Iulian Cristache, preşedintele FNAP- IP: „Temerile părinţilor s-au dovedit nejustificate”

Transilvania Reporter a aflat de la Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi – Învăţământ Preuniversitar ce părere au părinţii despre Statutul Elevului, cu ce puncte nu au fost de acord aceştia, dar şi ce părere au reprezentanţii părinţilor vizavi de adoptarea, în viitor, a unui statut al profesorului.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră ca părinte, dar şi ca preşedinte al Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi – Învăţământ Preuniversitar vizavi de adoptarea de către Ministerul Educaţiei al Statutului Elevului?

Iulian Cristache: În faza incipientă, când a fost pus acest statut în dezbatere publică au fost părinţi, dar şi profesori temători, doar că temerile nu erau întemeiate. Acest statul al elevului făcea parte din Regulamentul de organizare şi funcţionare a şcolilor din învăţământul preuniversitar şi sunt foarte puţine modificări sau adnotări faţă de ceea ce era cuprins în acel regulament. Bineînţeles că am fost chemaţi la Ministerul Educţiei după ce a fost pus în dezbatere şi, împreună cu toţi partenerii din educaţie, sindicatele care reprezintă profesorii, am căzut de acord că este un statut bun şi că nu sunt probleme din acest punct de vedere.

R: De ce se anume se temeau mai exact părinţii şi profesorii la început?

Iulian Cristache: În momentul în care s-a vehiculat termenul de statut, prima concluzie sau reacţie a fost aceea că elevii vor mai multe drepturi decât obligaţii, ceea ce nu este cazul. În acest statut sunt reglementate foarte clar şi drepturile şi obligaţiile. În plus este un document care poate fi căutat şi citit mult mai uşor decât regulamentul, inclusiv de către părinţi. Este un document de sine stătător, care este la îndemâna oricui doreşte să îl consulte. Temerile părinţilor s-au dovedit nejustificate.

R: Ce părere au părinţii despre folosirea telefoanelor mobile în timpul orelor?

Iulian Cristache: Elevii nu au voie să folosească telefonul mobilul în timpul orelor, decât cu acceptul profesorului, în sprijinul studierii disciplinei respective. Dacă au nevoie de acces la internet şi au nevoie să caute ceva în timpul orei, pentru ora respectivă, nu văd de ce nu ar folosi telefonul. Aici au fost discuţii pro şi contra pentru că se discuta despre discriminare, pentru că sunt unii elevi care poate nu au iphone-uri, dar până la urmă, se pot folosi două, trei telefoane pe clasă dacă vorbim de o unitate şcolară din mediul rural care poate nu este legată la internet. Ar fi păcat să nu aibă voie să folosească telefoanele în această situaţie. Dar, repet, numai cu acceptul profesorului. Telefonul este un bun personal, acesta nu va putea fi confiscat, decât reţinut dacă apar probleme în timpul orei. Telefonul este un element de siguranţă, mai ales pentru copiii din ciclul primar, care îşi pot anunţa astfel părinţii că au ajuns acasă sau că au terminat orele pentru a fi preluaţi de către aceştia de la şcoală.

R: Ce spuneţi despre posibilitatea elevilor de a protesta? Au fost discuţii şi vizavi de tema aceasta?

Iulian Cristache: Protestele se fac într-un cadru organizat, nu în timpul orelor. Nu cred că vor fi situaţii de acest gen, decât în cazuri extreme, vă daţi seama că dacă un grup de elevi ajunge să protesteze se întâmplă într-adevăr ceva grav, nu o vor face doar pentru că nu le plac ochii profesorilor. Sunt într-adevăr situaţii speciale când profesorii nu îşi fac datoria, iar atunci elevii vor avea dreptul să protesteze. Nu trebuie neapărat să protesteze într-un cadru organizat, se pot face hârtii sau se pot înainta adrese conducerii unităţii de învăţământ respective, se pot discuta aceste probleme în cadrul Consiliului de Administraţie şi probabil aceasta va rămâne ultima speţă, când nu mai sunt alte soluţii.

R: Credeţi că ar fi bine să existe şi un statut al profesorului acum că a fost adoptat cel al elevului?

Iulian Cristache: Statutul Cadrului Didactic. Da, s-a vorbit şi de aşa ceva. Acest cadru, această reglementare e stipulată în lege şi în regulamentele şcolare. Dacă domnii profesori consideră că este necesar, da. Eu, personal, consider că este necesar. Rămâne la latitudinea sindicatelor să decidă acest lucru. Noi, ca părinţi, îi vom susţine. Dacă vom fi chemaţi la consultări, nu vom avea nimic împotrivă.