Eroul de pe strada Măceșului, pe urmele construcțiilor ilegale

Transilvania Reporter a iniţiat o vânătoare de eroi. În opinia noastră, erou al acestui timp lipsit de primejdii concrete este acel bărbat sau acea femeie care are curajul să trăiască potrivit unor valori astăzi desuete. Eroi sunt acei oameni care şi-au construit o carieră în manieră clasică, prin studiu, hărnicie şi perseverenţă, şi care, mai mult decât atât, sunt modele ale implicării sociale. Comportamentul prosocial, cum îl denumesc sociologii, poate însemna filantropie, voluntariat, campanii de ajutorare sau de denunţ al abuzurilor. Eroii timpului nostru sunt  oamenii care acţionează altruist, care se desprind de sine pentru a-i ajuta pe celălalt. E timpul să-i cunoaştem.

„Lumea nu se va sfârși din cauza celor care fac rău, ci din cauza celor care se uită la ei și nu fac nimic”, spunea Albert Einstein. Aceasta este deviza sub care funcționează Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului (APUC), asociație înființată de Elek Levente, un clujean pentru care implicarea civică a devenit al doilea job sau chiar mai mult decât atât. Dacă ar fi să numărăm toate sesizările pe care le-a făcut de-a lungul timpului la diverse instituții, ne-ar trebui multă răbdare. Nu este vorba de un inadaptat social căruia îi face plăcere să „chinuie” autoritățile, ci de o persoană care nu suportă nedreptatea și care nu poate trece cu vederea neregulile sau lucrurile realizate după principiul „și așa e bine” sau „merge și așa”. Pentru Levente nu merge și așa. Nu a mers niciodată. S-a luptat timp de 17 ani în instanță cu un cunoscut senator pentru a apăra afacerea primită de la tatăl său. Deși procesul respectiv a început pe vremea când Levente avea 21 de ani și toată lumea, inclusiv cei din zona justiției, i-au spus că nu are rost să se pună cu o persoană atât de influentă, acesta nu a vrut nici în ruptul capului să renunțe.

14409304_1058914884230231_1326700488_n

Elek Levente/ Foto: arhiva personală

A schimbat 18 avocați și a avut 200 de termene de judecată numai la București, întrucât procesul a fost mutat în capitală la un moment dat. A trebuit să renunțe la jobul său, pentru că avea atât de multe înfățișări, încât nu mai reușea să facă față. A devenit taximetrist și a muncit câțiva ani doar pentru a-și susține procesul. După 17 ani a venit și verdictul. Judecătorul i-a dat câștig de cauză. Cu toate că i-a dat foarte multe bătăi de cap, procesul i-a oferit nenumărate lecții de viață și a făcut din acesta un om și mai hotărât și mai implicat. În februarie 2014, Levente a înființat Asociația pentru Protecția Urbanistică a Străzii Măceșului pentru a obține în instanță anularea autorizațiilor de construire și a planului urbanistic zonal pentru blocurile de șase etaje de pe strada Măceșului din cartierul Bună Ziua. De aici până la implicarea în problemele de urbanism ale orașului, nu a fost decât un singur pas.

„Sunt un tip căruia îi place să se implice. Dacă mă deranjează ceva, nu stau deoparte. M-am implicat și înainte de a avea asociația. Dacă mă deranjează ceva, fac sesizări. Nu trec cu vederea nimic. Am făcut foarte multe sesizări înainte să se asfalteze strada Măceșului, dar și pe urmă. Intram în direct cu Boc la orice emisiune mergea. Nu eram mulțumit pentru că cei care au asfaltat nu au făcut un lucru de calitate. Mi-au spart de patru ori asfaltul de sub poartă, pentru că nu eram nicicum mulțumit. Într-o parte de abia puteam să îmi închid poarta, iar pe cealaltă, putea intra lejer un câine. Am zis că așa ceva nu se poate. După foarte multe sesizări, mi-au trimis o echipă de la primărie să îmi facă asfaltul cum vreau eu, cu condiția să nu mai fac sesizări și nici să nu mai trimit poze la ziare. La mine la poartă e singurul loc în care asfaltul e drept, în rest au lăsat așa, cu diferențe foarte mari de nivel. Mi-au propus inițial să îmi pun cauciuc sub poartă. Eu nu pot fi de acord cu așa aberații”, explică Levente.

