Utopia violentă a purităţii entice

Valul de violenţă îndreptat împotriva a doi muncitori din Sri Lanka angajaţi cu forme legale la o fabrică de pâine dintr-o comună secuiască nu s-a iscat din senin. Expulzarea intruşilor este un comportament endemic în Ditrău, o localitate din Harghita care se distinge prin omogenitate etnică. Maghiarii reprezintă 98,87 la sută dintre locuitori. În anii 80 îndreptată împotriva ţiganilor, în 90, contra românilor, fobia maghiarilor se revarsă astăzi asupra altora veniţi din afară, diferiţi de această dată prin culoarea pielii.

Ostilitatea localnicilor şi a conducătorilor obştei faţă de străini este perpetuată şi de partidele ungureşti.  Din dorinţa de a păstra puritatea etnică a zonei, liderii politici îi refuză inclusiv pe investitorii interesaţi de zonă. Contrar părerii multora, Ditrău nu e un sat izolat. El este situat pe  traseul autostrăzii care va lega cândva Transilvania de Moldova. Nu geografia, cât izolarea autoimpusă îi plasează pe locuitorii Ditrăului la marginea lumii civilizate.

Ditrău poate fi studiu de caz pentru maladiile dezvoltate de comunităţile obsedate de voinţa închiderii în propria  lume şi de respingere a diversităţii. Nu este nicidecum un caz izolat. După cum arată un studiu IRES din 2016, societatea românească trece, printr-o profundă criză de încredere care îşi are originile în perioada de dinainte de 89 şi care este întreţinută în mod instinctiv. Astfel, 8 din 10 români recunosc că au puţină şi foarte puţină încredere în ceilalţi oameni. Neîncrederea alimentează frica, iar frica asimilează ura. Deşi aceste atitudini dominante se manifestă, după cum indică studiul, mai ales în rândul oamenilor cu educaţie scăzută şi a celor care locuiesc în mediul rural, vezi locuitorii Ditrăului, aversiunea faţă de străini se întâlneşte şi în comunităţi care au teoretic înţelepciunea coabitării. De câteva luni, rezidenţii unei străzi exclusiviste din Cluj fac demersuri legale pentru a expulza un grup de 40 de lucrători din Sri Lanka şi Nepal cazaţi de firma care i-a angajat într-unul din imobilele din zonă. Acţiunea lor nu e violentă şi pare motivată inclusiv de duşmănia purtată vecinului care a închiriat casa. Chiar şi aşa, ea obturează imaginea recentă a Clujului de oraş care se dezvoltă asimilând diferenţele.