Stră-străbunica reginei Marii Britanii a copilărit la Cluj

Palatele Rhedey Jozska - Foto: Dan Bodea
Palatele Rhedey Jozska - Foto: Dan Bodea

Clujul duce cu sine, din istoria sa îndelungată, fapte, persoane şi locuri importante, pe lângă care trecem poate chiar zilnic, fără să ne dăm seama peste ce ne poartă paşii. Sunt locuri în Cluj, mai cunoscute sau mai puţin cunoscute, cu care s-ar mândri orice oraş al lumii, locuri pe care, însă, nu ştim să le punem în valoare. Nici măcar nu le cunoaştem.

Rădăcinile monarhilor britanici

Profesorul de istorie Vladimir-Alexandru Bogosavlievici ne-a povestit despre câteva astfel de locuri, iar unul dintre ele este actualul Palat Rhedey, unde odinioară şi-a petrecut o mare parte a copilăriei Claudine Rhédey de Kis-Rhéde, cea care a fost stră-străbunică a actualului monarh al Marii Britanii, regina Elisabeta a II-a.

”Pe strada Napoca a fost primul teatru al maghiarilor, făcut în 1792. Acolo există o plachetă cu un an, 1698, şi arată faptul că o doamnă, care era soţia comitelui Clujului, Laszlo Szekely, -Sara Bulcescu o chema, româncă-, a renovat acea casă care ulterior va deveni Palatul Rhedey, care este pe colţ, vizavi de Continentalul de azi, care a fost proiectat de marele arhitect al Clujului Pakey Ludovic Lajos. Are şi un blazon de nobil (repus în 2005) şi în acest palat Rhedey a copilărit stră-străbunica actualei regine a Marii Britanii, Elisabeta a II-a. Ea s-a numit Claudine Rhédey de Kis-Rhéde, născută în Sângeorgiu de Pădure, căsătorită cu ducele Alexandru de Württemberg”, povesteşte istoricul.

Foto: Dan Bodea

Claudine Rhédey de Kis-Rhéde (n. 21 septembrie 1812, Sângeorgiu de Pădure – d. 1 octombrie 1841, Pettau) a fost fiică a contelui Ladislau Rhédey şi a baronesei Agnes Inczedi. Claudia Rhédey şi-a petrecut o mare parte a adolescenţei în Palatul Rhédey din Cluj, situat în colţul sud-vestic al Pieţei Centrale din Cluj, cu o latură pe strada Napoca. Claudine Rhédey a fost înmormântată în Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure, iar fiul său, Francisc, a fost tatăl reginei Maria a Marii Britanii, consoarta lui George al V-lea al Marii Britanii, bunica actualei regine a Marii Britanii, Elisabetei a II-a, şi străbunica Prinţului Charles de Wales.

Citiţi şi: Comorile Clujului. La vedere, dar ascunse de ochii turiștilor

”Avem la numărul 27 în actuala Piaţă a Unirii, care s-a mai numit Piaţa Mare, Piaţa Principală, foarte puţin timp s-a numit Piaţa Matia Corvin, o casă numită Filstich-Kemeny, o familie germană. A fost o familie nobiliară, extrem de bogată. Acolo, în interior, avem două blazoane, unul al familiei Filstich şi un blazon al familiei Vaj şi Vass. Unul este din 1597 şi unul din 1700 şi ceva. Pe blazonul din 1597 scrie în latină ”virtutea este urmată de invidie –virtutis comes invidia”. Casa respectivă este cu mult istoric, are un balcon şi deasupra ei sunt nişte figuri alegorice, în primul rând cu Sfântul Florian, care era patronul pompierilor şi tot acolo sunt toate anotimpurile, de la dreapta la stânga, cu simbolurile respective: primăvara, vara, toamna şi iarna. De ce sunt pe frontispiciu acele anotimpuri şi acel pompier? Se pare că această clădire de la nr 27 a ”supravieţuit”, nu a fost atinsă de marele incendiu care a fost în Cluj în 1798, un mare incendiu care a distrus o mare parte a Clujului. Atunci, foarte multe clădiri de lemn au dispărut”, povesteşte, despre un alt edificiu, profesorul Bogosavlievici.

