Jurnalist de profesie, taximetrist de nevoie: „Ești ca într-un confesional, unde nu se dau verdicte, pedepse sau iertăciuni”
Taximetria este o lume pestriță. O spun taximetriștii care au pregătiri profesionale dintre cele mai diverse, o afirmă clienții, o adevereşte legea transportului în regim de taxi și de închiriere. Miza șoferilor de taxi este să rămână cu „suta” lor curată de lei la final de zi, miza operatorilor orientați doar să facă bani este să negocieze procente cât mai favorabile cu șoferii pe care îi angajează, în timp ce clienții își doresc servicii ieftine și de calitate.
Anul trecut, în luna august, Călin C. a avut prima cursă ca șofer de taxi, după ce ani de zile a lucrat ca jurnalist în Cluj-Napoca pentru diverse publicații locale și naționale. A avut mici emoții când s-a trezit, deodată, într-un stand de mașini care se aflau acolo în așteptarea clienților. Avantajul lui era că prin prisma profesiei pe care o avea cunoștea orașul destul de bine și interacționase mereu, până atunci, cu oameni din diferite domenii și clase sociale. În dimineața zilei de 15 august 2017, se afla cu mașina în standul de taxi din stația Sirena-Mănăștur. A fost îmbucurător, își amintește, când la final de zi, rămăsese în mână cu o sumă considerabilă care îi revenea lui. Acea „sută curată” despre care auzise de la alți șoferi era acum biletul lui pentru „călătoria” pe care urma să o înceapă atunci, în acea zi de marți.
„Ceea ce m-a convins să aleg acest drum a fost o întâlnire cu o persoană care absolvise două facultăți și care practica taximetria. Venind încurajarea de la cineva cu un asemenea background am luat-o foarte în serios. Așa că am început să testez piața, să mă interesez în ce regim se lucrează, cam cât câștigi, dacă merită sau nu. Am avut și un context familial care m-a pus în fața situației de a trebui să câștig mai bine. Am mai fost la interviuri la câteva corporații, dar am simțit că nu este locul meu acolo. În presă nu mai aveam încredere după ce văzusem anunțuri pentru muncitori necalificați care primeau un salariu similar sau mai mare decât mine care mă aflam la un ziar cu vechime din Cluj. Am absolvit Facultatea de Jurnalism și un master la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, am schimbat multe redacții, am văzut cum se lucrează și cum se pune problema. Am avut și interviuri la diferite televiziuni, un proiect propriu și colaborări cu anumite publicații care plăteau chiar onorabil articolele. Cu toate acestea, în prea puține cazuri simțeai cu adevărat aprecierea muncii tale”, a mărturisit Călin C. pentru Transilvania Reporter.
Oamenii ca el, care vor să lucreze ca taximetriști, o pot face obținând prima dată un atestat de taximetrist pe baza unui examen. Următorul pas este să caute un operator de taxi care înseamnă o mică firmă cu una sau mai multe mașini și care are dispeceratul plătit la o companie de dispecerat TAXI. Companiile de taxi pe care noi le vedem în oraș sunt de fapt niște branduri care reunesc operatori de taxi. Foarte puține dintre ele au propria flotă de mașini. În ceea ce îi privește pe operatori, aceștia sunt fie vechi taximetriști, sau antreprenori care au investit într-o licență de taximetrie.
În taximetrie este foarte ambiguă situația contractului de muncă, spun majoritatea taximetriștilor. Acest contract se face de obicei pe suma minimă, de opt ore, ca formă de încadrare. Modalitatea de plată, însă, care funcționează la ora aceasta, o reprezintă încasarea zilnică de bani. Modul de salarizare al taximetristului este ori un procent din suma încasată, respectiv 30-40%, cu restul atribuțiilor suportate de operator, respectiv alimentarea mașinii, ori varianta „la chirie” care înseamnă o sumă de bani dată zilnic operatorului pentru un număr de ore, ceea ce înseamnă că ai la dispoziție mașina timp de 12 ore, sau 24 . În ambele forme, banii care îi rămân în mână taximetristului depășesc cât este trecut în cartea de muncă.
Pentru Călin C., taximetria a devenit o portiță de ieșire într-o perioadă încărcată pe plan personal și într-un moment în care nu mai avea energia mentală să mai investească și într-o muncă intelectuală. În prezent, taximetria îi dă senzația de libertate și o anume siguranță financiară.
„Poate am avut nevoie de un job cu un alt profil fără să caut neapărat asta. Nu cred, însă, că m-aș fi putut îndrepta spre orice. De condus, am mai condus, contact cu oamenii aveam și înainte și mi s-a părut interesantă ideea de schimba perspectiva asupra orașului. Acum ești în Mănăștur, peste o jumătate de oră ești în Mărăști. E ca într-un film în care se schimbă secvențele. Am descoperit multe atuuri care să facă această «călătorie» plăcută. Este un experiment și pentru mine, cât o să continue nu pot să știu. În taxi, posibilitatea de a câștiga este direct legată de prestarea muncii. Mi-e mai ușor să prestez știind că rezultatul este imediat și palpabil. Cel puțin în acest moment al vieții”, explică jurnalistul.
Pentru Călin, taximetria este clar o experiență. Fiind un personaj neutru pentru clienții lui, află diverse lucruri intime despre viața lor pe care foarte rar ar avea ocazia să le afle la o primă întâlnire. Desigur, nu caută să obțină destăinuiri din partea clienților săi, însă cine nu a simțit măcar o dată în viață nevoia de a se confesa unui necunoscut pe care cel mai probabil nu-l va mai întâlni vreodată… Ascultă uneori persoane frământate de gânduri care s-au despărțit de partenerii lor, apoi poate ajunge să dezbată subiectul cu un următor client. „Ești ca într-un confesional, unde nu se dau verdicte, pedepse sau iertăciuni. Se împărtășesc lucruri profunde de viață”, mărturisește Călin. Desigur, sunt persoane care nu doresc să dialogheze pe durata cursei și atunci jurnalistul le respectă dorința. „Nici eu nu sunt un tonomat și, ca urmare, nu trebuie să îmi uit rolul”, spune șoferul. Nu de puține ori, clienții care i s-au urcat în mașină și pe care jurnalistul îi intervievase în diverse ocazii l-au recunoscut pe Călin și i-au admirat curajul și determinarea de a se reorienta profesional. „Mulți mi-au spus că nu e niciodată prea târziu să te gândești la un restart și am ajuns la concluzia că taximetria poate fi o soluție extrem de onorabilă pentru multe probleme”, a precizat cu optimism Călin.
„Sunt și zile când ai clienți puțini. Dar unele zile sunt compensate de altele. În special în weekenduri, chiar începând cu zilele de joi, cursele se înmulțesc. Operatorii văzând că se câștigă bine în anumite zile au început să insiste pe ideea de procent și să renunțe tot mai mult la ideea de a da mașina în regim de chirie”, Călin C., taximetrist
Citiți și:
UBER: Trebuie să avem o discuție despre viitorul orașelor, nu despre trecutul lor
Clusterul îi uneşte, invidia îi dezbină
Taxi à la Cluj: şoferi de gaşcă, timp de aşteptare mare