Artiștii galeriei de street art „Launloc” își cer drepturile: Lăsați-ne să colorăm Clujul!

Launloc, strada Traian/Foto arhivă: Dan Bodea

Deși erau puși pe fapte mari și își doreau încă de acum câțiva ani să transforme Clujul în muzeu de artă stradală, artiștii din Cluj se văd nevoiți să își pună în practică ideile în alte orașe din țară unde autoritățile sunt mult mai deschise implementării atracțiilor culturale alternative. Din păcate, spun ei, este de-a dreptul imposibil să obții o aprobare pentru un proiect major de artă stradală în zona centrală a Clujului și nu înțeleg de unde atâta încăpățânare, în timp ce în Craiova sau în București se fac „minuni” în această direcție. De asemenea, în Sibiu, timp de o săptămână în luna august (22-28), va fi organizată a doua ediție a Sibiu International Street ART Festival, după ce anul trecut a fost inaugurat oficial Primul Tur de Arta Stradală din România, prin realizarea a 14 lucrări pe școli din diverse cartiere ale Sibiului. Turul a însemnat două ore de mers relaxat cu bicicleta și a fost o ocazie inedită de a vedea și alte zone din Sibiu, nu doar Centrul Istoric. Și în acest an, pe lângă picturi murale vor fi organizate workshop-uri, conferințe, proiecții, concerte.

Într-o perioadă în care opțiunile de a-ți petrece timpul sunt atât de variate, ideea unui astfel de proiect, cu beneficii cultural-turistice, consideră artiștii, este aceea de a fi cât mai accesibil. „Artiștii stradali, pe lângă faptul că animă străzile orașului, intervin în itinerariul fiecărui cetățean sau turist aflat în căutarea unei locații, nu neapărat artistice. Parisul, cunoscut un pol cultural important este faimos pentru efervescența întâlnită pe străzile orașului tocmai datorită acestor artiști stradali. Nu degeaba a pus la dispoziție câteva locații în care orice artist poate să-și manifeste talentul, fără a fi nevoie de o taxă sau alt fel de aprobare din partea autorităților. O mișcare destul de inteligentă și din punct de vedere economic. Printre altele și artiștii stradali creează vad comercial pentru turiști care cheltuiesc bani în spațiile comerciale impozitate de către autorități”, consideră Kero Zen, unul dintre cei mai consecvenți artiști vizuali, autor al numeroase expoziții și murale din Craiova, București sau Timișoara.

Chiar dacă propunerile lui sau ale colegilor săi nu au ecoul pe care ar trebui să îl aibă la nivelul administrației clujene, inițiativele continuă să vină în speranța că cineva le va vedea potențialul. O astfel de inițiativă va fi pusă în aplicare de Kero Zen în 23 aprilie, la Jazz in the Street, unul dintre evenimentele organizate sub umbrela festivalului Jazz in the Park.

„Performance-ul făcut de mine va fi de fapt realizarea unui desen graffiti. Aș vrea să excludem din start ideea de a desena pe panouri improvizate. Cred că ar fi mult mai constructiv să abordăm mai serios acest aspect iar cu fiecare eveniment de genul acesta să folosim ca și suport pereți și nu „foi volante”, sau panouri care se pierd, care se aruncă prin oraș și se uită de ele. În felul acesta s-ar pune bazele realizării unui muzeu de street art pe străzile orașului și am putea schimba mentalitatea oamenilor. La Ministerul Culturii am văzut că se mișcă lucrurile și am vrea să ajungem cu proiecte serioase acolo. Am scris proiecte, am propus idei. Încercăm să mergem la un nivel mai serios decât doar a desena un perete pe stradă”, precizează Kero Zen.

Alături de prietenii săi din alte orașe, Kero este autorul unor murale impresionante precum Sf. Gheorghe din București sau Strada Unirei din Craiova.

„Strada Unirei”, Craiova/Foto: Arhiva personală Kero

„Strada Unirei”, Craiova/Foto: Arhiva personală Kero

Launloc și alte „mâzgăleli”

Masterand la Universitatea de Artă și Design, în anul I, Radu Pandele a venit la Cluj, din București, pentru că, spune el, era „kind of the place to be”, adică cel mai potrivit loc în care se putea afla în acest moment al parcursului său personal și profesional. Și-a dorit să guste și el o frântură din vibe-ul pe care îl simțise cu ocazia altor vizite la Cluj, vibe de care auzise și de la alți artiști de street-art veniți la București. Astăzi este de părere că „a aterizat” unde trebuie, mai exact într-un context extrem de favorabil.