Foto: Dan Bodea

Un alt obiectiv important şi uitat este în Parcul Rozelor: ”Prima întreprindere din Cluj este în Parcul Rozelor, unde acum sunt numai nişte ziduri, ruine. Era aşa-zisa moară de hârtie a iezuiţilor. Este chiar lângă un teren de tenis, în spate. E o ruină, dar nu are nicio plăcuţă, nimic care să-i spună omului de rând că acolo a fost de fapt o moară de hârtie a iezuiţilor şi se pare că este, din punct de vedere al epocii moderne, prima întreprindere din oraş. Acolo este o alee care desparte Parcul Rozelor de Parcul Iuliu Haţieganu”.

Lângă Biserica Franciscanilor, pe str Emile Zola, casa lipită de ea a fost casa monetăriei: ”Există trezoreria Clujului veche, i se mai spunea şi monetăria Clujului, acolo este un an, 1608, este încastrat anul într-o clădire nouă, numai piatra este veche. Scrie în limba latină Domus cementaria et auri cosaria, care înseamnă atelier de schimb şi aurărie. Baterea monedelor era un mare privilegiu pe care Clujul l-a primit de la voievodul Janos Zapolya, în 1527. E o casă mai puţin cunoscută, din păcate”.

Ioan Piuariu Molnar, masonul

Profesorul Vladimir-Alexandru Bogosavlievici trece cu lejeritate prin epoci istorice diferite, prin locuri şi pe la personaje care şi-au pus amprenta nu numai asupra Clujului, ci chiar asupra lumii. Două dintre personaje sunt celebrul rege Matia Corvin şi Ioan Molnar Piuariu (n. 1749, Sadu, Sibiu – d. 16 martie 1815, Cluj), primul medic titrat român, filolog şi traducător, chirurg al Universităţii din Viena, medic la Sibiu şi profesor de oftalmologie la Şcoala medico-chirurgicală din Cluj.

”Sunt casele Taufer. Acolo sunt nişte cluburi, la confluenţa străzilor Vasile Goldiş cu Sextil Puşcariu. Sunt două case Taufer, vizavi de casa Matia Corvin. Acolo, în ambele case, a trăit această familie de tapiţeri, adusă din vestul Ungariei de către Brukenthal, prima dată în Sibiu, şi apoi aduse de baronul Banffy în Cluj. Nota bene, acolo erau sedii ale primelor organizaţii ale francmasonilor, se numea Loja Sfântul Andrei şi acolo se întruneau. Se pare că şi Ioan Molnar Piuariu acolo a locuit, nu în casa care este vizavi de Muzeul de Istorie. Vizavi de Muzeul de Istorie este o altă casă, Kovari, care a fost un mare istoric, a trăit între 1837-1907, a fost academician, a scris o istorie a Ungariei şi a Transilvaniei în şase volume şi a dat Clujului un teritoriu pe care astăzi se află cartierul Gruia; se numea cartierul Kovari, pentru case de muncitori. Muzeul de istorie a Transilvaniei este Casa Petricevici, care a fost un aristocrat de origine croată şi a care a construit această casă; casa nu avea două niveluri şi nu era atât de extinsă. El a construit acea casă pentru a rivaliza cu Casa Redutei, unde este astăzi Muzeul Etnografic. Acolo erau locurile cu fiţe, ca să înţeleagă tinerii de astăzi. Dar nu a putut să concureze Casa Redutei. Reduta vine din limba franceză şi înseamnă loc de agrement, loc de întâlnire. Casa în care e Muzeul de istorie a fost cumpărată mai târziu de un avocat, Janos Rucska, care a lăsat-o moştenire Colegiului reformat. De la Colegiul reformat, casa a fost cumpărată de statul român în 1925 pentru universitate, unde erau studiile clasice. E şi Casa Ioan Piuariu Molnar, pe str FD Roosvelt, vizavi de casa Kovari. Sunt două variante. Unii spun că de fapt nici n-ar fi locuit acolo, dar că acolo, la această casă de pe FD Roosvelt nr 8, ar fi fost un spital oftalmologic. Deci, nu e o certitudine dacă celebrul traducător, autor al primei gramatici germano-române, care a fost Ioan Piuariu Molnar ar fi stat acolo. Ceea ce e sigur e că a stat în casele Taufer, pentru că acest prim mare medic român, care a şi profesat în Cluj, era francmason”, explică Vladimir-Alexandru Bogosavlievici.

