În duel cu lumea, şi-a salvat copila

Conform studiilor, fără tratament, 30% dintre cei care suferă de ADHD merg către delincvență juvenilă. De asemenea s-a constatat şi faptul că 85% dintre deținuți suferă de ADHD.

Tania B. era în clasa a V-a când a început să aibă răbufniri, adevărate crize de nervi inexplicabile. Fata era mai tot timpul hiperactivă şi impulsivă. La început mama ei se enerva şi ea, se certa cu Tania, considera că fata o sfidează pur şi simplu. Dar, la un moment dat fiica ei i-a spus: „Te rog, ajută-mă, nu mă pot controla, nu ştiu ce-i cu mine.” Femeia s-a speriat şi a dus-o pe Tania la spitalul de psihiatrie infantilă unde doctorii au pus cumplitul  diagnostic: ADHD. Cel puţin aşa i-a sunat mamei când a auzit despre o afecţiune despre care nu ştia nimic. A fost disperată o perioadă, se simţea neputinciosă, se învinuia, simţea că totul s-a sfârşit atât pentru ea, cât şi pentru Tania.

Mama Taniei a început o adevărată muncă de cercetare pe internet, unde, din păcate, a găsit multe informaţii greşite, dar pe care le-a luat de bune. S-a panicat şi mai tare.

Lupta cu reticenţa profesorilor

Oamenii din jurul său, cei pe care doamna B. îi întreba ce să facă , se uitau la ea ciudat, cu privirea înfricoşată, „vai de mine”, „ne pare rău”, „asta e cumplit să ai copil anomal”, acestea erau cele mai des replici pe care mama le auzea. Între ea şi restul lumii s-a creat un zid. Până într-o zi când a decis că ea trebuie să-şi poată ajuta fiica şi a apelat la specialişti, cu toată încrederea. Atât ea, cât şi Tania au urmat sedinţe de consiliere psihologică. În pararel cu asta, fetei i-a fost administrat şi tratament medicamentos cu Stra­ttera.

Taniei i s-a spus exact ce problemă are şi ce trebuie să facă pentru a se face bine. „La şcoală nu a fost foarte uşor, une­le cadre didactice nu au înţeles fenomenul, unul chiar i-a scăzut nota la purtare Taniei. Ne-am lovit de reticenţă şi spaimă din partea unor profesori, noroc cu directoarea care a fost înţelegătoare. Am luat un psiholog care a monitorizat-o timp de trei săptămâni cu acordul profesorilor”, spune mama Taniei, care după mai multă vreme a înţeles că ADHD-ul e doar o problemă, nu e vreo boală rară, nu e anormalitate. Copiii care au ADHD sunt doar puţin diferiţi şi au nevoi speciale pe care părinţii, în primul rând, trebuie să le conştientizeze.

Acum, Tania este elevă în clasa a VIII-a, situaţia este ţinută sub control şi evoluţia tinerei este una foarte bună.

Premieră la Cluj. Celula de criză

Clujul are, în premieră națională, un grup de lucru pentru copiii cu ADHD (deficit de atenție și hiperactivitate). În prezent, în lipsa informațiilor corecte despre această tulburare, copiii afectați sunt adesea văzuți în școală drept copii problemă și, în loc să beneficieze de tratamentul de care au nevoie, sunt marginalizați sau chiar excluși.

Doar în prima jumătate a anului trecut, aproximativ 300 de copii din județul Cluj au fost diagnosticați cu ADHD conform statisticilor oficiale, însă specialiștii estimează că numărul real este mult mai mare. Întârzierea unui diagnostic corect scade și eficiența terapiei și tratamentului de care copiii pot beneficia.

Pentru ca părinții să aibă acces ușor la informații corecte și complete, specialiștii clujeni s-au reunit într-un grup de lucru, la inițiativa asociației non-profit „Pași Înainte”. Grupul va oferi suport părinților prin întâlniri periodice, va sprijini activități de informare în școli și va realiza managementul unor cazuri dificile de ADHD, unde este nevoie de o intervenție care să implice mai multe instituții de profil.

Grupul de lucru este condus de către Inspectoratul Şcolar Judeţean şi coordonat de către unul din inspectorii Primariei Cluj-Napoca şi este format din reprezentanţi din cadrul Clini­cii de Psihiatrie Pediatrică, Direcţia de Asistenţă  Socială şi Medicală din cadrul Primăriei Cluj, Direcţia de Sănătate Publică, Centrul Judeţean  de Resurse şi Asistenţă Educaţională, Centrul de evaluare şi intervenţie pentru copii şi adolescenţi (CEICA) şi Asociaţia „Paşi Înainte”.

 

Un ajutor pentru copiii cu ADHD
Primele semne sunt ale ADHD-ului apar la vârstă şcolară mică. Învăţătorii constată la copii
semne de agitaţie şi neatenţie, faptul că cel mic se supără des, refuză să scrie. Învăţătorii semnalează
părinţilor care se sperie şi cred că este doar o chestiune de comportament. Trece astfel o perioadă lungă
până adulţii acceptă că e o problemă şi apelează la specialist, uneori trec chiar ani de zile.
Copiii pot dezvolta depresii, anxietate, probleme de comportament tot mai mari, iar relaţia
părinte-copil se deteriorează. Apar tulburări în plus, se ajunge la mutarea elevului dintr-o şcoală
în alta. Scopul campaniei noastre este să scurtăm drumul între apariţia primelor semne de
afecţiune şi începutul terapiei“, psiholog Andreea van Peep.

2 Comentarii

  1. ciforac magdalena spune:

    baietelul meu are 3 ani si a fost diagnosticat cu ADHD anul acesta a mers la gradinita si intradevar doamnele educatoare se comporta cam ciudat cu el striga la el si il marginalizeaza.copilul face terapie cu un psiholog la o fundatie.

    • Balaci Mihaela spune:

      Magdalena ma poti ajuta cu o informatie.La ce fundatie face terapie baietelul tau ? Fetita mea este suspicionata de ADHD acum i se face evaluarea dar ma costa foarte mult evaluarea apoi sedintele de terapie.Vreau sa gasesc o varianta mai putin costisitoare.Multumesc

Postaţi un comentariu