L-am întâlnit pe Radu la primul eveniment marca Launloc, organizat într-o frumoasă casă de pe strada Emil Racoviță nr.55. În urmă cu un an, o parte dintre artiștii pe care i-am întâlnit aici veniseră cu ideea de a deschide o galerie de street-art în Cluj și găsiseră și locul ideal pentru aceasta: un spațiu industrial de pe strada Traian care avea să devină loc de experimentare pentru cei care îmbrățișează acest tip de artă. „Spațiul nostru, chiar prin numele pe care l-am ales – Launloc, povestește despre casă, atelier și galerie. Vrea să contureze într-un fel sau altul ideea de comunitate. În legătură cu denumirea spațiului, inițial am pornit de la cuvântul „unlock”, însă am apelat la o varianta „melodică”, mult mai sinceră. În opinia mea direcția branding-ului și a identității vizuale tinde spre non-branding, cât mai subtil, cât mai finuț și de aceea am ales această variantă”, declara în urmă cu un an artistul vizual Kero Zen.

La acel moment, artiștii își propuneau ca Launloc să devină prima galerie de street art din Cluj care să vină cu posibilitatea de a oferi rezidență, prin schimbul de case între artiști. Întregul proiect nu se limita doar la ideea de spațiu, ci mergea mai departe cu inițiativa de reinventare a condiției sociale, prin găsirea unor soluții simple de supraviețuire, într-o societate bazată pe conceptul de comunitate.

Launloc, strada Emil Racoviță, 55/Foto: Cristina Beligăr

Launloc, strada Emil Racoviță, 55/Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

După un an de la punerea în practică a inițiativei, Launloc se identifică astăzi cu un alt spațiu unde conceptul inițial este continuat cu aceeași dorință de coagulare a comunității de artiști stradali din Cluj. Meritele găsirii acestui nou loc îi aparțin lui Matei Țigăreanu, în timp ce sufletul galeriei este reprezentat de artiștii care lucrează și locuiesc acolo și care la începutul lunii aprilie au organizat o primă expoziție care să marcheze, de ce nu, un alt început. „Ne-am gândit să punem un alt nume acestui loc, dar Racoviță 55 era prea banal și atunci am ajuns la concluzia că este chiar ce trebuia să se întâmple și cam ceea ce doream noi să facem. Am rămas la numele inițial, Launloc, concept pe care îl vom folosi probabil în mai multe locații”, a declarat Kero Zen pentru Transilvania Reporter în ziua primei expoziții organizate în noua locație.

Expoziția de grup a reunit lucrări semnate de Ocu, Kero Zen, Radu Pandele, Matei Țigăreanu, Andrei Sclifos și Ionuț Șerdean și nu a avut un concept anume. A fost o expoziție freestyle în care artiștii au încercat să evadeze din tiparul academic. „Am fost relaxați și nu ne-am obosit prea mult să facem descrieri fandosite lucrărilor noastre. Eu sunt de părere că dacă dai un nume la lucrare îi iei o parte din opțiunea ei de a fi. Îi rupi din potențialul ei maxim. Este mai bine ca fiecare să înțeleagă ce vrea sau ce poate”, a precizat Kero Zen care a realizat o lucrare pe sticlă exemplificată prin intermediul unui retroproiector.

IMG_6418

„Cu un mural sfințești locul”

Radu Pandele, face masterul în Cluj și acum locuiește în casa de pe strada Emil Racoviță, unde are și atelierul în care lucrează. Pentru el, expoziția a fost de fapt un fel de atelier deschis în cadrul căruia a avut libertate enormă de exprimare. A apreciat faptul că nu i s-a impus să facă o serie, ci tot demersul s-a concentrat asupra expunerii lor, a artiștilor. „În altfel de circumstanțe ți se pun presiuni masive. Noi le facem și pe alea, cu galerii și high-art, adică artă de top la infinit. Dar ce am făcut în această expoziție îmi oferă libertate chiar lângă mine”, a precizat Radu. Tânărul nu a avut nimic de-a face cu arta până în clasa a XI-a. În clasa a patra a fost exmatriculat din școala în care învăța și a fost mutat la o școală de artă. „Acolo s-au întâmplat multiple minuni când m-au desemnat pe mine în clasa a XI-a să merg la olimpiada națională. Ideea este că astăzi am ajuns să știu toate nivelele de circumstanțe și „ștouri” artistice dar nu mă provoacă nimic cum mă provoacă libertatea de a mă exprima. Dacă ai păreri despre lume, le exprimi, simple as that. În schimb, dacă toată combinația se complică, atunci când în mod evident se apropie, să zicem, un galerist de artă de top, devine altceva. Pentru mine streetart-ul este o revenire masivă și am enorm interes în direcția aceasta. A fost practic prima chestiune care m-a făcut să mă îndrăgostesc de suprafață. E o chestiune excepțională că putem evita partea negativă a lumii artelor. Poți să fii artist fantezist și să o duci fantastic și să eviți mizerabilitățile din lumea dumnealor și realitatea dumnealor”, explică Radu Pandele.

