Târgul de la Negreni, raiul negustorilor

Foto: Dan Bodea

Târgul de la Negreni, cunoscut și ca Târgul de la Fechetău, are loc întotdeauna în al doilea weekend al lunii octombrie. Anul acesta, pregătirile au început cu o săptămână înainte. Comercianții vin și se pregătesc de zor pentru a-și întâmpina clienții cum se cuvine, cu standurile burdușite de produse, mai mult sau mai puțin utile, mai vechi sau mai noi. Pe E 60 încă nu se simte aglomerația, iar trenul care vine dintre Cluj este aproape gol. Deocamdată. Calea ferată trece prin mijlocul târgului. Pădurea de brazi se întinde semeață în spatele furnicarului care începe să prindă viață. Aproape îl cuprinde în brațe cu tot cu mese, corturi și miile de produse ce se întind pe aproape un kilometru. Cei mai harnici dintre comericanți și-au instalat deja standurile. O familie de romi, servește cafeaua lângă cortul colorat. Standul nu este gata, iar hainele așteaptă cuminți în sacii îngrămădiți în mașina roșie. Tatăl, fumează liniștit o țigară sub pălăria neagră, imensă. „Este vreme!”, spune acesta. Lângă, standurile cu pantofi sunt aranjate deja.

Second hand de lux

Titi Sârbu a venit special pentru acest târg de la Timișoara. „Vin la acest târg de peste zece ani, vin la ambele ediții și în iunie și în octombrie. Amândouă sunt bine organizate, acesta este cel mai mare. Venim din Timișoara, suntem trei persoane. Produsele pe care le aducem sunt cele mai bune, clienții sunt extraordinari, în comparație cu alte târguri. Avem așa: lenjerie intimă, care este nouă și haine în regim de second hand. Noi avem un alt concept despre ceea ce înseamnă un magazin second hand. În magazinul nostru nu se găsesc acele produse cu care suntem învățați când vorbim de second hand, acele haine murdare, rupte și care put. Aș putea să spun fără falsă modestie că avem un second hand de lux. Pe lângă mine mai sunt și alții din țară care au același lucru. Hainele sunt de calitate. Dacă brandurile își respectă firma și oferă calitate, atunci și hainele noastre sunt așa”, spune acesta mândru. A venit la tâg cu o remorcă și un microbuz. În remorcă a adus mesele și corturile, iar în microbuz zeci de saci plini cu haine. A închiriat 108 metri pătrați pentru standul său. Nu vrea să pună hainele în stive, ci vrea să le așeze frumos, astfel încât fiecare produs să se vadă cum trebuie.

Titi Sârbu / Foto: Dan Bodea

Titi Sârbu / Foto: Dan Bodea

Se mai negociază? „Se mai negociază, dar foarte puțin. A negocia, pentru unele persoane înseamnă să rupă jumătate din preț sau chiar mai mult, să ajungă la conceptul acela de chilipir, în concepția lui. Persoanele care văd ce produse ai și văd că sunt de calitate, prea puțin mai solicită să negocieze. Știu că dacă ar fi să ia acest produs nou, ar da o mulțime de bani. Eu îl vând la jumătate de preț și chiar sub jumătate de preț”, spune acesta.

Titi Sârbu a venit de luni la Negreni. „Este foarte mult de muncă: până montezi corturile, până montezi mesele. Vreau să fiu aici cu o zi două mai devreme decât ceilalți pentru a avea timp măcar o zi să mă deconectez de ceea ce am făcut și să mă ocup de clienți cu adevărat. Altfel aș fi tensionat. Pe client nu îl interesează că eu am stat șase ore să montez ceva. Referitor la târg, în fiecare an din punct de vedere organizatoric se adaptează și administratorii la nevoile noastre, dar și la nevoile clienților. Sunt mai multe coșuri de gunoi, toaletele sunt curate, ceea ce e foarte important. Se ține pasul cu mișcarea de zi cu zi, cu schimbările de peste tot. Acum vreo 10 ani, eram foarte puține persoane cu corturi, puține persoane cu marfa pe mese. Nu eram așa de mulți vânzători. Aș putea să vin doar cu mesele, fără corturi. Le aduc pentru a oferi confort și clientului. Cât stă la mine la cort să se simtă bine, să fie ferit de ploaie sau de soare. Am plătit opt lei pe metru pătrat. Cât închiriezi, atâta plătești”, spune acesta.

În sectorul de haine second, Titi Sârbu este printre singurii care și-a instalat corturile. Ceilalți comercianți știu că weekendul este adevărata miză, astfel că și-au mai amânat venirea cu câteva zile. În sectorul care urmează să găzduiască standurile cu haine noi, bate vântul. Niciun comerciant nu și-a făcut încă simțită prezența.  De asemenea, tradiționalele standuri cu mici, bere, frigărui, și alte bunătați, se instalează timid.

