Premieră: PIB-ul pe cap de locuitor în Cluj a trecut în 2015 de 10.000 de euro

Potrivit unei proiecții economice realizate de Comisia Națională de Prognoză, 2015 a fost primul an în care în județul Cluj s-a înregistrat un PIB/cap de locuitor de peste 10.000 de euro, mai exact de 10.065 de euro. Potrivit previziunilor, anul 2016 va aduce o creștere de până la 10.655 euro. La nivel național, doar alte cinci județe din țară, plus Bucureștiul, vor avea în 2016 un produs intern brut per cap de locuitor de peste 10.000 de euro, o cifră care depășește media națională înregistrată în 2014 cu aproape 2500 de euro. Diferențele din acest punct de vedere, sunt mari la nivelul județelor și imense, potrivit economistului clujean Radu Nechita, în cazul în care comparăm localități din România. Aici, metehnele economice ale comunismului încă mai au efecte asupra dezvoltării acestor zone.

Produsul Intern Brut (PIB) este unul dintre indicatorii economici de care auzim cel mai des atunci când vorbim despre creșterea bunăstării și în general despre dezvoltare. România a avut în 2014 un PIB de aproximativ 150 de miliarde de euro. Prin comparație, Germania a înregistrat un PIB de peste 2.900 miliarde de euro, însă un indicator aproape la fel de important este PIB-ul/capita sau PIB-ul/ cap de locuitor, care ne arată „valoarea” fiecărui cetățean dintr-o țară sau dintr-un oraș.

La nivel național, anul 2016 vine cu previziuni de creștere a PIB-ului. În ceea ce privește PIB-ul/capita, o analiză a Comisiei Naționale de Prognoză arată că, din acest punct de vedere, în 2016 doar cinci județe vor înregistra un PIB/capita mai mare de 10.000 de euro: Cluj, Constanța, Timiș, Brașov și Ilfov, la care se adaugă municipiul București. Astfel, cele cinci județe se pot lăuda cu un PIB/capita mai mare cu peste 2500 de euro față de media națională înregistrată în 2014, care era 7500 de euro și ne clasa pe penultimul loc în UE, după Bulgaria care are 5800 de euro.

„Produsul intern brut pe cap de locuitor este suma valorilor adăugate într-o țară, în decurs de un an. Este practic suma salariilor și profiturilor într-un an. PIB-ul nu ne arată bogăția ci îmbogățirea și cât am adăugat noi față de anul trecut. Dacă noi am avea anul viitor același PIB cu al Germaniei asta nu ar însemna că suntem la fel de bogați ca ei, pentru că ei au o avuție acumulată. Ca să înțelegem: poate un tânăr are un salariu mai mare decât pensia părinților, dar asta nu înseamnă că este mai bogat decât ei pentru că poate părinți au un apartament, o mașină și terenuri acumulate în timp. Astfel, PIB-ul ne arată îmbogățirea, dar este un indicator incomplet, pentru că are în vedere doar tranzacțiile monetare și înregistrate. PIB-ul nu ține cont de autoconsum din agricultură și de economia de pe piața neagră, care sunt ignorate sau incorect aproximate”, explică economistul Radu Nechita.

Metehnele comunismului încă ne trag în jos

În regiunea nord-vest, Clujul este de departe județul cu cel mai mare mare PIB per cap de locuitor. Practic, este nevoie să adunăm PIB-urile a câte două județe din regiune pentru a ajunge la nivelului Clujului, iar acest lucru este o consecință a politicilor comuniste, dar și a măsurilor economice luate imediat după Revoluție.