„Aș vrea să spun că orașul Cluj-Napoca ar putea oferi multe din punct de vedere al streetart-ului dar din cauza unor „mâhniți” de la planificarea urbanistică nu sunt permise muralele. Ori, în contextul Capitalei Culturale Europene streetart-ul este un must. E o chestie fantastică, foarte fashion. Cine se gândea că la Craiova se va răsturna carul de street-art și la Cluj nici nu putem vorbi de așa ceva, la un asemenea nivel. Ceea ce fac eu acum este să critic părerile unor anume persoane care au idei fixe. Calcane masive pentru murale ar fi. Eu înțeleg să nu ne băgăm în centrul vechi, dar în același timp nu băgați nici reclame acolo. Un mural este mult mai aparte. Cu un mural sfințești locul. Am văzut un loc foarte nice în zona statuii de la intrarea în Parcul Central unde s-ar putea face un mural reușit. Și există multe alte locuri, nu aceasta este problema”, precizează artistul.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Ce ar aduce în plus orașului mai mulți pereți pictați artistic? Ar aduce selfie-uri ale fetelor care vor să-și facă poze cu desenele, glumește Radu. La modul serios, spune artistul, ar aduce culturalizare contextului. „Nu fac murale de foarte mult timp, dar am făcut murale puternice, relevante și masive în București și ideea este că în timpul acesta de când am început mi-am dat seama că e imposibil să treci pe strada General Eremia Grigorescu din București și să nu te uiți la muralul de acolo, e imposibil să treci pe strada Pictor Arthur Verona și să nu te uiți la muralele de acolo”.

Pe Radu Pandele nu îl interesează ca prin arta sa stradală să fie critic la adresa societății și asta pentru că este foarte împăcat cu contextul, circumstanțele și viața lui în sine. „Nu pot să spun că sunt fericit, dar sunt împăcat și nu ar avea sens pentru mine să critic o societate care îmi oferă mie toată poezia. Dacă aș simți ceva în neregulă cu contextul politic, sau cu alte circumstanțe, m-aș retrage într-un alt context cu care aș rezona. Concret, mesajele muralelor sunt pur și simplu chestiuni dictate 50% de proprietari și 50% e libertate. Vin bani foarte buni, e un stil de viață dinamic, uneori periculos și e o distracție plăcută. Eu am un crew, Sweet Damage Crew se numește și cu ei facem multiple «minuni». Asta este concret combinația din București în care ne plimbăm dintr-un loc în altul unde este de lucru. Nu este o chestiune menită să fie statică, nu ne obligă să stăm în atelier noaptea să facem capodopere, ci îți schimbi contextul și capodoperele te fac pe tine și tu pe ele. Te lucrează contextul, condiția în care ești, percepția la care ai ajuns asupra realității”, afirmă Radu.

IMG_6423

Lucrările sale din expoziția Launloc sunt mâzgăleli pe pereți, ceea ce pentru Radu reprezintă o atitudine hiper nouă, dat fiind că în general lucrează foarte figurativ. „Sunt minimalism conceptual, minimalism ca tratare, minimalism ca sintetizare a gesturilor stradale. Seria asta concret nu are relevanță în Cluj. Clujul nu este plin de graffiti, ceea ce este foarte bine. Seria mea este dedicată Bucureștiului și poeziei care se creează între suprapunerile de atitudini, care sunt de fapt niște conflicte, niște energii care pe mine m-au inspirat. Concret sunt niște pretexte pentru compoziții abstracte, cu graffiti-uri de la pornire”, precizează Radu Pandele.

Artistul precizează că nu și-ar dori orașul Cluj să devină un oraș al graffiti-ului, al artei stradale însă da. „Lumea confundă graffiti cu arta stradală, dar graffiti este o atitudine total diferită. Este o chestiune fundamental greșită de comparație. Unii îi zic și la tehnica spray-ului în sine graffiti. Dar nu e așa. Graffiti este atitudinea cu care se apropie cineva de o suprafață pentru a se exprima stilistic cu pretextul grupării de litere pe care el îl folosește. Și face asta în enorm de multe contexte. Arta stradală este concret artă mutată în contextul stradal. Eu personal țin cu arta stradală, dar respect enorm puritatea graffiti-ului”, precizează Radu.

