Castelul Radák-Pekri din Ozd, Mureș: Patru milioane de euro sau asumarea destinului  

Transilvania Reporter continuă seria articolelor care aduc o nouă perspectivă asupra unor monumente istorice din România, înscrise în Patrimoniul cultural național sau al căror caracter unic le transformă în obiective turistice de mare interes.

Patru milioane de euro este suma care ar trebui investită în restaurarea unuia dintre cele mai frumoase palate de secol al XVII-lea din România, construit în tradiție renascentistă. La circa 80 de kilometri distanță de Cluj, drum pe care îl poți parcurge în mai puțin de o oră și jumătate, satul Ozd din județul Mureș este locul unde se află Palatul Radák-Pekri. În prezent, castelul se află în proprietatea Fundației Bonus Pastor care în ultimii 20 de ani a încercat să consolideze clădirea și să o salveze de la degradare. Soarta acestui castel este însă incertă având în vedere că sumele necesare restaurării sunt mult prea mari pentru a fi acoperite din donații.

„Am avut o echipă de voluntari din Germania care au venit timp de zece ani, în fiecare lună octombrie și au lucrat la exteriorul clădirii. Totul s-a făcut pe cale voluntară. Am lucrat cu o firmă specializată în proiecte și după un calcul a reieșit că avem nevoie de cel puțin 3,5-4 milioane de euro ca să renovăm castelul având în vedere că se încadrează în categoria monumentelor istorice de categorie A. Ultima dată când a venit echipa de voluntari a fost în 2017. Până în 2017 am avut acolo taberele de copii ale Fundației, după care am decis să nu le mai organizăm din motive de siguranță”, a precizat pentru Transilvania Reporter directorul Fundației Bonus Pastor, Szabó István.

Membrii Fundației au încercat să scrie proiecte pentru atragere de fonduri europene. În urmă cu doi ani a apărut o posibilitate teoretică pentru obținerea unor astfel de fonduri, însă nu a fost întrunit punctajul necesar. Aceste fonduri erau alocate pentru monumente istorice care urmau să fie renovate și care ar fi urmat să primească un caracter economic sau turistic. În cazul palatului din Ozd, Fundația are aprobare de a renova castelul în două direcții posibile: ori centru social, ori centru cu destinație muzeală și pedagogică.

„La sfârșitul anilor 1990, acoperișul era distrus, ploua în clădire și totul era dezastru. Baroneasa care a donat proprietatea și clădirile a specificat că dacă vom renova castelul, într-unul din bastioane să păstrăm o cameră pentru dânsa și pentru moștenitorii ei. Noi am avea tot interesul să punem în funcțiune clădirea. Ne-am făcut calcule și în ceea ce privește întreținerea. Nu este un subiect simplu. La începutul anilor 2000, când lucram și la înființarea centrului de terapie, am înființat și o fermă de vaci. Deși inițial părea că va funcționa bine și că va produce profit, nu a fost bine administrată și am fost nevoiți să o vindem. Din când în când ne mai consultăm cu specialiști și conform lor ni se spune că nu există riscuri de prăbușire. Am investit peste 200.000 de euro în 20 de ani în această clădire, în special din donații. Țiglele au fost adunate bucată cu bucată din donații personale și donații ale bisericilor din Transilvania”, a precizat directorul Fundației Bonus Pastor al cărei scop este de a oferi ajutor terapeutic persoanelor dependente de alcool, droguri, jocuri de noroc și alte vicii.