Nici nu bănuia ce va urma după faza cu asfaltul, confuntare în care a obținut o primă victorie pe strada Măceșului. „La un moment dat am văzut niște buldozere pe stradă. I-am întrebat pe cei care munceau ce se întâmplă. Mi s-a spus că se construiesc șapte case pentru șapte frați. Abia mai târziu, când a apărut panoul am aflat că de fapt se făceau 11 blocuri cu șase etaje”, spune acesta.

„E foarte greu pentru oameni să se mobilizeze. Lumea trăiește cu impresia că luptă împotriva morilor de vânt. Eu nu am convingerea asta. Am acționat singur o perioadă, supărat că nu am fost informați cu privire la proiectul respectiv. Le-am scris ziarelor. Am avut surpriza plăcută să aflu că și pe alții îi deranjează. După primele intervenții ale presei, lumea a început să se mobilizeze. Am făcut mai multe proteste pe stradă. Un vecin este avocat. Am avut foarte mult noroc cu el, pentru că ne-a dat multe informații și s-a implicat direct. Ne-a susținut și prefectul în demersul nostru. Am pus atunci bazele asociației, pentru că am zis că degeaba ne luptăm noi doar cu proiectul respectiv pentru că va apărea altul, întrucât zona este în dezvoltare. Am decis să facem o asociație care să protejeze urbanistic zona. Apoi am primit foarte multe solicitări din partea altor persoane care ne cereau ajutorul și am decis să ne extindem la nivelul întregului oraș. După un an am devenit Asociației pentru Protecția Urbanistică a Clujului”, povestește clujeanul.

În momentul de față, sunt aproximativ 200 de persoane implicate. „Nu sunt toți membri activi. Dar asta e și bine și rău, pentru că toate deciziile se iau cu majoritate și e foarte greu să îi convoci pe toți. Din acest punct de vedere e bine că suntem mai puțini. Suntem un grup care ne întâlnim săptămânal sau chiar mai des. Toți avem joburi, facem asta strict în timpul nostru liber. Eu, de exemplu, mă ocup de transport internațional de mărfuri, domeniu care nu are nicio legătură cu urbanismul. Provenim din toate categoriile socio-profesionale. Dacă suspectăm un caz, obținem documentația, arhitecții și avocații cu care colaborăm o analizează, iar după aceea decidem dacă merită să atacăm proiectul respectiv sau nu, dacă într-adevăr sunt probleme grave sau nu”, explică Levente.

„Nu suntem pompieri”

Principalele probleme cu care se confruntă asociația sunt: lipsa fondurilor pentru demararea tuturor proceselor care ar fi necesare, mentalitatea oamenilor și nu în ultimul rând, lipsa timpului. Asociația este înregistrată ca parte interesată, având sub „tutelă” Clujul și zonele limitrofe, fapt pentru care poate intenta un proces oricărui dezvoltator care încalcă regulile. „Ce am observat e faptul că oamenii au așteptări foarte mari de la noi. Ei cred că dacă ne semnalează o situație noi o rezolvăm instant. Am încercat să le explicăm că nu suntem pompieri să venim și să stingem focul. Din experiența pe care am acumulat-o putem să le explicăm ce se poate face, care sunt pașii de urmat ca să ajungă la un rezultat bun, pentru că foarte mulți consideră că dacă faci sesizări la Guvern sau unde le mai trece lor prin cap, se rezolvă, dar, de multe ori pierd timpul și  ies din termene, după care chiar nu se mai poate face nimic. Sunt multe cazuri în Cluj când nu se mai poate face nimic din această cauză”, spune Levete.

