„Refugii”, la Reactor: Discuție post-spectacol, „cu scântei”, la șase ani de la evacuarea romilor de pe strada Coastei

Credit foto: Roland Váczi

Spațiul Reactor de creație și experiment a găzduit vineri, 16 decembrie, la Cluj, o nouă reprezentație a spectacolului „Refugii”, după un concept de Raul Coldea și Petro Ionescu, de data aceasta în contextul împlinirii a șase ani de la evacuarea forţată de către autoritățile publice locale a locuitorilor de pe fosta stradă a Coastei. Spectacolul, derulat în cadrul proiectului Pata-Cluj, a fost urmat de o discuție care a abordat tema marginalizării şi a excluziunii sociale a persoanelor de etnie romă, care au fost mutate lângă rampa de gunoi de la Pata-Rât ulterior evacuării acestora.

Una dintre mizele discuției a fost și aceea de a formula anumite idei cu privire la modul în care fiecare dintre noi poate acționa pentru schimbarea modului în care se desfășoară în acest moment lucrurile la nivel de administrație și la nivel de comunitate. Ce s-a întâmplat în ultimii șase ani, care sunt perspectivele pentru comunitățile de rromi din Pata Rât și în ce stadiu este proiectul privind sistemul de accesare a locuințelor sociale din cadrul proiectului Pata-Cluj, au fost doar câteva dintre întrebările care au fost ridicate pe parcursul serii. Din păcate, discuția a evoluat într-o direcție total nefavorabilă comunității din Pata Rât în momentul în care tensiunile dintre o parte a echipei proiectului Pata-Cluj și a două dintre membrele Fundației Desire – Simona Ciotlăuș și Enikő Vincze -, care de asemenea inițiază campanii civice-activiste ce urmăresc problematizarea locuirii sociale în oraşul Cluj și nu numai, au prevalat în fața adevăratelor probleme cu care se confruntă comunitatea. Reprezentanții celor două „tabere” și-au exprimat punctele diferite de vedere, respectiv frustrările și orgoliile și au încheiat discuția ieșind iritați din încăpere.

Credit foto: Roland Váczi

Despre spectacolul care a avut ca punct de plecarea problema evacuărilor forțate, am stat de vorbă cu Petro Ionescu, dramaturg.

„Refugii a fost parte a unui proiect în care noi am colaborat cu Fundația AltArt la câteva ateliere de teatru sau ateliere creative pe care le-am făcut alături de câțiva copii din Cluj și copii din Pata Rât. La un moment dat a apărut și ideea realizării unui spectacol. Pentru documentare am primit sprijinul colegilor de la fundație care ne-au pus în legătură cu membrii comunității din Pata Rât și, în același timp, am vorbit și cu facilitatorii din cadrul proiectului Pata-Cluj care ne-au explicat cum au lucrat ei în comunitate. Am mers mai departe și am extins documentarea la nivel național căutând și alte cazuri de evacuări forțate. Nu am vrut în spectacol să menționăm direct locul și oamenii, dar sunt indicii prin care publicul își poate da seama despre ce cazuri vorbim. În același timp am vrut să atingem și problema persoanelor fără adăpost. În acest caz ne-am folosit foarte mult de GAP, Gazeta de Artă Politică, ei având un număr special dedicat problemei evacuărilor, am consultat și legile cu privire la condițiile de acordare a locuințelor sociale, cum tratează Statul român problema evacuărilor și a persoanelor fără adăpost, care sunt reglementările europene. Toate acestea le-am reunit și rezultatul a fost acest spectacol care a avut premiera în luna mai, anul acesta”, a precizat Petro Ionescu pentru Transilvania Reporter.

În privința selectării actorilor, cei doi realizatori ai spectacolului nu au avut o idee fixă, dar era important ca fiecare dintre cei patru protagoniști să manifeste un oarecare interes pentru subiectul social propus. Astfel, Alina Mișoc, George Sfetcu, Paul Socol și Doru Taloș au fost cei patru actori selectați în spectacol care, la rândul lor, au făcut documentarea la Pata Rât, alături de Petro Ionescu și Raul Coldea. În spectacol, jocul artiștilor se bazează foarte mult pe improvizație.

Credit foto: Roland Váczi

Credit foto: Roland Váczi

„Am gândit spectacolul fără a încerca să vorbim în numele oamenilor afectați direct de problemă, ci am privit cumva din perspectiva noastră fără a avea pretenția că știm mai bine decât alții ce se întâmplă acolo. Momentele foarte directe către public, sub formă de monolog, sunt scrise de actori în mare parte și doar retușate de noi”, a precizat dramaturgul Petro Ionescu.

