Tinerii Clujului. Simona Șerban: „Pentru mine mâncarea nu e doar ceva care te hrănește, ci o experiență care te face fericit”

A fost de mică pasionată de gătit, moștenind talentul de la bunica sa. Deși în timpul facultății a ales drumul cifrelor, nu a renunțat să combine ingredientele, să inoveze rețetele, testând în permanență noi și noi gusturi, mai mult sau mai puțin exotice. După absolvirea Facultății de Matematică și Informatică, secția Matematică, a lucrat o perioadă în vânzări, dar dorința de a crea ceva care să îi facă cu adevărat plăcere a fost mai mare decât satisfacția pe care i-o oferea funcția de asociat al unei firme de profil. Clujeancă prin adopție, Simona Șerban și-a propus să aducă zâmbetul pe fața clujenilor, oferindu-le o mâncare delicioasă, într-o prezentare inedită. Astfel s-a născut Simone`s, brandul ce își propune să crească frumos, în mod natural, la fel ca legumele din grădina bunicii.

La început a fost ideea. Drumul până la implementare, însă nu a fost atât de dificl pe cât se aștepta, întrucât publicul țintă, format inițial din prieteni și cunoștințe, s-a lăsat cucerit ușor.

O prietenă a rugat-o să o ajute să își transforme cea de-a 30-a aniversare într-un eveniment special. „Aceasta a închiriat un apartament în centru și m-a rugat să îi fac un meniu interesant. Am conceput câteva aperitive de la zero, în special cu ingredientele care îmi plac mie. Un exemplu de aperitiv mai puțin convențional poate fi cel cu gouda, spanac, pătrunjel, prins cu mango. Nu am mai mâncat așa ceva undeva, dar din încercări și din aproape în aproape, am considerat că e o combinație ușor exotică, dar nu exagerată, astfel încât să fie echilibrată pentru toate gusturile.  În general la noi nu e ceva comun să asociezi un fruct sau ceva dulce cu un ingredient sărat. Am avut surpriza ca aperitivul să fie destul de popular printre cei care au gustat”, povestește Simona. Aperitivele au fost atât de apreciate încât cei care au luat parte la petrecere au îndemnat-o să le gătească în continuare, chiar de săptămâna viitoare.

[stextbox id=”custom”]

A moștenit pasiunea pentru gătit

Pasiunea pentru gătit și-a descoperit-o în copilărie. „Bunica mea, în primul rând, era o bucătăreasă excepțională, îi plăcea să aibă tot ce e nou. La țară, la bunicii mei, lângă Târgu-Mureș, femeile din sat se adunau înainte de nunți, făceau șezătoare și acolo făceau mâncare, prăjituri, tort, tot ce trebuia. Bunica mea mă lua cu ea peste tot. Mă implica acasă în ceea ce gătea, dar era chemată și la toate pregătirile de nuntă. Acolo am înțeles multe lucruri, am văzut care e atmosfera, cum se gătește la un nivel mai mare, nu doar în bucătăria de acasă. Apoi am învățat anumite secrete de la mama, care la rândul ei a adus și alte lucruri noi în bucătărie, cum face fiecare generație”, spune Simona.

Respectul pentru ingrediente și pentru gustul acestora a fost sădit tot în primii ani de viață: „Când eram mici, eu și fratele meu eram lăsați în grijă la o bonă, vecină cu noi. Țin minte că atunci când gătea îmi dădea să gust din absolut orice ingredient punea în mâncare, iar la final ne arăta rezultatul. E foarte important să guști ce pui în mâncare: trebuie să reglezi ingredientele în funcție de gust. Trebuie să îți cunoști ingredientele și să știi să te adaptezi oricărei situații”, mărturisește Simona.

[/stextbox]

Astfel, artista gusturilor a deschis un chat pe o rețea de socializare. Dimineața propunea anumite meniuri cunoscuților, iar aceștia își „comandau” masa de prânz. „Am început următoarea săptămână. Luni dimineața pregăteam deja meniurile. Știam că doresc să mă apuc serios de gătit și am testat să văd dacă sunt capabilă să susțin așa ceva. A fost o încercare, o experiență plăcută, dar și extrem de dinamică. Ajungi să fii față în față cu temerile tale cele mai mari. În primul rând, de unde îți iei ingredientele, ce faci dacă furnizorul tău nu mai are un anumit ingredient și așa mai departe. „What can go wrong, will go wrong”, deci trebuie să fii pregătit pentru orice. Pe parcursul a două, trei luni am gătit și am livrat eu, la diverse locații. Comunitatea de pe chat a crescut, pentru că din vorbă în vorbă, s-au adăugat și alte persoane. Încercam să le ofer meniuri cât mai variate. M-am oprit la un moment dat pentru că am realizat că am nevoie de mai multe resurse pentru a-mi putea suține activitatea și pentru a oferi în continuare calitate”, povestește Simona. Toată această experiență a încurajat-o și mai mult în demersul său. Și-a făcut o firmă de catering care funcționează sub brandul Simone`s.