Etcetera, etcetera

El a trecut în revistă şi alte câteva obiective istorice importante din Cluj, dar prea puţin cunoscute. ”Clădirea de la nr 14 de pe str 21 Decembrie este una foarte veche. La un moment dat a fost şi sediu al Episcopiei Unitariene. Ea are un blazon pe frontispiciu, care este, se pare, o stemă a unor cavaleri cruciaţi. Stema respectivă este identică cu una din Biserica Sf Mihail. În Piaţa Unirii ar fi de exemplu şi clădirea fostului Club Diesel, vizavi de intrarea în Biserica Sf Mihail. Are ca blazon un leu, e din sec 15, e pe aripa de vest a Pieţei Unirii. E un leu pe care îl vezi şi în Biserica Sf Mihail şi se ştie că acest blazon a aparţinut unui pastor catolic, Schleynig. Un lucru inedit e locul unde astăzi este un părculeţ în Grigorescu, pe str 1 Decembrie. Acolo, în perioada interbelică, Universitatea clujeană şi statul român au vrut să facă un camping modern universitar, dar până la urmă n-au reuşit. E şi Casa Basta, care se pare că a aparţinut acestui general de tristă amintire pentru istoria noastră. Basta era un general de origine albaneză, care era mercenar, şi ar fi locuit în acea casă, în Piaţa Muzeului nr 5, casă care a fost dărâmată între timp. În Piaţa Unirii la nr 10 e casa Josika, unul a fost comite, unul guvernator al Translvaniei, o familie cu rădăcini adânci aristocratice. Apoi e Biserica Sf Treime de pe str Bisericii Ortodoxe, prima biserică românească, făcută în 1798, unde a fost şi sediul Episcopiei. Lângă ea casa profesorului Grigore Silaşi, primul profesor de limba română al Universităţii Maghiare din Cluj”, mai spune istoricul.

Vladimir-Alexandru Bogosavlievici.

Părerea mea e că nu se face destul pentru istoria Clujului. Ar trebui să facă mai mult autorităţile. Braşovul şi Sibiul ne-o iau înainte. Cred că s-ar putea mai mult, nu zic că nu fac. În primul rând, ar trebui să fie puse mai multe plăcuţe, că în casa respectivă a stat acela sau acela. De exemplu, în Vestul europei, scuzaţi expresia, şi o budă în care şi-a făcut nevoile fiziologice un mare personaj e pusă în valoare. Pe Casa Matia Corvin vezi plăcuţa în curte doar, nu afară. Apropo: unde avem noi, clujenii, amenajată o casă memorială? Nu există. Noi nu avem nici casa lui Lucian Blaga, nici a lui Ion Agârbiceanu, Daicoviciu etc. Nici a lui Emil Isac; am avut casă memorială, dar nu mai există. Pe foarte multe clădiri care au istorie trebuie puse două-trei cuvinte despre ele. Din păcate, marea majoritate a clujenilor nu-şi cunosc oraşul. Nici la universitate nu se face istoria Clujului. Adică, tu stai într-un loc şi nu ştii istoria locului respectiv, dar ştii despre SUA, China etc? Mi se pare nepotrivit. Ar trebui pus accent mai mare pe istoria locală. Şi o mai mare mediatizare e necesară. Ar trebui mediatizat mai mult oraşul. Dacă nu-ţi cunoşti oraşul, n-ai cum să-l respecţi”, Vladimir-Alexandru Bogosavlievici.


Publicitate

Postaţi un comentariu