Banalizarea minciunii. De ce realitatea falsă a preşedintelui Iohannis ameninţă democraţia

Regimul preşedintelui Iohannis a normalizat minciuna într-un mod primejdios pentru continuarea luptei împotriva COVID, dacă nu pentru democraţie însăşi.
Statisticile puse la dispoziţie publicului de portalul de urmărire a evoluţiei COVID ourworldindata.org, apărut sub egida Universităţii Oxford, arată cum a manipulat România datele făcute publice imediat după ce valul doi al pandemiei a lovit ţara, la scurt timp după alegerile locale.

Graficele arată că autorităţile române au ignorat creşterea exponenţială a ratei de pozitivare a testelor Covid, creştere care ar fi impus luarea unor măsuri restrictive dezavantajoase electoral. Începând cu luna noiembrie, împotriva recomandărilor organizaţiilor internaţionale, autorităţile sanitare au limitat testarea cu rezultat direct în scăderea numărului cazurilor de infectare raportate.

În consecinţă, rata de pozitivare COVID, care potrivit experţilor Oxford, „are o valoare crucială pentru înţelegerea pandemiei”, a atins cifre mai mult decât îngrijorătoare, dacă ele ar fi fost comunicate onest.

Rata de pozitivare, adică procentul de teste pozitive din totalul testelor efectuate, se apropie în România de 30 la sută, foarte departe de media europeană. Procentul în Marea Britanie este 5 la sută, în Franţa, 11, în Spania, 6, în Germania 9, în Austria 16. Toate aceste ţări se află în stare de carantină naţională.
Procente apropiate cu România raportează Polonia şi Ucraina, unde rata de pozitivare atinge 35 la sută.

Potrivit criteriilor publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în mai, un indicator al faptului că epidemia este sub control într-o țară este o rată pozitivă mai mică de 5 la sută.

Dar, în dezacord cu experţii internaţionali, invocând scăderea numărului de persoane nou infectate şi opinia unor specialişti nenumiţi, preşedintele Iohannis se arată încrezător în privinţa evoluţiei pandemiei cu cinci zile înainte de alegeri. Orice politician are dreptul la opinie proprie. Dar nu ar trebui să aibă dreptul la o realitate proprie. Manipulând raportările, preşedintele pur şi simplu inventează o realitate convenabilă partidului pe care îl conduce.

Aşa cum spun experţii cuprinşi în panelul Oxford, nicio țară nu știe numărul total de persoane infectate cu COVID-19. Tot ce știm este starea de infecție a celor care au fost testați. Dar aceasta înseamnă că numărul de cazuri confirmate depinde de cât de mult testează o țară.

„Fără testare nu există date. Testarea este fereastra noastră către pandemie și modul în care se răspândește”, spune prezentarea făcută pe https://ourworldindata.org/coronavirus-testing

Tocmai pentru a nu da posibilitatea fiecărei ţări de a manipula datele, OMS a sugerat un standard internaţional pentru testare. Punctul de referinţă recomandat pentru o testare adecvată este de 10 până la 30 de teste efectuate la un caz confirmat.

România identifică în acest moment un bolnav de COVID la 3,7 teste efectuate, departe de limita de jos stabilită de OMS. Pentru a se încadra în definiţia minimă de caz pentru o testare adecvată, România ar trebui să efectueze 50.000 de teste zilnic, şi nu 15.000. Tulburător este că până şi preşedintele admite că există capacitatea de testare necesară, dar spune fără să ezite că ea nu e folosită pentru că „nu există cerere”.

Într-o ţară deprinsă cu vicleşugul politicienilor, minciunile regimului Iohannis sunt prea puţin sancţionate şi astfel preşedintele se simte liber să persevereze. Susţinătorii dreptei se pot amăgi cu presupunerea că minciunile prezidenţiale vor lua sfârşit odată cu alegerile. Dar dacă infecţia societăţii cu virusul minciunii se va dovedi mai durabilă decât chiar pandemia şi va deveni noua normalitate? Constatăm deja că realitatea falsă înfăţişată de preşedinte se construieşte cu contribuţia autorităţilor sanitare, intimidate de ordinul din noiembrie al preşedintelui de a fi minimizat pericolul pandemiei.

După înfrângerea lui Donald Trump, unul dintre editorialiştii New York Times constata amar că minciuna în politica americană „a fost normalizată la o scală nemaivăzută până acum”.

Nu sunt sigur cum o să inversăm această tendinţă, scrie Thomas L. Friedman, dar ar fi bine să o facem rapid.

„Oamenii care nu împărtășesc adevăruri nu pot învinge o pandemie, nu pot apăra Constituția și nu pot întoarce pagina după domnia unui lider rău. Războiul pentru adevăr este acum războiul pentru păstrarea democrației noastre… Trebuie să stigmatizăm din nou minciuna şi pe mincinoși înainte de a fi prea târziu. Trebuie să vânăm adevărul, să luptăm pentru adevăr și să discredităm fără milă forțele dezinformării. Este bătălia pentru libertate a generației noastre”.

De la începutul pandemiei s-a spus că încrederea în autorităţi este condiţia esenţială în lupta cu virusul. Minciunile în beneficiu electoral au distrus în România această încredere chiar din primele zile ale pandemiei. Nouă luni mai târziu, regimul preşedintelui Iohannis îşi întemeieză pretenţiile de guvernare pentru următorii patru ani pe acelaşi set de minciuni.