Dispută între fondatorii spațiului de cultură Fabrica de Pensule din Cluj

Foto: Dan Bodea

Unul dintre cele mai semnificative spații independente de producție și de difuzare a artelor vizuale și performative din România, Fabrica de Pensule, trece în aceste zile printr-un „cutremur” de pe urma căruia singurii care, cu adevărat, vor avea de suferit sunt artiștii.

La începutul anului, un grup de artiști și reprezentanți ai mai multor galerii de artă s-au organizat în două entități juridice noi: Asociația Artiștilor din Fabrica de Pensule și Federația Galeriilor și Artiștilor din Fabrica de Pensule, demers făcut, conform membrilor Consiliului Director al Federației Fabrica de Pensule, fără știrea majorității artiștilor sau a organizațiilor din Fabrica de Pensule. Astfel, trei persoane fizice, Zsolt Berszán, Teodora-Daria Dumitrescu și Florian-Liviu Ștefan, membri fondatori ai celor două entități noi, ar fi înregistrat numele „Fabrica de Pensule” și logoul Federației ca marcă înregistrată în spațiul comunitar (OHIM), condiționând Federația Fabrica de Pensule în folosirea propriului său nume.

Înregistrarea mărcii a fost făcută pe ascuns, fără nici un fel de mandatare din partea Federației Fabrica de Pensule, iar logoul utilizat în marca înregistrată a fost preluat ilegal (acesta fiind proprietatea intelectuală a Federației Fabrica de Pensule din 2010). Aceste aspecte, împreună cu utilizarea abuzivă a numelui Federației în denumirea mărcii fac în prezent obiectul unor litigii între Federația Fabrica de Pensule și persoanele menționate. Suntem conștienți că această situație împovărează relația de încredere construită în mai bine de șase ani între noi și dumneavoastră – între Fabrică și prietenii ei”, au transmis prin intermediul unui comunicat de presă membrii Consiliului Director al Federației Fabrica de Pensule (Corina Bucea, Miki Braniște, Diana Marincu, Ciprian Mureșan, Mihai Pop, Rarița Zbranca),  respectiv,  István Szakáts, Președinte Federația Fabrica de Pensule.

În legătură cu modul în care această situație afectează imaginea Fabricii de Pensule, managerul cultural Miki Braniște, totodată director al Festivalului Temps d’Images care în 2015 a marcat a opta ediție, consideră că problema se extinde dincolo de porțile Fabricii de Pensule și a imaginii ei. „Este o situație regretabilă pentru oraș în contextul candidaturii Clujului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană,  existența acestui spațiu interdisciplinar fiind unul din atuurile orașului”, a declarat Miki Braniște pentru Transilvania Reporter. De asemenea, aceasta a mai precizat că înființarea noii Federații a Galeriilor și a Artiștilor din Fabrica de Pensule, cât și a Asociației Artiștilor din Fabrica de Pensule ar fi putut fi o inițiativă foarte bună dacă ar fi făcut parte dintr-un proces transparent și „dacă persoanele care lucrează în Fabrică ar fi fost anunțate asupra intenției de a crea noi structuri și s-ar fi discutat asupra modului în care acestea își vor desfășura activitatea fără să se creeze confuzie în relație cu partenerii și publicul care vine la evenimentele diverse organizate aici. Totodată, ar fi fost o idee bună dacă membrii noii Federații nu ar fi apelat la înregistrarea mărcii Fabricii de Pensule pe ascuns ca apoi să facă presiune pe federația creată în 2009 pentru a deveni altceva decât un spațiu interdisciplinar. Aceste lucruri țin de identitatea locului, de ideea inițială de la care am pornit cu toții când ne-am asociat pentru a crea acest loc, oameni din zona artelor vizuale și din artele spectacolului”.

„Pentru a defini o nouă identitate e nevoie de comunicare și implicare în acest proces care nu se întâmplă nici de la sine și nici peste noapte. Or, apariția peste noapte a unor noi structuri care se poziționează neloial față de cei care au contribuit constant la dezvoltarea Fabricii arată că acele persoane nu au avut ca intenție o redefinire a acestui proiect colectiv. Oricât de bune intenții ai putea avea, faptul că ții ascuns și nu comunici cu ceilalți cu care împarți un spațiu de desfășurare a activităților tale și cu care te întâlnești măcar pe coridoare, nu cred că reprezintă premisele unei acțiuni care să se bucure de susținerea colegilor care au contribuit la consolidarea identității Fabricii de Pensule ca spațiu al diversității artistice. Ca urmare, eu personal, nu văd niciun avantaj în separarea provocată în acest fel și cred că aceasta este un atac asupra identității însăși a proiectului interdisciplinar. Când în lume noile centre de artă contemporană dezvoltă o componentă de artele spectacolului tocmai pentru a oferi publicului activități diverse, la noi apare tendința unora de a se delimita de astfel de demersuri. Cel mai mare perdant este în final publicul din păcate.  Îmi aduc aminte de o conversație din 2009 cu d-nul Adrian Chircă, consilier în Primărie, când i-am spus pentru prima dată despre proiectul nostru colectiv Fabrica de Pensule prin care mai mulți artiști, galeriști și manageri culturali încep reconvertirea unui spațiu industrial într-un spațiu de artă contemporană interdisciplinar. S-a arătat foarte încântat tocmai pentru că, spunea Adrian Chircă, în sfârșit am avea și noi în România un proiect cultural ca în străinătate. Și uite că, în loc să putem găsi soluții constructive pentru a putea să ne desfășurăm mai bine activitatea în continuare, ne ținem ocupați cu conflicte care nu produc nimic bun nici pentru cei care își derulează proiectele în Fabrică, nici pentru public”, a declarat Miki Braniște cu privire la conflictul iscat în aceste zile.