Spectacolul, a mai spus Petro Ionescu, este până la urmă un act politic, chiar dacă efectul nu e imediat. „Miza noastră principală a fost să informăm oamenii și să arătăm că nu suntem indiferenți la ce se întâmplă în jurul nostru. Iar teatrul este modul în care ne exprimăm poziția, chiar dacă nu acționăm direct. Cuvântul refugiu, din titlu, intervine pe tot parcursul spectacolului și ne-a interesat foarte mult valențele pe care acest cuvânt le poate avea. Cumva e și acoperișul nostru. Ne refugiem într-un spectacol, în loc să avem o acțiune directă. Dar este modul nostru de a acționa. Asta știm să facem. Nu este o scuză, ci un pretext de a duce ceva mai departe”, a declarat dramaturgul.

„Refugii” a fost derulat în cadrul proiectului Pata-Cluj de ADI-ZMC, Fundația AltArt, Habitat for Humanity Cluj și Asociația Comunitară a Romilor din Coastei și a fost realizat în cadrul apelului deschis pentru manifestări culturale și lucrări de intervenție artistică lansat de Fundația AltArt în contextul proiectului Pata-Cluj. Proiectul Pata-Cluj are mai multe componente printre care cea de locuire, facilitare comunitară, educație și tineret sau acte și protecție socială.

Credit foto: Roland Váczi

În ceea ce privește discuția post-spectacol, aceasta l-a avut în calitate de moderator pe Alex Boguș, facilitator comunitar, care a prezentat câteva dintre schimbările pozitive care s-au întâmplat în comunitatea de la Pata Rât în ultima perioadă.

 „Ce s-a schimbat în bine, minimal, pentru zona Pata Rât este că proiectul la care lucrăm, Pata-Cluj, a avut o componentă de locuințe și, în urma acestei componente, se vor construi și cumpăra peste 30 de locuințe. Din păcate este vorba de doar aproximativ 10% din totalul locuinţelor de care ar fi nevoie pentru asigurarea condiţiilor decente de locuit şi pentru desegregarea spaţială a comunităţilor din Pata Rât. Este bine că se întâmplă, dar este rău că aceste lucruri nu vin din partea Primăriei. Necesitatea majoră este ca Primăria să construiască mai multe locuințe sociale și ca criteriile de acces la locuințe sociale să se schimbe. Criteriile actuale sunt extrem de elitiste și nu avantajează persoanele aflate în situații de marginalizare, foarte precare. Încă nu avem promisiuni ferme din partea Primăriei care să ne facă să credem că și-a schimbat viziunea față de oamenii din Pata Rât în ultimii șase ani”, a precizat Alex Boguș.

O parte dintre locuințe vor fi construite în Apahida și o parte vor fi achiziționate de pe piața imobiliară clujeană și vor fi destinate doar persoanelor din Pata Rât.

Mai multe detalii despre lansarea sistemului de accesare a locuinţelor sociale din cadrul proiectului Pata-Cluj pot fi aflate de pe site-ul oficial al proiectului. Unul dintre modurile în care clujenii pot ajuta la îndreptarea situației comunităților de rromi din Pata Rât este să contribuie la creșterea gradului de conștientizare a problemelor acelor comunități. De asemenea, oamenii se pot implica și prin acțiuni de voluntariat în interiorul asociaților și fundațiilor care desfășoară proiecte acolo.

La discuția lansată după spectacol a fost prezent și Alex Fechete, unul dintre tinerii evacuați în 2010 de pe strada Coastei din Cluj când 76 de familii au fost obligate de forțele de ordine, la ora cinci dimineața, să își părăsească locuințele. Într-o postare pe Facebook, zilele trecute, Alex Fechete amintea că din cele 76 de familii doar 40 au primit un acoperiș deasupra capului, restul de 36 fiind lăsate sub cerul liber la -17 grade.