„Sunt explicații de tip economic și ecxplicații care țin de istoria noastră. Din punct de vedere istoric, știm că România s-a format din regiuni care acum 100 de ani aveau un nivel de dezvoltare foarte diferit. În ciuda politicilor comuniste de <<dezvoltare aromnioasă a forțelor de producție pe întreg  cuprinsul țării>>, această dezvoltare nu a fost armonioasă, ci a fost de-a dreptul aberantă și deconectată de realitățile economice. Adică logica de a construi un combinat siderurigic în Călărași poate scapă unor nespecialiști din afară comitetului de stat al planificării. Au fost tentative de a dezvolta de sus în jos economia românească în perioada comunistă, dar asta se întâmpla printr-o logică ce nu corespundea nevoilor reale”, este de părere Radu Nechita.

Dezvoltarea economică depinde în mare măsură de capitalul cu care forța de muncă lucrează, iar acest parametru face ca între județele din România să existe diferențe atât de mari.

„Explicația economică pentru bunăstarea Clujului este legată de productivitatea muncii în Cluj. Productivitatea depinde nu doar de etică și hărnicie, ci de cantitatea și calitatea capitalului pe care muncitorul le are la dispoziție. Oricât de harnic și punctual ai fi, dacă sapi un șanț cu un târnăcop, nu poți fi mai productiv decât un muncitor care poate nu e punctual, poate își ia mai multe pauze, dar care este calificat și știe să utilizeze un excavator. Factorii creșterii productivității muncii țin de diviziunea muncii, specializarea, organizarea mai bună, formarea profesională și un capital mai bun”, spune economistul clujean.

Avantaje față de alte regiuni din România

Educația este unul dintre noile motoare ale economiei, iar o forță de muncă bine calificată este considerată un avantaj atunci când se pune problema unei investiții. Din acest punct de vedere, Clujul are o stiuație cât se poate de bună, fiind unul dintre cele mai apreciate centre universitare din țară.

„În Cluj există toate aceste universități care produc o forță de muncă cu siguranță mai bine calificată decât forța de muncă din Beiuș sau din Botiza sau din alte părți. Există o masă critică de oameni, cu o calificare mai ridicată decât media și atunci, un întreprinzptor tentat să își extindă afacerea este mai degrabă tentat de Cluj decât de Huedin sau Gherla”, explică Radu Nechita.

Chiar dacă nu ne putem lăuda cu o infrastructură prea bună, Clujul este totuși exemplul care poate ilustra perfect zicala „în țara orbilor, chiorul este rege”. Chiar și-așa, sechelele lăsate de comunism încă au impact negativ asupăra modului în care vedem economia, capitalizmul și, în final, asupra ritmului în care ne dezvoltăm.

„Clujul a avut norocul de a reuși să depășească etapa conflictelor etnice și a politicilor stupide duse la nivelul începutului anilor 90. De asemenea este un oraș mare deservit destul de bine de infrastructură și aceste lucruri atrag investițiile. Clujul este contectat la piața națională și cea mondială. Există o Românie conectată la piață, care produce eficient și specializat și o Românie în care, 40% din populație este rurală și face agricultură de subzistență, produce 100 de kilograme de roșii și apoi se plâng că nu vine supermarketul să le cumpere marfa. Asta se întâmplă pentru că pe noi comunismul ne-a învățat un singur lucru: că nimic legat de comunism nu e bun. Noi am pierdut aproape orice deprindere de a lucra în echipă pentru că noi vedem asocierea ca fiind o marcă a comunismului și credem că în capitalism totul se rezumă la concurență. Ca popor, avem un nivel foarte scăzut de încredere socială, situație întreținută și de legi stupide.

Regiunile României și „locomotivele” lor

Potrivit analizei Comisiei Naționale de Prognoză, fiecare regiune are „locomotiva” ei. Clujul este „regina” Nord-Vestului, iar Timișul, care se preconizează că va avea în 2016 un PIB/capita de 10926 de euro, trage după sine regiunea de Vest, după cum Constanța domină zona de Sud-Est.