Cei care au cel mai mult de pierdut din această scindare, spune Miki Braniște, sunt chiar artiștii din Fabrică, deși cele două entități create menționează că au ca scop o mai bună reprezentare a acestora. „Consider că o reprezentare mai bună poate să aibă loc doar în condiții de transparență asupra intențiilor și comunicând cu «beneficiarii» acelei reprezentări. Majoritatea artiștilor nu se identifică cu acest demers considerând că nu pot să aibă încredere în acțiuni făcute pe ascuns și care confiscă munca de ani de zile a unui colectiv de persoane. Pentru imaginea Fabricii am contribuit cu toții de-a lungul anilor, e un proiect colectiv și este jenant ca unii să-și asume auctorialitatea acestuia”, a mai precizat Miki Braniște, membră a Consiliului Director al Federației Fabrica de Pensule.

De cealaltă parte, reprezentanții recent înființatei federații, Federația Galeriilor și Artiștilor din Fabrica de Pensule (FGAFP), care are în componența sa atât galerii care au pus, în 2009, bazele spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca, cât și asociații care s-au alăturat pe parcurs acestui spațiu de creație își justifică demersul spunând că scopul FGAFP este de „a asigura o mai bună reprezentare locală, națională și internațională a proiectelor generate de comunitatea artiștilor plastici din Fabrica de Pensule”.

Membrii fondatori ai Federației sunt Fundația Culturală Intact, Asociația Bazis, Asociația Baril, Asociația Sabot și Asociația Artiștilor din Fabrica de Pensule.

Am fost prima care și-a stabilit galeria în Fabrica de Pensule și după mine au urmat diverse organizații, galerii și artiști. În foarte scurt timp am decis să ne constituim o federație pentru că era mai simplă relaționarea cu proprietarul Fabricii și, fiind împreună, ne-am gândit că putem accesa mai ușor finanțări pentru toată comunitatea. Câtă vreme am fost eu în consiliul director, înainte să mă retrag, am susținut întotdeauna ca aplicațiile pentru finanțări trebuie făcute în numele întregii comunități, ceea ce s-a și întâmplat, doar banii veșnic s-au împărțit între 3-4 proiecte, maxim cinci. Toată comunitatea artiștilor a primit un sprijin mic care se referea punctual la acoperirea unor luni de chirie. Nu mi se pare justificat ca o federație care susține că sprijină întreaga comunitate a Fabricii să își aroge drepturi totale de reprezentare a fiecărui membru fără să îl susțină. Și am ajuns pe rând, asociații, fundații, artiști să fim parte din proiecte care nu ne ajutau cu nimic, decât cu plata unor chirii. Lucrurile s-au agravat anul trecut când Federația Fabrica de Pensule a câștigat o mare finanțare cu fondurile norvegiene, în care s-au cuprins proiecte fără să fim întrebați. Când se face un proiect girat de Fabrica de Pensule mă aștept să fiu întrebată dacă vreau să particip în proiect, dacă am un proiect pe care îl pot include acolo sau ce buget am nevoie. Nu am fost întrebați foarte mulți despre lucrul acesta și ne-am trezit ca parte unui proiect în care aveam responsabilitatea de a organiza trei expoziții comune pe o sumă ridicolă, dintr-un buget de 200.000 de euro. Ne-ar fi revenit undeva în jur de 1600 de euro pe galerie. Nu e vorba despre bani, ci despre cum s-a folosit acest instrument pentru a favoriza, de fapt,  numai câteva asociații și fundații din această grupare mare”, a explicat pentru Transilvania Reporter, Daria Dumitrescu, cofondator și director al galeriei de artă Sabot.