În 2014, primarul Emil Boc explica faptul că cele 300 de persoane trăiau, înainte de relocare, în condiţii insalubre, în locuinţe dărăpănate, iar cele 40 de locuinţe (10 module a câte patru locuințe) în care au fost mutate prezentau condiţii de viaţă mult mai bune. În plus multe dintre clădirile de pe strada Coastei erau ridicate ilegal. Cei care aveau o formă de contract cu primăria au semnat în decembrie 2010 contract pentru locuinţele din Pata Rât. „Aceste locuinţe au fost acordate persoanelor care aveau o anumită formă contractuală cu primăria şi locuiau pe strada Coastei. Deci nu a fost o evacuare forţată, aşa cum se încearcă a se acredita ideea”, spunea Emil Boc în 2014. Evacuarea a avut loc însă, în vremea mandatului de primar al lui Sorin Apostu. Înaintea evacuării rromilor de pe strada Coastei, existau în Pata Rât trei comunități de rromi, pe strada Cantonului, comunitatea Dallas și colonia de pe Rampa Veche de gunoi. În prezent, în Pata Rât locuiesc în jur de 2000 de rromi.

Credit foto: Roland Váczi

Credit foto: Roland Váczi

Foto: Roland Váczi

„În momentul evacuării noi nu aveam nicio perspectivă de viitor și nicio speranță la locuințe sociale. Primul meu gând a fost acela de a înființa o asociație, pentru a-mi schimba personal situația. Celelalte comunități din Pata Rât au urmat exemplul nostru și au mai văzut și ei ce înseamnă să ai haine curate, să mergi la serviciu în oraș, au început să privească și ei cu mai mult pozitivism situația. După șase ani vedem totuși o schimbare în bine la Pata Rât, s-a auzit despre Pata Rât la nivel internațional, multe ONG-uri și asociații se implică să ne susțină. În viitor nu știu ce se va întâmpla”, a spus Alex Fechete, cunoscut atât pentru implicarea lui în diverse activități în comunitățile de rromi, dar și în calitate de narator al documentarului „Vin romanii”, produs în 2015 de postul britanic Channel 4.

Discuția a început să se abată de la subiectul inițial în momentul în care și-au exprimat opinia cele două reprezentante ale Fundației Desire, care prin discursuri „demagogice”, astfel numite de cealaltă „parte”, au pus la îndoială eficiența proiectelor desfășurate de unele asociații din Cluj pentru comunitățile din Pata Rât.

„Problema cu care se confruntă zi de zi cei din Pata Rât nu trebuie să ne mobilizeze doar prin dimensiunea solidarizării umane, ci și prin dimensiunea politică. Să ne vedem ca parte a unei mișcări politice pentru dreptul la locuință. Apelul nostru este în această direcție, de a mobiliza lumea din Cluj în relație cu statul și investitorii privați care fac profit de pe urma faptului că au afaceri în domeniul imobiliar-bancar. Primăria mizează pe intervenția ONG-urilor care aduc bani din străinătate, prin proiecte. De aceea această senzație de divergență, în ceea ce privește perspectiva din care privim problema. Da, este important să susținem copiii rromi, să venim cu programe și inițiative alternative ca artiști sau organizații, dar ar trebui să ne privim mai mult ca o echipă politică”, a spus Enikő Vincze.

Foto: Roland Váczi

„Eu nu vreau să fac caritate, nu vreau să merg să împart pungi cu mâncare, nu vreau neapărat să fac activități cu copiii. Pe mine m-ar interesa să știu că mult mai multă lume din Cluj este preocupată să critice modul de locuire în Cluj. Asta mi se pare mie important să fac. Critica în sine este o acțiune”, a mai spus Simona Ciotlăuș din partea Fundației Desire.

La rândul lor, reprezentanții Fundației Desire, alături de Asociația Comunitară a Romilor din Coastei și European Roma Rights Center au organizat sâmbătă, 17 decembrie, la Cluj, evenimentul comemorativ-revendicativ, Pata rămâne a tuturor, ca parte a campaniei „Căși sociale acum”, Campania „Consultați-ne. Romii nu sunt gunoaie”.


Publicitate

1 Comentariu

  1. pff spune:

    “nu vreau neapărat să fac activități cu copiii” – atunci … de ce ai facut? o gramada? cultura, chef, dans, teatru, performanta, casute de hartie? ce nivel de ipocrizie e necesara ca sa omul sa injura cineva care face cam aceeasi lucru cu ea? Activitatile concrete al NGO-urilor concurente nu pare sa aiba absolut nimic de facut cu retorica gen ‘revolutionar oprimat’ vs. ‘reformist ineficient si dubios din punct de vedere politic’. (Bine, daca redefinim critica ca actiune, atuncia activistul de succes se recunoaste de la atacuri de genul asta. bravooo.)

Postaţi un comentariu