaptă, lovitura letală

Lovitura preferată a Ioanei e croşeul şi directa de dreapta. „Cu aceste lovituri am câştigat majoritatea meciurilor prin abandon”, se laudă sportiva, care recunoaşte însă că fără o alimentaţie adecvată, calea către performanţă e foarte lungă. „În box, alimentaţia e cea mai importantă. Trebuie să ţii neapărat regim, nu poţi să mănânci oricând şi ce vrei. Sucurile sifonate, mâncărurile grase sunt interzise. Trebuie să mănânci multe fibre, să ai energie. Nu e uşor, însă trebuie să ai grijă de tine dacă vrei să obţii rezultate”, precizează pugilista, care efectuează două antrenamente pe zi, fiecare a câte două ore.

„Nu am rivale la vârsta mea”

În România, niciun boxer nu poate sta în calea Ioanei. „Am avut foarte multe meciuri grele, dar care nu au fost oficiale. Fac sparing cu senioare, pentru că nu am adversare de calibrul meu la tineret şi junioare. Ca să pot să boxez cum trebuie, să câştig în experienţă, trebuie să mă bat cu senioarele”, dezvăluie Mera, care a suferit doar două înfrângeri până acum. „În primul meci, am luat bătaie soră cu moartea. Asta m-a făcut să continui, atunci mi-am zis că mă ambiţionez, mă antrenez mai mult numai ca să o bat pe aia. După o lună ne-am reîntâlnit şi aşa de rău am bătut-o că nu a mai dorit să vină la antrenamente. S-a lăsat de box”, afirmă clujeanca, a cărui boxer preferat e Roy Jones Jr., multiplu campion mondial la categoriile mijlocie, supermijlocie şi grea: „E foarte relaxat în ring, gândeşte în tot ce face. Stilul şi tehnica lui de a boxa îmi plac foarte mult”.

Cel mai trist moment: ratarea titlului mondial din 2011

De-a lungul carierei, Ioana a cunoscut gustul satisfacţiei, dar şi cel al dezamăgirii. „Cel mai greu mi-a fost la Mondialele din 2011, când m-am clasat doar pe locul al treilea. Nu am fost destul de pregătită pentru un asemenea campionat, a fost prima mea competiţie internaţională. Am avut un meci foarte greu pentru bronz, iar eu nu eram pregătită din punct de vedere fizic. Evident că pe durata partidei au apărut durerile musculare, însă am reuşit să mă calific în semifinale, unde am avut un meci şi mai dificil. Starea fizică şi psihică m-au doborât însă”, spune dezamăgită Ioana. „Mă bucur că tot în acel an am reuşit să mă încoronez campioană europeană în Rusia. Atunci m-am simţit mândră şi am putut să trec peste greşeala mea de la Mondiale”, adaugă pugilista.

Vrea revanşa la JO

Visul cel mai mare al clujencei e cucerirea unei medalii la Jocurile Olimpice de la Rio. „Vreau să ies campioană mondială şi să iau o medalie la JO, normal că mi-o doresc pe cea de aur. O să lupt pentru locul întâi, nu o să mă las până nu îl iau”, e promisiunea făcută de sportiva pregătită, din 2010, de maestrul Sever Ban. Pentru Ioana, primul pas e însă Campionatul Mondial de la Albena (Bulgaria), din 20 septembrie. Pugilista speră să aibă o prestaţie cât mai bună în condiţiile în care resimte încă dureri la piciorul stâng. „Trebuia să mă operez, am meniscul de la piciorul stâng fisurat, cu problema asta încă mă zbat. Operaţia ar însemna şase luni de repaos, antrenamente mai puţine. Nu îmi permit să stau acasă, chiar dacă fac antrenamente cu dureri. Când o să simt că nu mai pot, o să mă şi operez”, strânge din dinţi tânără campioană a României.

„Mi-ar plăcea să fiu poliţistă”

Când nu se află în sala de forţe sau la meciuri, Ioana preferă să-şi petreacă timpul liber uitându-se la filme, ascultând muzică şi ieşind în oraş cu prietenii sau familia. Este elevă în clasa a XII-a la Liceul cu Program Sportiv din Cluj şi vrea să urmeze cursurile Facultăţii de Kinetoterapie. „Voi da la facultate, la kinetoterapie sau la limbi străine. Probabil o să le fac pe amândouă. Engleza o ştiu la perfecţie. Mi-e mai uşor să vorbesc în engleză decât în română”, susţine Ioana, care este tentată şi de o carieră în poliţie: „Mi-ar plăcea să devin poliţistă, dar nu ştiu dacă o să-mi îndeplinesc visul. De asemenea, mi-aş dori să ajung în America, e ţara mea preferată”.

[stextbox id=”custom” caption=”Mândria tatei “]

Dacă mama refuză să o însoţească la meciuri de teamă să nu-şi vadă copilul suferind, tatăl e mereu alături de febleţea sa. „Ioana e un copil deosebit, are multe calităţi. E un copil matur la vârsta ei, o fire luptătoare. Eu sunt omul din umbra ei, tot timpul o însoţesc la meciuri. Mă copiază în multe privinţe. Sunt mândru că am un asemenea copil talentat”, a declarat Ioan Mera.

[/stextbox]

„Principala mea calitate e mintea. Stilul meu e să atac. Mi-a plăcut să fiu eu prima care loveşte, să dobândesc prima punctele, aşa am câştigat majoritatea meciurilor prin abandon”, Ioana Mera

 

„Niciodată nu mă uit la meciuri înainte de a intra în ring. Niciodată nu am încercat să copiez pe cineva, am încercat să-mi găsesc singură ritmul”, Ioana Mera