Potrivit Dariei Dumitrescu, comunitatea din Fabrica de Pensule este funcțională doar la nivel informal, pe când la nivel formal fosta Federație Fabrica de Pensule este un abuz și un eșec instituțional. „Ca primă venită în Fabrica de Pensule,  a trebuit să trag un semnal de alarmă pentru că deja mă simțeam într-o situație de impostură. Am ajuns până la punctul în care am apelat la un avocat pentru a avea acces la acte făcute în numele federației al cărei membru fondator eram și mi s-a spus că nu am dreptul la acte pentru că actele și proiectele sunt creații care poartă drepturi de autor. Astfel, am decis să constituim două noi structuri. Una care ne-am dorit să îi cuprindă pe toți artiștii și o suprastructură care să cuprindă și galeriile și artiștii. Ambele sunt deschise tuturor. Cele două structuri nu le puteam legitima decât dacă asiguram posibilitatea de folosire în denumirea noilor instituții, numele Fabrica de Pensule și puteam face asta înregistrând brandul cu membrii comunității. Deși l-am înregistrat de anul trecut, din octombrie, nu am zis nimănui că interzicem folosirea numelui, dar acum nu mai știm ce vrem pentru că văd că se dorește destabilizarea comunității. Nu am vrut să se ajungă la asta și credeam că putem continua pe principii de colegialitate și transparență. Am trimis diverse comunicări prin care spuneam că ne dorim să colaborăm. Mai mult ne doream ca acest brand să ne reprezinte pe toți, să ne bucurăm că brandul e înregistrat și protejat”, a mai spus Daria Dumitrescu.

 „Brandul nu l-am luat pentru noi, ci l-am cesionat imediat după constituirea noii federații. Astfel, noua federație are drepturile de utilizare și protecție a brandului. I-am rugat, însă, pe cei din federația inițială să se subscrie la niște reguli de conduită viitoare în folosirea brandului, respectiv: nu vrem să fie implicat numele Fabrica de Pensule în vreo acțiune politică sau activistă și nu ne dorim să se aplice pentru proiecte care nu privesc toată comunitatea. În cealaltă federație au rămas, în fapt, patru asociații, AltArt, Colectiv A, Ground Floor Group și Arta Capoeira, care nu au ca scop principal artele vizuale. Le-am spus să se redefinească și ei, fără a scoate Fabrica de Pensule din nume ci, în denumirea lor, să apară domeniul de activitate pe care îl cuprind și pe care îl pot reprezenta în mod legitim. Atunci comunitatea ar merge, împreună, înainte. De exemplu, eu nu vin și spun că Festivalul Temp d’Images este generat de FGAFP, ci spun că este un produs al Fabricii de Pensule din care fac parte două federații. Faptul că ei au început să dinamiteze public, nu mă face să înțeleg decât că ei își doresc puterea de a deține tot. Dar Fabrica suntem toți, așa diverși cum suntem. Până acum, artiștii propriu-ziși nu aveau posibilitatea să decidă nimic pentru că din Federație făceau parte persoane juridice și, legal, ei nu puteau face parte. Eu nu mai am încredere că structura pe care am început să o construim în urmă cu șapte ani poate să mai meargă înainte, pentru că este în colaps juridic. Consiliul director de acolo este ales de comunitatea fabricii, nu de adunarea generală a federației, actele legale sunt în aer, nu știm cine pentru ce semnează și eu nu mai pot, prin Asociația Sabot, să fac parte din ceva care ne devorează pe toți”, a concluzionat Daria Dumitrescu.

La rândul său, Florin Ștefan, co-fondator al Federației Galeriilor și Artiștilor din Fabrica de Pensule (FGAFP) a explicat că, din punctul său de vedere, există o singură Fabrică de Pensule chiar dacă s-a divizat în două entități.

Am căutat o resetare a unei structuri care s-a creat ad-hoc. O parte dintre noi am considerat ă Fabrica era într-o derivă, pentru că nu exista ca organizare așa cum era cunoscută. Unii dintre noi figuram independent și am ajuns la concluzia că alocarea și distribuirea fondurilor a fost deficitară. A lipsit transparența în comunicare și unele persoane făceau activism social și politic și noi ceilalți nu doream să fim implicați în astfel de conflicte. Am simțit că marca este în pericol și faptul că noi, trei persoane, am înregistrat o marcă nu înseamnă că ne aparține nouă, ci a fost o procedură pentru ca marca să fie dată mai departe întregii comunități. Marca aparține Federației  Galeriilor și Artiștilor din Fabrica de Pensule (FGAFP), concesionată în totalitate. Atacurile nu sunt bune pentru nimeni și suntem deschiși să co-existăm”, a declarat Florin Ștefan, președinte FGAFP și președinte al Fundației Culturale Intact.

Conform comunicatului transmis de Federația Fabrica de Pensule, în cei 6 ani de la înființare, la Fabrica de Pensule, de pe Strada Henri Barbusse 59-61, din Cluj, au avut loc peste 1500 de evenimente – expoziții, spectacole de teatru și dans contemporan, ateliere, cursuri, dezbateri, proiecții de film și performance-uri, produse sau găzduite de Fabrica de Pensule.

În toți acești ani, comunitatea Fabricii de Pensule a fost reprezentată de Federația Fabrica de Pensule, fondată odată cu lansarea spațiului în 2009, organizație prin care au fost derulate programe reprezentative pentru această comunitate și pentru publicul larg: Linia de producție, Trei Schimburi, Școala de vară de management cultural, Atelierele Fabricii etc. Atenția acordată contextului local s-a tradus prin proiecte de educație și de acțiune în spațiul public cu o miză socială largă, relevante pentru o construcție pe termen lung, așa cum este Fabrica de Pensule.


Publicitate

Postaţi un comentariu