Ce ar trebui să facă în primul rând cei care sesizează că ceva nu e în regulă? „O plângere prealabilă la primărie. Dacă Primăria și Consiliul Local autorizează un proiect pentru care s-au depus sesizări este datoria lor să le analizeze și să retragă proiectul dacă se dovedește că nu s-a respectat ceva. În cazul în care autoritățile nu răspund în 30 de zile, curge termenul de șase luni pentru a acționa proiectul în instanță. În cazul în care aveam de-a face cu o construcție care nu are autorizație, trebuie să sesizăm Poliția Locală.

Există în cadrul Poliției Locale un serviciu de urbanism și ei ar trebui să intervină. Intervenția lor de multe ori nu s-a dovedit foarte eficientă. Cunoaștem și cazuri unde sunt edificate construcții fără autorizație și unde nu s-a întâmplat nimic. Sau sunt construcții declarate ilegale de către instanțe, dar nu s-a întâmplat nimic, cu toate că primăria are un contract cu o firmă de construcții care se ocupă de tocmai de desființarea imobilelor declarate ilegale de către instanțe”, explică Levente.

1898846_511089515666284_66484124_o

Simulare trafic pe strada Măceșului / Foto: arhivă personală

Două demolări

Acesta cunoaște doar două cazuri în care imobilele ilegale s-au demolat. „A fost un caz în Dâmbul Rotund, unde s-a demolat o casă după patru ani de procese. Nu s-a respectat proiectul, vecinii au câștigat procesul, iar casa a fost demolată. Mai este un astfel de caz, un bloc care a fost demolat acum 4, 5 luni. În rest nu am cunoștință de alte cazuri când să se fi demolat construcția ilegală. În schimb sunt multe cazuri unde construcții declarate ilegale de instanțe care stau în picioare”, spune acesta.

Membri asociației lucrează la implementarea unui ghid în care să explice pe înțelesul tuturor care sunt etapele ce trebuie parcurse de cei care depistează anumite nereguli și nu vor ca lucrurile să rămână așa. Sesizări există din plin. „Principalele nereguli întâlnite sunt legate de nerespectarea distanțelor, a regimului de înălțimi, a locurilor de parcare, nu se realizează studii care să confirme sau să infirme necesitatea unui proiect de anvergură în anumite zone ale orașului, fapt pentru care ne trezim cu aglomerații, cu ansambluri rezidențiale unde nu ai de căi de acces sau ai căi de acces restricționate. Sunt foarte multe aspecte care ne deranjează pe noi ca activiști în domeniul acesta. Și ar trebui să fie deranjat și cețățeanul de rând. Dacă stăm să ne gândim de ce e aglomerat în oraș e pentru faptul că nu se respectă nimic. Nu se face nimic cu cap, se face totul la întâmplare.

Nimeni nu dorește să cedeze din terenul lui pentru a se face stradă, iar primăria totuși aprobă acele proiecte. Să ne uităm la cartierele Andrei Mureșanu și Gruia. De ce sunt atât de aerisite? Pentru că sunt străzi paralele, sunt mai multe variante pentru a ajunge undeva. În schimb noi construim mai multe blocuri pe o stradă și normal că se aglomerează pentru că toată lumea vrea să folosească strada respectivă. Exemple avem destule. Bună Ziua se dorește a fi un al doilea Florești. Noi când am făcut protestele pe stradă am precizat că nu ne dorim asta. Ne-am parcat mașinile pe stradă toți pentru a arăta cât de aglomerat ar fi dacă blocurile s-ar construi. Ansamblul de pe strada noastră ar fi trebuit să aibă 300 de apartamente, în condițiile în care pe strada Măceșului locuiesc astăzi 100 de familii. Se tripla numărul locuitorilor într-o singură zonă”, spune acesta.

