Mircea Cărtărescu, la Cluj: Despre „Solenoid”, Nobel și Apocalipsă

Foto: Dan Bodea

Mircea Cărtărescu s-a întâlnit miercuri cu cititorii din Cluj într-o atmosferă foarte amicală care i-a permis să facă mai multe confesiuni legate de procesul de scriere al celui mai recent roman al său, dar și să răspundă curiozității publicului. Astfel, scriitorul a vorbit inclusiv despre marile cărți științifice care i-au influențat scrisul, despre destinul pe care l-ar fi avut dacă ar fi scris într-o limbă de circulație internațională sau despre zvonurile care îl plasează, în ultimii ani, printre candidații la Premiul Nobel pentru Literatură.

„Aceste zvonuri sunt supărătoare pentru mine pentru că, de fapt, nu există nominalizați la Premiul Nobel. Nu poți să știi cine este luat în calcul. La un pahar de bere fiecare are șansele lui la Nobel. Și Nicolae Breban”, a glumit Mircea Cărtărescu.

Mircea Cărtărescu, alături de Marta Petreu, Ioan Aurel Pop și Ilie Rad/Foto: Dan Bodea

Mircea Cărtărescu, alături de Marta Petreu, Ioan Aurel Pop și Ilie Rad/Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Romanul „Solenoid”, lansat în luna noiembrie a anului trecut, are 840 de pagini și a stârnit un val foarte mare de receptare în doar două luni de când a intrat în librării.

Despre cartea lui Mircea Cărtărescu, scriitoarea Marta Petreu a precizat în sala Auditorium Maximum, unde a avut loc întâlnirea, că este un volum care concentrează în el nu doar întregul vieții, ci al existenței. Personajul cărții are particularitatea lui Mircea Cărtărescu, precum și o parte a datelor sale biografice, a mai precizat Marta Petreu, prezentul narațiunii începând în 1983 și încheindu-se în 1989, prin căderi în trecut, prin coborâri în jurnale și ajungând să se refacă toată biografia personajului și viziunea sa despre existență.

„Personajul eșuează să devină scriitor și, în timp ce își narează biografia, spune că datorită acestei căderi a devenit altceva. De fapt este un personaj pre-destinat, este un ales. Cel puțin în prima parte a masivei cărți, personajul ne dă senzația că are și o formă de paranoia. Să nu vă imaginați că este un personaj model de comportament. Este o biografie umilă, încercată de experiența durerii. Personajul caută salvarea, calea spre ieșire, dar nu va fi mântuit”, a spus Marta Petreu în discursul său introductiv.

Referințele culturale sar din textul lui Mircea Cărtărescu, „ca și când ai umbla într-o iarbă de iunie, înflorită din care țâșnesc cosașii”, a mai spus Marta Petreu.

„Este un text foarte convingător care exprimă o trăire, o nostalgie, o angoasă personală. Soluția la această lume întunecată este în coadă de pește. Bucureștiul este înălțat la cer și se năruie. Personajul nu trece prin poarta care l-ar fi putut salva pentru că descoperă iubirea pentru femeia și copilul lui, iubirea pentru toți oamenii”, a adăugat scriitoarea, spunând că romanul este unul foarte filmic și foarte organic, cu un tip de scriitură foarte bogată în detalii.

 „Solenoid este o carte mare”, a încheiat Marta Petreu, împrumutând epitetul pe care criticul literar Gelu Ionescu l-a folosit pentru descrierea cărții lui Mircea Cărtărescu.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Mai departe, microfonul i-a revenit cunoscutului scriitor.

„Mă simt foarte bizar în fața dumneavoastră. Trăiesc acea senzație de vis, de neverosimil. Vă spun cu toată sinceritatea, că eu nu sunt obișnuit cu așa ceva.”, a mărturisit Mircea Cărtărescu în fața celor 900 de spectatori veniți să îl asculte la Auditorium Maximum din Cluj, la invitația Universității Babeș-Bolyai și a Librăriei Humanitas.

„Dacă mă trezește cineva din somn în miez de noapte și mă întreabă cine sunt eu cu adevărat, nu pot să îi spun decât că sunt un student. Asta sunt și asta mă simt. Evoluția mea mentală, dacă se poate vorbi de așa ceva, s-a oprit pe când aveam 20 ani. Nu știu cum au trecut peste 35 de ani de atunci, nu știu cum voi împlini 60 de ani anul acesta, nu știu când am scris cărțile pe care le-am scris. Nu-mi aduc aminte cum am scris «Solenoid», cum am scris «Orbitor» sau cum am scris «Travesti». Ca multe dintre cărțile mele, le-am scris într-o atmosferă de vrajă.  Îmi amintesc că o parte din «Solenoid» am scris-o la București, finalul l-am scris la Berlin, aflat într-un stres îngrozitor. Procesul prin care eu am scris această carte, și de fapt toate cărțile, este un proces orb în care eu sunt un fel de jocheu care călărește un cal mult mai mare și mai puternic decât el. Mintea noastră știe mult mai bine decât noi ce are de făcut și cel mai bine se manifestă în vise. Este mai deșteaptă și câștigă sau pierde cursele în locul nostru. Foarte important este ca scriitorul să se comporte asemenea jocheului, să lase calul cât mai liber, să tragă cât mai puțin de ham. Ideal ar fi ca jocheul să leviteze deasupra calului și să nu îl atingă deloc. Cu cât forța care te ajută este mai mare și cu cât ești tu mai mic, cu atât mai multe șanse sunt ca o operă de artă să iasă cu adevărat bine”, a mărturisit Mircea Cărtărescu.