Sectorul de antichități este cel mai animat. Aici găsești tot ce își poți imagina, dar și ce nu îți poți imagina: fotografii vechi, unelte de tâmplărie, televizoare, motociclete, biciclete, triciclete, cărucioare pentru copii, păpuși, bijuterii, aparate foto, magnetofoane, tablouri, oglinzi, mobilier, timbre, haine vechi etc.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Zona de antichități se află în apropierea pădurii. Pentru a ajunge acolo, turiștii trebuie să treacă peste un pod numit recent „Marius”. Denumirea este inscripționată cu vopsea roșie. În partea stângă a podului care trece peste pârâul din zonă, în apă, scaunul pescarului Gheorghe Iordan, din Galați, a rămas înțepenit alături de mesajul: „Ocupat”. Tot din Galați este și Lina Căpitanul care și-a instalat standul în apropiere, deși stand este mult spus pentru ceea ce are. Pe două mese, aceasta, împreună cu fiul său, a înșirat mai multe produse. „E al doilea an când venim. Se merită să venim până aici pentru acest târg. Avem mai multe produse. Avem o icoană cu Maica Domnului, avem o sabie, avem unelte foarte vechi de tâmplărie, au peste 100 de ani. Acesta este un ceas foarte vechi care arată și data. Prețurile nu sunt toate afișate. Sunt prețuri minime. Negociem. Ceasul e până într-o sută de lei. Ciocanele de lemn sunt la 30 de lei. Suntem de duminică seara aici și vom sta până la final. E atmosfera frumoasă, numai să nu plouă. Ne place aici că avem pădurea aproape, râul, sunt pești, iar în pădure sunt ciuperci.  Este o zonă frumoasă. Târgul are o semnificație aparte.  E de mulți ani, nu e de acum, de doi, trei ani. Are o semnificație istorică. Se găsesc aici multe lucruri vechi care te marcheză. Eu m-am îndrăgostit de un tablou. Venim cu mare plăcere pentru că ne simțim bine aici ”, spune aceasta. Fiul său, Vasile, se simte ca în vacanță. Umblă doar desculț, pentru a profita de această ieșire în natură.  Familia Căpitanul își spală hainele la râu și se bucură cât poate de peisaj. „Avem timp să ne relaxăm”, spune Vasile.

Prețurile sunt în funcție de om

O altă doamnă stă lângă un stand foarte bogat în „vechituri”. Are mobilier vechi, tablouri, ceasuri, mai multe pendule. „Vreau să vând vechiturile pe care le am prin casă. Atâta tot”, spune aceasta. Greu de crezut, dar mergem mai departe. „Vrem să fie vreme bună și oamenii cu bani. Să vindem tot și să mergem cu cașcaval acasă!”, spune un alt comerciant care se chinuie să descarce mai multe piese de mobilier dintr-un microbuz. „Prețurile, sunt în funcție de om. Care sunt cele mai vechi produse ale noastre? Nu știu! Toate sunt vechi!”, spune un comerciant de al cărui gât atârnă o zgardă  de aur. Se vede clar că nu poate să dea niciun detaliu despre vechimea pieselor pe care le vinde, deși spune că vine la Negreni de zece ani. „Se mai merită, nu se merită, mai se sparg, mai se rup. Acel tablou, e din 1965. S-a zgâriat de la transport. Nu îl mai ia nimeni”, spune acesta dezamăgit.

Cristian Gașca este din Satu Mare. Acesta colecționează ceasuri în timpul liber. S-a gândit să își transforme pasiunea în afacere, așa că, pe lângă job, se ocupă de comercializarea antichităților. Are un stand mare, plin de lucruri inedite. „Am ajuns duminică dimineață la ora 10 și voi sta până duminică seara. Vom vedea cum va fi anul acesta. De obicei se merită. Sunt mulți colecționari, fiecare are sectorul lui. Cele mai căutate sunt ceasurile, parcă. Dar se pune baza și pe fier forjat, anul acesta. Și eu le cumpăr, apoi le vând. Motocicletă este la 100 de euro, bicicleta la 80 de lei, iar căruciorul la 300 de lei. Am statui de 150 de euro. Merg săptămânal și în Cluj, pe oser”, spune acesta.

Când ajungi în zona de antichități, în fața ta se deschide o altă lume, veche, prăfuită, dar care are un farmec aparte. Văzând obiectele ce stau înșirate care pe unde, pe jos, pe mese, pe capota mașinii, e greu să nu îți amintești măcar o clipă de copilărie sau de alte vremuri, de mult apuse.  Pe ici pe colo, chiciul își face simțită și aici prezența, chinezăriile amestecându-se printre obiectele ruginite ale epocii de aur.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Comercianții încearcă să te atragă cu orice preț, unii sunt dispuși să negocieze, alții nu. „Gratis ce dați astăzi?”, întreabă un clujean. Vânzătorul de monede îi răspunde, afișând o față supărată: „Da, voi, clujenii ce dați gratis?” „Complimente”, glumește acesta. Clujeanul își continuă drumul. Răspunsul la întrebarea sa, stă frumoas afișat lângă un stand la care se servește cafea: „Oferim GRATIS, laptele pentru cafea”.

Pentru a vizita tot standul de antichități își trebuie cam două ore, pentru a vizita tot târgul, se spune că ai nevoie de cel puțin șapte ore.

„Se anunță vreme ploiasă și cred că acest lucru a speriat puțin comercianții. Nu sunt mai mulți ca în alți ani. Târgul are mai multe secțiuni, iar prețurile de închiriere diferă în funcție de zonă. Pentru aleile principale, prețul este de opt lei pe metru pătrat, iar pentru celelalte zone de patru lei pe metru pătrat. Nu contează ce vinzi, ci în ce zonă stai. De obicei, cei care vând haine noi și cei cu standurile de mâncare sunt cei mai bine poziționați. Ca o noutate, în acest an ne-am propus să facem două ieșiri, pentru a nu aglomera atât de mult traficul: una înspre Cluj și alta înspre Oradea”, a declarat Florin, unul dintre organizatori.

Originile Târgului de la Negreni datează încă din evul Mediu, cu toate că acesta a fost aprobat oficial în anul 1815. Pe vremuri, aici era locul în care ciobanii din Munții Apuseni veneau pentru a se aproviziona cu haine și căciuli groase pentru iarnă, precum și cu alte produse.

 În timpul târgului, sătenii întreprinzători fac bani frumoși din parcări. Aceștia invită turiștii să își parcheze mașinile în curțile și în grădinile lor, contracost.


Publicitate

Postaţi un comentariu