Pentru un Partid al fumătorilor

Dacă vrei să auzi înjurături frumoase, stai la uşa unui local în care se fuma, iar acum nu se mai fumează. E imposibil să nu apară un client al localului care să afle noutatea că „e interzis”. Nu mai ţine bietul om seama că ne afăm în Post şi scoate pe gură o întregă grădină botanică de buruieni verbale. Dinăuntru, patronul, văzând mesele goale şi simţind factura chiriei în buzunar, i se asociază cu repertoriul său. Iese un duet infernal.

Ceea ce e uimitor e că fumătorii sunt cea mai bleagă categorie de cetăţeni europeni. Iar asta nu numai la noi în ţară. Au mult sânge în limbă, dar puţin în alte părţi. Ca nişte oligofreni incapabili să decidă ce e bine şi rău, ce vor şi ce nu vor, acceptă să fie puşi sub tutelă. Sunt avertizaţi în fel şi chip de efectele dăunătoare ale fumatului. Dar dacă ei nu au voinţă, înseamnă că nici libertatea voinţei şi conştiinţei nu le mai foloseşte. Aşa că li se ia. Nişte foruri abstracte, formate, bănuiesc, tot din fumători, le fac binele cu forţa. Iar ei stau ca mieluţii.

Alte grupuri minoritare (rasiale, oamenii cu dizabilităţi, homosexualii, lesbienele, feministele etc) au drepturi speciale la locul de muncă. Ba, mai nou, am citit că şi pedofilii (ptiu!) luptă ca să li se recunoască drepturile. Ferească Sfântul să atingi cu o floare un minoritar. A fi fumător, însă, e mai rău decât dacă ai avea râie. Nu mai e mult şi tot nişte foruri abstracte vor decide înfiinţarea de ghetouri pentru fumători. Căsătoriile între fumători şi nefumători vor fi intezise, iar pentru cele în funcţiune va exista obligativitatea patului separat. Relaţiile sexuale între fumători şi nefumători vor fi condiţionate de purtarea unei măşti de gaze.

Argumentul religios împotriva fumatului ar fi acela că e un act de sinucidere, iar sinuciderea e cel mai mare păcat. Dar prin interzicerea brutală a fumatului, prin prigoana şi hăituirea fumătorilor, alte cuvinte mai elegante nu găsesc, nu mai laşi loc de liber arbitru. Nici de întoarcere a oii rătăcite.

Economic vorbind, fumătorii sunt mulşi de bugetele tuturor statelor (accize, taxe pe viciu etc) cu sume care se cheltuiesc, de cele mai multe ori, pentru sănătatea şi bolile celor care nu fumează. Ei, putrătorii de mici eşapamente ecologice, însă plătesc şi nu se plâng de eşapamentele chimice. Şi, la urma urmei, nimeni nu s-a lăsat de tutun pentru că i s-a interzis, ci pentru că aşa a decis singur.

Respect opţiunea nefumătorilor. Şi dreptul lor la opinie.  Și decizia Curții Constituționale.

Text: Ion Mureşan

Citiți și:

De pe Piezișă, fumul se ridică

Aurelia Cristea: Legea anti-fumat vine prea târziu, după ce au murit zeci de mii de români

Regizorul Traian Savinescu, fumător de cursă lungă

Grecii ignoră pe scară largă legea antifumat valabilă din 2010

„Afacerile fără fum”, sabotate de legea antifumat?

Clujenii: Pro sau împotriva legii fumatului?

Afaceri fără fum