Solenoid este un roman existențialist și metafizic, dar și o carte despre literatură și ce înseamnă să fii artist, a spus Mircea Cărtărescu.

„Este o carte foarte speculativă și exprimă mefiența pe care o am față de scriitori, față de artiști, față de oamenii care produc artă. Mefiența este foarte veche și e vinovată pentru faptul că eu nu trăiesc printre scriitori. Întotdeauna mi s-a părut că un artist adevărat este cel care scrie în afara ideii de faimă, de celebritate, de fabrică de literatură”, a declarat Mircea Cărtărescu.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

În continuare, prozatorul a vorbit despre procesul îndelungat de scriere a romanelor „Travesti”, „Orbitor” și „Solenoid”, grupul celor trei cărți la care a lucrat de-a lungul a 25 de ani, care nu ar fi fost posibile unele fără celelalte.

„«Travesti» îl consider Cenușăreasa scrisului meu, o carte ignorată de critici și de public, dar care a fost vitală pentru mine. «Travesti» a fost prima încercare de a intra în camera interzisă din mintea mea și de a ieși viu. Am continuat cu «Orbitor» și «Solenoid». Aceste trei cărți alcătuiesc un fel de portret interior al minții mele”, a precizat scriitorul.

Mircea Cărtărescu a împărtășit cu cititorii clujeni și un secret, respectiv faptul că orice scriitor scrie ca să fie iubit. Cu umor, prozatorul a mai precizat că preferă să scrie numai între orele 10.00 și 12.00 dimineața, pentru că după ora 14.00 devine „destul de idiot”. „Nu scriu niciodată mai mult de o pagină și jumătate, maxim două și când sunt foarte inspirat 3-4 pagini. Îmi place ca literatura să o scriu de mână, dar sunt un mare fan al gadget-urilor”, a mai dezvăluit Mircea Cărtărescu.

„Îi iubesc foarte mult pe tinerii din ziua de astăzi și nu o zic din populism. Eu cred că acești tineri sunt oamenii inteligenți, cu caracteristicile oamenilor inteligenți de astăzi. Noi trăim a treia mare revoluție în istoria umanității. Nu știm ce va fi peste zece ani în modul în care evoluează tehnologia. Ne debusolează. Totul va fi bionic, totul va fi integrat în ființa biologică a omului. Trăim o apocalipsă inconștientă și nu înțeleg prin asta că lumea se va termina, ci că este un sentiment de sfârșit continuu a lumii”, Mircea Cărtărescu

La finalul întâlnirii de la Cluj, Mircea Cărtărescu a acordat sute de autografe/Foto: Dan Bodea

La finalul întâlnirii de la Cluj, Mircea Cărtărescu a acordat sute de autografe/Foto: Dan Bodea

 

MIRCEA CĂRTĂRESCU s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1980. În prezent este profesor dr. în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist. A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine, fotografii, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Poeme de amor, Cartea Românească, Bucureşti, 1982; Totul, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Visul (în ediţiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, Bucureşti, 1989; Humanitas, Bucureşti, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească, Bucureşti, 1990; Humanitas, Bucureşti, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Litera, Bucureşti, 1991; Humanitas, Bucureşti, 2011; Travesti, roman, Humanitas, Bucureşti, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman, Humanitas, Bucureşti, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1998; Postmodernismul românesc, studiu critic, Humanitas, Bucureşti, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucureşti, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucureşti, 2002; Enciclopedia zmeilor, carte pentru copii, Humanitas, Bucureşti, 2002; Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli, publicistică, Humanitas, Bucureşti, 2003; Parfumul aspru al ficţiunii, audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2003; Plurivers vol. I şi II, poeme, Humanitas, Bucureşti, 2003; Cincizeci de sonete, poeme, Brumar, Timişoara, 2003; De ce iubim femeile, povestiri şi audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2004; Baroane!, Humanitas, Bucureşti, 2005; Jurnal II, Humanitas, Bucureşti, 2005; Orbitor. Aripa dreaptă, roman, Humanitas, Bucureşti, 2007; Dublu album, Humanitas, Bucureşti, 2009; Nimic, Humanitas, Bucureşti, 2010; Frumoasele străine, povestiri, Humanitas, Bucureşti, 2010; Zen. Jurnal 2004-2010, Humanitas, Bucureşti, 2011; Ochiul căprui al dragostei noastre, publicistică şi proză, Humanitas, Bucureşti, 2012; Fata de la marginea vieţii, povestiri alese, Humanitas, Bucureşti, 2014; Poezia, Humanitas, Bucureşti, 2015. Traduceri în engleză, germană, italiană, franceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, ivrit, norvegiană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă.

Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig, 2015; Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015. www.humanitas.ro


Publicitate

Postaţi un comentariu