Matei Țigăreanu (foto mijloc) și Andrei Sclifos (foto dreapta)/ Cristina Beligăr

Matei Țigăreanu (foto mijloc) și Andrei Sclifos (foto dreapta)/ Cristina Beligăr

Matei Țigăreanu este masterand la UAD, secția pictură și este cel care a găsit, din întâmplare, casa pe care acum au închiriat-o și care a devenit loc de întâlnire pentru o parte dintre artiștii stradali din Cluj. Ce își dorește pentru acest loc este să devină spațiu de expoziții și alte event-uri. „Clujul începe să aibă potențial în streetart. Asta ar fi și ideea acestui loc. Cunosc foarte mulți artiști buni chiar printre prietenii mei, dar să ajungi să expui devine din ce în ce mai complicat. În privința artiștilor stradali Clujul stă foarte bine, dar nu sunt proiecte legale, deși pe străzi se văd multe desene. Dacă ar fi mai multe proiecte legale cu primăria și mai multe evenimente, ar fi altfel. Arta stradală, față de alte forme de artă, se bazează mult pe interacțiunea cu publicul și ajunge la un public larg mult mai ușor decât orice altă formă de artă”, consideră Matei.

Născut în Chișinău, Andrei Sclifos a venit în Cluj în urmă cu șase ani și în prezent studiază la Universitatea de Artă și Design. Tânărul este de părere că în Cluj există cel mai mare potențial pentru artă stradală în România, dar că e complicat să obțină autorizații pentru proiecte. „Nu e vorba că lumea nu înțelege mesajul artei noastre, ci cred că totul se bazează pe câți bani dai ca să fii auzit. Dacă nu ne lasă să facem artă pe perete, măcar să ne lase să plantăm copaci pe Memo. Măcar verdeață dacă nu culoare, sau culoare prin verdeață. Casa de pe Racoviță  o avem din toamnă și ne propunem să organizăm chestii foarte faine. Vom invita și alți oameni și va deveni un loc foarte mișto. Clujul mă provoacă pentru că îmi oferă libertate și el rămâne pentru mine capitala culturală a acestei țări.”, a concluzionat Andrei.

Cristina Beligăr

Clujul, mai „conservator”?

Tinerii care doresc să realizeze graffiti pe diferite clădiri din cartierele clujene nu sunt prea mult încurajaţi de autorităţi. De altfel, anul trecut în Consiliul Local au şi crescut amenzile pentru murdărirea sau inscripţionarea faţadelor, cei prinşi urmând să plătească de la 1.500 la 2.500 de lei. O parte a consilierilor locali a argumentat atunci că creşterea amenzilor nu este o soluţie şi că ar trebui să se ofere alternative şi tinerilor artişti pasionaţi de această artă neconvenţională. Sigur, nu pentru centrul istoric. Consilierul Ioan Bîldea a propus chiar organizarea unei dezbateri publice pe acest subiect. „Nu s-a mai întâmplat nimic legat de acest subiect, şi eu personal nici nu am văzut să scadă numărul inscripţiilor pe clădirile din centru ca urmare a creşterii amenzilor”, a spus acesta. Pe de altă parte arhitectul şef al municipiului, Ligia Subţirică spune că cei de la urbanism nu au ce autorizaţii să dea în acest sens şi că atunci când au venit propuneri concrete către municipalitate unele au fost aprobate. „Ştiu că ne-am dat acceptul pentru desenarea cu graffiti a unei centrale de cartier, dar le-am cerut să facă ceva frumos, sigur pentru asemenea spaţii tehnice se pot accepta asemenea propuneri. Problema e cu intervenţiile barbare şi nepotrivite pe clădirile monument şi nu numai, din centru, pe care nu prea ai cum să le stopezi. Poliţia nu reuşeşte să îi prindă. Util ar fi ca asemenea lucrări, desene să fie cumva avizate de cineva cu competenţă artistică, cineva care se pricepe şi înţelege acest fenomen al graffitiului”, a spus Subţirică. Potrivit regulamentului privind domeniul public, în oraş există şi câteva locuri special destinate pentru amatorii de graffiti, la Podul Calvaria şi la Podul Aurel Vlaicu. (Claudia Romitan)


Publicitate

5 Comentarii

  1. Robintel spune:

    Ideea este bună, decât pereți gri, mai bine…

    Să vedem dacă și, mai ales, cum va fi implementată.

  2. Marius spune:

    Citez „Arta stradală este concret artă mutată în contextul stradal” da,si eu am avut ideea de a muta in strada „arta murala” , desenata cu degetele , din WC -urile fara hartie igienica dar nu pot din cauza unora care nu-mi inteleg „arta” ,imaginativa ca este ceva 100% natural, bio-degradabil si ce locuri „misto” s-ar putea crea,pacat !

  3. Marius N. spune:

    De ce sa le dea voie artistilor sa picteze? In Cluj casele din centrul istoric sunt mazgalite ingrozitor si batjocoritor de tot felul de betivani. Cine tranziteaza zona commercial pietonala din zona Casei Matei se ingrozeste cat sunt de mutilate casele iar primaria (desi are instalate camera video) se face ca nu vede…spunand ca nu are ce le face acestor betivani …

Postaţi un comentariu