Când mult efort devine prea mult?

de Polaris Medical / in August 24, 2017, 02:08 la 2:47 pm /

Tot mai multe persoane aleg, în ultima perioadă, să facă mişcare, motivaţia fiind aceea de a adopta un stil de viaţă sănătos, iar un curent tot mai larg promovează efortul intens ca fiind benefic şi sănătos pentru organism. Alergarea de tip maraton, o cursă de rezistenţă şi efort prelungit, a devenit din ce în ce mai populară în România şi tot mai mulţi români participă la acest tip de competiţii. Dar oare este benefic pentru organismul uman un program ce presupune antrenamente intense şi de lungă durată? La ce riscuri expunem sistemul nostru cardiovascular dacă deviza noastră este „go hard or go home”?

Sunt întrebări la care ne răspund Dr. Vlad Muntean, medic specialist cardiolog la Polaris Medical, şi Andrei Tăuţan, instructor de fitness şi înot.

Efectele efortului de lungă durată asupra sistemului cardiovascular

Cine sunt persoanele cele mai expuse?

Programele adoptate de oamenii care au fost inactivi ani de zile, care promit că vor alerga maratonul în 6 luni sau mai puțin, se dovedesc a fi periculoase și contraindicate din punct de vedere medical. Trebuie să ţinem cont de faptul că practicanţii, în marea majoritate, sunt persoane care nu au un trecut sportiv şi, mai mult, sunt persoane care nu-şi permit luxul unor perioade de odihnă şi refacere lungi. Aceste persoane ajung să alerge înainte sau după 8 sau 10 de ore de activitate la locul de muncă, iar în ziua următoare o iau de la capăt.

Studiile recente au demonstrat că exercițiul intens și exercițiul fizic prelungit pot crește riscul de moarte cardiacă subită la persoanele cu boli cardiace nedescoperite sau la cele predispuse genetic (sau nu) la afecțiuni cardiace.

Efortul intens şi/sau de lungă durată susţinut de o persoană neantrenată sau insuficient pregătită (aici putem include şi sportivii care nu abordează un plan de antrenament eficient şi personalizat) pot dezvolta accidente cardiovasculare, conform cercetătorului Thomas G. Nielsen şi partenerilor. Un studiu realizat pe 60 de participanți la maratonul din Boston la ediţiile din 2004 si 2005, folosind ecocardiografia și markeri biochimici, a arătat că, la 60% din participanţi, nivelul markerilor biochimici ce indică apariţia necrozei miocardice acute era cu 99% mai ridicat decât nivelul normal, iar la restul de 40% nivelul era la sau peste limita în care poate apărea necroza miocardică acută.

Care sunt factorii de risc?

Durata efortului

Rezultatele crescute ale biomarkerilor corelate cu presiunea pulmonară crescută indică o relaţie invers proporţională între disfuncţia ventriculară dreapta, disfuncţia diastolică şi volumul de antrenament al sportivului. Persoanele care aleargă sub 56 km pe săptămână sunt mai puțin predispuse spre a dezvolta afecțiuni cardiace severe decât cele care aleargă mai mult de 72 km pe săptămână.

Nerespectarea tuturor fazelor antrenamentului

O altă cauză ce afectează sistemul cardiovascular este abordarea greşită a unui antrenament sportiv, nerespectarea etapelor antrenamentului: încălzire (partea pregătitoare), partea fundamentală şi partea de liniştire a organismului (cool-down).

Din punct de vedere cardiovascular, o încălzire efectuată metodic poate preveni unele accidente cardiovasculare şi îmbolnăviri cronice atât la persoanele sănătoase, cât şi la cele cu o predispoziţie spre bolile cardiovasculare. Partea pregătitoare presupune creşterea graduală a frecvenţei cardiace şi respiratorii, vasele de sânge se dilată, fluxul sanguin este deviat spre muşchi, ceea ce duce la mărirea temperaturii corporale (o încălzire trebuie să aducă organismul la o temperatură între 38-40 grade). Încălzirea trebuie să pregătească individul pentru efortul din partea fundamentală, fără să îl obosească.

Partea fundamentală constă în realizarea obiectivelor propuse pentru acel antrenament (alergarea a 5 km într-un anumit timp, exersarea unei anumite grupe musculare etc ). Această parte nu ar trebui să depăşească 60 min şi e necesar să fie urmată de partea de liniştire a organismului (cool-down ).

Partea de liniştire a organismului după efort presupune revenirea treptată la o stare de repaos, prin exerciţii de o intensitate scăzută. Thompson şi colaboratorii săi (2007) vorbesc despre o reducere a perfuziei coronariene care poate fi accentuată de scăderea întoarcerii venoase, secundară întreruperii bruşte a activităţii fizice, astfel poate să apară colapsul cardiovascular imediat după un efort susţinut, ischemia alterează polarizarea, depolarizarea şi viteza impulsului electric la nivelul cordului declanşând aritmii ventriculare.

Efectuarea acestei etape a antrenamentului în program va susţine redistribuirea sângelui din muşchi în organism, va accentua eliminarea acidului lactic din muşchi şi oxigenarea şi transportul nutrienţilor către muşchi, iar depozitele energetice din muşchi (adp si atp) cunosc o rată mai mare de refacere decât la oprirea bruscă a antrenamentului.

[stextbox id=’custom’]

Dacă maratonul este țelul tău, înarmează-te cu răbdare, du-te la cardiolog, efectuează un test pentru a determina capacitatea maximă de efort și adoptă un program care are la baza valorile pulsului tău în funcție de rezultatele testului. Cere sfatul unui nutriționist şi a unui antrenor profesionist şi astfel vei atinge targetul propus într-un mod sănătos.

[/stextbox]