Pe măsură ce au investigat cazul în care sunt implicați direct, sau altfel spus, când au căutat probe în cazul procesului de suflet, membri asociației au sesizat o serie de nereguli de natură penală. Locul pe care urmau să se construiască blocurile era declarat spațiu verde în PUZ-ul de atunci. Practic acolo nu se putea construi acolo. Ce să mai spunem de faptul că în zona respectivă trecea un pârău, care în mod normal, conform legii, ar fi trebuit să se bucure de anumite „privilegii”?

11015102_825763414208255_1122100787079484273_n

Pârăul a dispărut peste noapte

„Nu am înțeles cum s-a putut autoriza o construcție de nouă blocuri pe un teren declarat în  proporție de 60% zonă verde? Pe lângă asta, pe acolo trecea un pârâu. Nu știe nimeni unde a dispărut. A dispărut pur și simplu de pe o zi pe alta. Așa ceva e greu de imaginat. Pârâul nu mai există, dar nimeni nu vrea să vadă: nici cei de la primărie, nici cei de la mediu, nici cei de la ape. Am făcut sesizări peste tot. Cei de la mediu spun că primăria trebuie să se ocupe pentru că ei dețin evidența zonelor verzi din oraș, cei de la ape spun că pe teritoriul municipiului se ocupă tot primăria și că ei ar trebui să se sesizeze dacă s-a întâmplat ceva, când cel mai simplu ar fi să meargă la fața locului să vadă că pârâul nu mai există. A fost deviat pentru a nu-l deranja pe constructor, fără nicio autorizație. Acest lucru reprezintă o infracțiune. Pe lângă asta, PUZ-ul respectiv nu a fost schimbat ulterior. Sunt o serie de nereguli. Mai este și o țeavă de gaz de care primăria habar nu are. Și altele”, povestește Levente.

Procesul a fost mutat la Baia Mare. Cei din cadrul asociației au obținut suspendarea lucrărilor de pe strada Măceșului, iar acum speră să obțină anularea acestora. „Îmi doresc mult să se demoleze această construcție pentru a crea un precedent. Eu am foarte încredere în justiția română și cred că mai devreme sau mai târziu se va face dreptate”, spune cel care și-a pierdut nu mai puțin de 17 ani din viață în sala de judecată.

„Dacă ne gândim bine cine construiește azi în Cluj, o să vedem că o mare parte din așa numiții dezvoltatori sunt de fapt bișnițari care până ieri schimbau valută în centru, iar astăzi sunt dezvoltatori imobiliari. Astăzi construiesc pe o firmă, iar după ce vând apartamentele, firma dispare. Dacă e vreo problemă, nu mai ai cui să te adresezi”, Elek Levente.

Victorie la masa verde

În momentul de față, asociația este implicată în trei procese. „Ne-am implica în mai multe, dar nu aveam resursele necesare. Unul dintre acestea s-a rezolvat pe cale amiabilă. Dezvoltatorii au înțeles în urma discuției cu noi unde anume au greșit. E vorba de un proiect de opt blocuri de pe str. Eugen Ionesco intersecţie cu str. Nicolae Steinhardt. E o zonă de case. Dânsii doreau un P+ 2, plus un etaj retras, deci practic un P+3. Vecinii au fost deranjați de acest lucru și ne-au sesizat cazul. I-am acționat în instanță. E zonă de case, nu se respectau distanțele, dar problemele cele mai grave au fost supraaglomerarea zonei și nivelul de înălțime. Avem membri ai asociației care locuiesc în zonă și s-au arătat deranjați de faptul că lângă casa lor se construiește un bloc de trei etaje. Noi am obținut în instanță suspendarea PUZ-ului respectiv și urma să ne judecăm cu ei pentru anularea PUZ-ului. În decembrie am câștigat suspendarea. Dezvoltatorii s-au arătat disponibili la negocieri și până la urmă au redus nivelul de înălțime a blocurilor. Am semnat acum câteva zile un protocol prin care ei se angajează să nu construiască ce le-a dat voie primăria, ci să se încadreze în limitele pe care noi le-am solicitat. Sperăm să se țină de cuvânt. Cred că e o victorie atât pentru noi, cât și pentru ei, pentru că dacă noi intentam procesul, iar ei se apucau să construiască și noi obținem desființarea lucrărilor, era mai rău. E o victorie chiar dacă e obținută la masa verde”, spune acesta.

