Jurnal din timpul epidemiei (10). Cum se va schimba lumea

De azi noapte, ninge întruna. Așezat. Ca și cum și ea, ninsoarea, ar avea tot timpul din lume. Suntem în 23 martie 2020 și parcă acum ar veni Crăciunul.

Orașul nu scoate un sunet, mocnește tăcut sub stratul de vată.

Câte nevoi, câte spaime, câte angoase și câte dureri or fi dincolo de ziduri. În fața spitalului de oncologie, oamenii așteaptă să intre. În frig, în ninsoare. Nu eram pregătiți pentru asta. Nu suntem pregătiți pentru ce urmează. Un profesor de filosofie ne scrie de peste ocean: va trebui să găsim calea spre un compromis. Va trebui să învățăm din mers.

Mulți ziceau în timpul crizei din 2008 că, după ce aceasta va trece, lumea nu va mai fi la fel. În liniile esențiale, ea a continuat însă ca înainte. Lăcomie, avariție, consumerism, lipsă de valori, răsfăț și confort. Carpe diem! Poate mă înșel eu, dar, personal, n-am descoperit nicio schimbare majoră. Ba mai mult, o accelerare și o inflamare a unor trăsături generale care s-au regăsit nestingherite după criza de atunci.

Proorocirea se repetă acum: lumea nu va mai fi nicicând la fel.

În unele privințe am vrea să nu mai fie la fel. De exemplu, am vrea ca sistemul de sănătate să se schimbe. Măcar al nostru, care e vai și amar de el. Am vrea ca sistemul de învățământ să se schimbe. Mai ales acum, când s-a încercat învățământul la distanță, online și tv. Poate prinde lumea școlii gustul pentru nou. Poate că elevii descoperă cum arată profesorii buni și profesorii slabi, având acum noi termeni de comparație.

Ar trebui să se schimbe administrația. Să devină mai flexibilă, mai atentă, mai anticipativă. Iată, primarul orașului face acum videoconferințe. Nu prea avea un apetit pentru conferințe, dar poate astea video îi vor fi pe plac. Se spală străzile. Săptămâna trecută, chiar și la marginea orașului, mașina, urmată de un om cu furtunul, spăla trotuarul. Se spală autobuzele. Adică lucruri mărunte, dar care contează.

Și să se schimbe o, da! politica. Aici ar fi atâtea de spus, încât nici nu are rost să începem. Dar acum i se vor vedea, mai bine ca oricând, bubele.

Ni se vor schimba obișnuințele, valorile, prioritățile și credințele. În mod natural, inevitabil.

Dar, cel mai important este ca știința să schimbe lumea în care trăim. Nu fanatismul, nu ocultismul și conspiraționismul. Ci știința. Ea a adus progresul real în toată istoria umanității.

De aceea, vin cu o știre, una care a trecut neobservată, dar contează pentru viitor. La Institutul de Cercetare de la Măgurele au început experimentele pentru studiul interacțiunii pulsurilor laser de mare putere cu materia.

Primul experiment desfășurat este rezultatul planificărilor și cercetărilor realizate de echipa Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP) în ultimii patru ani împreună cu echipa profesorului Gérard Mourou (laureat al Premiului Nobel pentru fizică în anul 2018) de la École Polytechnique – International Center for Zetta-Exawatt Science and Technology (IZEST) din Franța.

Am realizat cu câțiva ani în urmă un reportaj despre laserul de la acest Institut. Îl puteți citi pe site-ul revistei Sinteza. Atunci, institutul nu era încă funcțional, iar veștile care ne vin acum confirmă faptul că tenacitatea și perseverența celor de acolo au dat roade. Că lumea are puterea să meargă înainte.