„Fiind o fundație care se ocupă de terapia oamenilor cu probleme de dependență, ne concentrăm activitatea și fondurile în această direcție. Dar încercăm să căutăm persoane să investească în renovarea castelului, în continuare. Susținerea centrului o facem tot din donații și din sponsorizări. Din păcate, din partea statului român primim doar 250 de lei pe lună/rezident în condițiile în care în jur de 2.500-2.700 de lei ne costă lunar terapia unei persoane. În Occident statul recunoaște activitatea acestor organizații ca fiind complementară sistemului medical și o finanțează ca atare. Pe de altă parte, în România nu există mentalitatea care să îi îndrume pe oameni spre aceste centre. Capacitatea noastră este de 24 de paturi, dar în general doar în jur de 12-15 persoane avem la terapie. Mai încerc să aduc în conștiința politicienilor aceste probleme, mai ales că România se numără printre primele țări din lume în ceea ce privește consumul de alcool. În afară de centrele de psihiatrie, centre cum este al nostru sunt destul de puține. În jur de 5-6. Avem și o federație din care facem parte, ROSAAC (Coaliția împotriva Abuzului de Substanțe și a Adicțiilor din România) și suntem membri împreună cu organizații din București, Prahova, Timișoara, Cluj, Sibiu. Dar suntem organizații mici și este greu să ne facem auziți. Este un miracol că ne aflăm în al 26-lea an și funcționăm chiar dacă uneori în deficit. Dar multe familii s-au schimbat radical în urma programelor desfășurate de noi și aceasta este cea mai mare mulțumire”, a declarat directorul Fundației Bonus Pastor.

Istoria

Conform informațiilor oferite de site-ul oficial al Fundației Bonus Pastor, proiectul palatului din Ozd are la bază planul tipic renascentist, constând într-un pătrat cu turnuri circulare la colțuri. Deși acest tip de plan avea, în general, pe lângă funcțiunea de locuire și reprezentare, și un rol defensiv, este improbabil ca edificiul din Ozd să fi împlinit vreodată acest rol, planimetria clădirii este mai degrabă rezultatul tradiției constructive renascentiste, sau al gustului comanditarului, decât rezultatul unei exigențe pragmatice.

Anul construcției și proprietarul inițial rămân în continuare necunoscute, însă în dovezile istorice sunt menționați doi posibili comanditari, István Radák și Lőrincz Pekri. Studiile recente optează pentru primul dintre ei. Cel de al doilea, Lőrincz Pekri, a locuit în mod cert în palat. El a fost un general curuț care a participat la răscoala antihabsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea, între 1703 și 1711. Soția acestuia, Kata Szidónia Petrőczy a fost una dintre poetele reprezentative ale barocului maghiar. În timpul șederii la Ozd, în numeroasele perioade de absență ale soțului său, ea s-a concentrat pe literatura eclesiastică reformată și a compus numeroase poezii marcate pe teme precum moartea și suferința.

În 1709 clădirea este incendiată de trupele austriece, iar în 1732 este refăcută. La începutul secolului XX palatul intră în posesia baronului János Konradsheim și a soției sale, Ilona Teleki. După 1945, castelul trece în posesia statului, având același destin ca numeroase alte reședințe nobiliare. Mobilierul, cărțile și obiectele decorative dispar, ansamblul primește diverse funcțiuni: adăpostește birourile CAP, apoi devine școală, cămin cultural, locuință pentru cadre didactice, fără a beneficia însă și de reparații. În cele din urmă este abandonat din cauza stării avansate de degradare. Acoperișul se deteriorează considerabil, iar infiltrațiile amenință structura clădirii.

Prezentul

În 1997 Fundația Bonus Pastor concesionează proprietatea pentru 99 de ani și începe lucrările la ansamblu. Între 1998 și 2001 se înlocuiește integral acoperișul, stopându-se procesul de degradare a clădirii, iar efectele acestei intervenții se fac simțite, pereții începând să se usuce. În urma unor cercetări murale, cu ocazia înlăturării parțiale a straturilor de tencuială s-a descoperit că încăperile încă mai păstrează o parte din numeroasele decorațiuni murale originale din secolul XVIII –XIX (distruse în cazul celor mai multe reședințe nobiliare). Odată cu înlăturarea molozului din subsol s-au descoperit piese de stucatură, decorațiuni din piatră, cahle și piese de ceramică din secolul XVII.

Între timp domeniul este retrocedat de către statul român fiicei Ilonei Teleki, iar aceasta îl donează Fundației, ce continuă proiectele de revitalizare. Grânarul este restaurat, ținându-se cont de statutul său de monument istoric, cu anumite modificări necesare și transformat în centru de terapie pentru persoanele ce suferă de diverse forme de dependență. Centrul de Terapie pentru toxicomani funcționează în această clădire din 2005.