Asociația mai este implicată și într-un alt caz, mai dificil, tot de pe strada Eugen Ionesco. „Acolo e proiect de șase blocuri, dintre care unul e realizat, al doilea este în curs de edificare și urmează alte patru. Procesul curge, nu știm cât va dura, eu sper să obținem suspendarea lucrărilor și acolo, cu toate că am pierdut un prim termen. Sperăm ca la recurs să câștigăm. Dacă nu, vom lupta pentru anularea proiectului respectiv. Acolo e mult mai grav, atât ca persoane implicate, cât și ca anvergură. E cu atât mai complicat cu cât multe apartamente au fost cumpărate din fază de proiect. Într-adevăr e foarte greu să dai decizii de demolare pentru un imobil în care locuiesc familii nevinovate, care nu au nicio implicare. E foarte greu. Asta sincer nu știu cum se poate rezolva”, precizează președintele APUC.

Cu toate că procesele durează mult, iar oamenii nu prea au încredere în justiție, Levente crede că acesta este singura modalitate prin care Clujul poate deveni un oraș ordonat din punct de vedere urbanistic. „Mi-ar plăcea să îl iau într-o zi pe domnul Boc la un tur cu mașina prin oraș și să îl întreb dacă îi place ce semnat, ce a autorizat. Sunt convins că nici lui nu îi place. Nu înțeleg de ce o face”, spune Levente. Cu toate acestea, clujeanul e convins că asociația nu poate avea dreptate în toate cazurile și că e normal să nu aibă tot timpul câștig de cauză. „Cazurile sunt foarte complicate și diferite. Nu cred că vom obține suspendare lucrărilor în toate cazurile, deși astfel s-ar evita anumite probleme: oamenii nu ar mai cumpăra apartamentele în fază de proiect dacă lucrările ar fi suspendate. Cel puțin până se clarifică situația juridică. Sunt și cazuri în care lucrările sunt suspendate, dar se construiește în continuare. Cazul blocului lui Bene, de exemplu”, spune acesta.

Asociația nu se implică numai în problemele de urbanism, având la „dosar” și acțiuni de ecologizare. „Nu ne ocupăm strict de blocurile construite între case, cum spun unii. Susținem și alte acțiuni. Am participat la protestele împotriva betonării Someșului, de exemplu. Avem o persoană care participă la toate ședințele de Consiliu Local pentru a fi la curent cu ce tot ce se întâmplă. Am avut și cazuri în care constructorii ne-au semnalat anumite probleme. La Cluj constructorii sunt de două tipuri: cei de «ai casei», care primesc ușor autorizații și alții cărora li se cer fel și fel de aberații pentru a obține o autorizație. Și acolo sunt probleme”, spune Levente.

1782578_520289501412952_1840839104_o

Acțiuni de ecologizare / Foto: arhiva personală

Scopul asociației

11056098_784693431648587_5900956560058759161_o

 

Scopul Asociației pentru Protecția Urbanistică a Clujului este protecția din punct de vedere urbanistic a municipiului Cluj-Napoca și localităților învecinate, prin monitorizarea și promovarea respectării principiilor, normelor legale și bunelor practici în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, în vederea dezvoltării durabile a unui mediu urban modern, asigurând zone rezidențiale cu nivel ridicat al calității locuirii și zone publice atractive.

Asociația primește aproape zilnic sesizări. E dificil să le dea curs tuturor, întrucât în momentul de față aceasta se susține doar din contribuțiile membrilor și din donații.

Citiți și: Povestea haosului urbanistic. Clujul, oraşul strivit de el însuşi


Publicitate

Postaţi un comentariu