PSD şi tentaţia populismului naţional-conservator

Estompată de punerea în scenă a revocării doamnei Kovesi, o ştire autentică a trecut neobservată. Indiferent cum se va sfârşi sceneta în care aceasta este protagonistă, într-un an, doamna Kovesi va fi istorie în DNA. Cel mai probabil o va apuca pe calea unei cariere politice obscure, la fel ca doamna Macovei. Ce pregăteşte PSD la congresul din martie va avea în schimb consecinţe pe termen lung.

Potrivit unor surse din partid citate de  stiripesurse.ro, PSD îşi va asuma oficial o doctrină mai conservatoare printr-un document programatic prezentat în congres. Odată cu adoptarea noii orientări doctrinare, partidul îşi va asuma oficial şi susţinerea partidului faţă de referendumul pentru familie, spun aceleași surse.

Confirmarea acestei abateri a PSD  de la doctrina politică de stânga  întemeietoare întârzie. Liderii partidului se epuizează în dezbaterea pe temele Justiţiei. Dar toate indiciile şi acţiunile de până acum converg spre concluzia că această deplasare ideologică se va produce.

Într-o primă fază, PSD  va păstra declarativ poziţionarea de stânga. În fapt însă, partidul se va înscrie în derapajul regresiv care bântuie politica occidentală şi care poartă deja un nume: populismul naţional conservator sau, după unii, populismul reacţionar.

Populismul naţional conservator e în avânt în lumea occidentală. Un număr semnificativ de cetăţeni pun sub semnul întrebării temele principale ale liberalismului global, în principal integrarea naţiunilor într-o ordine mondială prin schimburi economice libere şi respectarea diversităţilor etnice, religioase sau sexuale. Aşa numitele “majorităţi ameninţate”, care privesc cu îngrijorare provocările modernităţii, se radicalizează şi devin tot mai active radical în favoarea partidelor care promit ridicarea de bariere împotriva a tot felul de duşmani vizibili sau nu. Era previzibil că un om cu intuiţia politică şi lipsa de angajament ideologic a domnului Dragnea nu va întârzia să mobilizeze în interes electoral spaimele şi frustrarea care întreţin furia acestor “majorităţi ameninţate”.

Modelul de repoziţionare doctrinară a PSD, articulat probabil de consultanţii israelieni ai preşedintelui partidului, e posibil să semene cu cel al guvernării Netanyahu în Israel. Exemplele de succes electoral ale populiştilor conservatori sau reacţionari abundă şi în proximitatea României. Conducerile politice din Cehia, Polonia, Ungaria dezvoltă de ceva timp un fundamentalism etnic însoţit de o regresie în domeniul drepturilor individuale şi colective. Toate acestea sunt însoţite de o întărire a autorităţii liderului unic, fenomen detectabil în toate societăţile conservatoare.

Dacă PSD va face la congres pasul ideologic spre populismul consevator, aceasta va însemna nu doar un recul puternic al stângii, ci şi o diminuare a rolului politic al liberalilor. Experienţa altor ţări arată că naraţiunea politică regresivă a populiştilor polarizează extrem societatea şi generează aşteptarea unui răspuns mai energic decât pot oferi partidele tradiţionale. Într-un astfel de context, probabil că împotriva PSD se va ridica o mişcare de tip neoliberal progresist, pastişă a revoluţiei Macron din Franţa. Cu Dacian Cioloş frunte. Neoliberalii vor înfrunta populiştii, cu socialiştii (dacă or mai fi) şi liberalii aliniaţi la marginea pragului electoral. Dar despre asta într-un articol viitor.