„Este inevitabil acest dezechilibru. Nu se poate să avansăm toți în formație de marș dintr-un motiv foarte simplu: când ai un oraș în care veniturile sunt puțin mai mari și cineva vrea să deschidă un supermarket, e evident că acel cineva va merge acolo unde sunt venituri mai bune. Și mergând acolo, populația va fi implicată în acest proces și nivelul de trai va crește. Aceste lucruri îi deranjează ca ideologie pe unii. Ajungem astfel la politici care încearcă la nivel teoretic să ridice tote județele la același nivel, dar de fapt sunt politici care dau în cap și coboară pe toată lumea la același nivel, blocând orașele care se dezvoltă. Avem, în numele luptei împotriva inegalității și a sărăciei, politici care luptă împotriva îmbogățiri și facem redistribuire. În primă fază, inegaitățile cresc, dar în timp, inclusiv cele mai rău plasate județe își ameliorează nivelul de trai pentru că dacă veniturile cresc foarte mult în Cluj-Napoca, de exemplu, firmele vor aduce oamenii de la sat să lucreze la oraș și când și salariile acestora vor fi crescut, firmele vor merge în alte județe precum Bistrița-Năsăud sau Sălaj. Și tot așa. Diferențele cred că sunt chiar mai mari între localități. E evident că este o diferență mare între salariile din Cluj-Napoca și Dej sau Bălcești”, este de părere economistul Radu Nechita.

La nivel european putem considera, prin analogie, că județul Cluj se află în aceeași ligă economică în care se scaldă țări precum Polonia (PIB/capita în anul 2014 de 10700 euro), Croația (10.200 de euro) sau Ungaria (10.500 de euro). În ceea ce privește județul Cluj, previziunile sunt bune și pentru anii următori: în 2017 vom ajung la un PIB/cap de locuitor de 11369 euro, în timp ce anul 2018 va duce la o creștere de până la 12173 de euro.

„Există alte instrumente prin care să ne comparăm cu alții. Calitatea mediului de afaceri și comparațiile la acest nivel chiar ne pot ajuta și sunt chiar date relevante. Sunt țări precum Portugalia în care durează o zi să deschizi un SRL. La noi durează, de exemplu, 100 și ceva de zile ca să te branșezi la curent. Asta este relevant și important și până la urmă, PIB-ul este un efect al unor decizii, iar dezbaterea ar trebui să fie pe cauze”, consideră Radu Nechita, analist economic.

Salariul minim pe economie și impactul creșterii lui

Salariul minim pe economie va crește, începând cu 1 mai 2016 de la 1.050 de lei la 1250 de lei. Măsura însă nu va afecta prea mult județe dezvoltate precum Clujul, unde media salariului net lunar este preconizată să ajungă în acest an la aproximativ 2200 de lei. Nu același lucru se poate spune despre județele mai puțin norocoase, de care investitorii ar putea să fugă în viitor, tocmai pentru că li se impune un salariu care nu este corespunzător de fiecare dată cu calitatea și pregătirea forței de muncă.

„Ideea de a a vea un slariu minim la nivel național este una periculoasă. Ideea de a avea un salariu minim este greșită în sine din punct de vedere economic pentru că asta presupune blocarea prețului muncii la un nivel poate mai mare decât ar trebui și în felul acesta un angajat a cărui muncă nu valorează cât salariul minim nu va fi angajat deloc și va avea salariul 0. Lumea trebuie să înțeleagă că salariul este în funcție de productivitate și nu în funcție de ce decide un guvern. Pe informaticianul care câștigă 1000 de euro, salariul minim nu îl afectează, dar pe un tânăr care se află la început de carieră și la primul său loc de muncă, în condițiile în care diplomele nu mai înseamnă nimic pentru angajator, care nu mai știe cât valorează forța de muncă, salariul minim l-ar putea dezavantaja pentru că angajatorul va prefera un supracalificat în legătură cu care are anumite certitudini.  Salariul minim e ca și cum s-ar impune un preț minim de 10.000 de euro pentru mașini. E ilogic. Slariul minim afectează regiunile mai sărace, în care salariile sunt mai mici și în care forța de muncă este deci și mai vulnerabilă”, explică Radu Nechita.


Publicitate

Postaţi un comentariu