Până când va găsi elanul să înceapă în forță pe partea de catering, Simona nu stă degeaba: participă cu platourile sale ingenioase la diverse evenimente, dându-le savoare. Și cum mâncarea trebuie să fie înainte de toate artătoasă și să te provoace, aceasta știe cum să își pună preparatele în valoare astfel încât nimeni să nu le reziste. „Îmi place să văd oamenii fericiți, mulțumiți, extazați de mâncarea bună, relaxați. Ce se întâmplă? Am observat că oamenii se deschid în jurul unei mese. Când gătești împreună cu cineva, la fel. De ce se fac cinele sau prânzurile de afaceri? Omul e mult mai deschis când are ceva bun în față și socializează mult mai lejer, iar formalitățile cad.  Prietenul meu e artist. Realizează vase, dar și alte obicete din ceramică. Ne-am gândit să colaborăm: el vine cu vasele și eu cu mâncarea. Combinația a fost mai mult decât apetisantă și a atras privirile la evenimentele la care am participat. Cu Simone`s prefer să cresc încet. Firma de catering există, dar deocamdată nu mă ocup așa mult de parte aceasta, ci sprijin diferite evenimente”, spune Simona.

Tânăra adoră să gătească. Se aprovizionează din piață, alegând mereu fructele și legumele de sezon. Este adepta unui stil de viață echilibrat, mergând pe principiul că nu trebuie să te abții de la nimic atâta tip cât nu faci excese. „Îmi place să gătesc și să mânânc mâncare bună de toate felurile, nu nepărat haute cuisine, ci și mâncare simplă, tradițională, fără foarte multe dichisuri, ceea ce încerc să înglobez și în stilul meu de a găti. Îmi place să folosesc cât mai mulți germeni în aperitivele pe care le fac, să cumpăr ingredientele din piață, să merg pe fructe și legume de sezon pentru că acelea sunt cele mai potrivite. Niciodată nu o să găsești un fruct sau o legumă mai apetisante și mai gustoase decât atunci când e sezonul. Gătesc după cum simt, după gust, mai mult decât după rețete. Eu merg după principiul că orice rețetă poate fi îmbunătățită. Fără încercări nu există progres. Pentru mine mâncarea nu e doar ceva care te hrănește, ci e o experiență care te face fericit.  Mie poate să îmi fie foarte foame, dar dacă mâncarea din fața mea nu mă atrage, nu mă provoacă în vreun fel, nu mănânc. Prefer să îmi gătesc eu ceva sau să încropesc ceva rapid din ingrediente proaspete. Apreciez lucurile simple”, spune ea.

Dacă ar fi obligată să mânânce toată viața un singur fel de mâncare, aceasta ar alege peștele, iar ca garnitură legume, tocmai pentru că astfel ar avea ocazia să combine gusturile după bunul plac.

[stextbox id=”custom”]

Care este motto-ul tău?

Nu mă conduc după motto-uri, dar ca ideologie de viață încerc să mă bucur de toate experiețele frumoase și încerc să învăț din cele mai puțin plăcute, de asemenea încerc să ajut cât pot mai mult, dezinteresat, lumea din jurul meu și să îi încurajez și pe cei din jur să facă la fel.

Trei cărți preferate?

„800 de Leghe pe Amazon” – Jules Verne, „Frumoasele Adormite” – Yasunari Kawabata, „De Veghe în Lanul de Secară” – J.D. Salinger

Trei personalități care te inspiră?

Frida Khalo, David Attenborough, Jamie Oliver

Ce îți place în general?

Îmi face plăcere în mod deosebit să călătoresc și să cunosc diverse culturi și obiceiuri culinare, să savurez mâncare bună și cât mai diversă împreună cu oameni dragi mie, să ascult muzică.

Ce te enervează?

Ignoranța oamenilor.

Ce îți place cel mai mult în Cluj?

Diversitatea culturală în continuă creștere.

Care e locul tău preferat din Cluj?

Sunt mai multe locuri preferate în Cluj. Îmi plac străzile cu multă verdeața și casele vechi păstrate cât mai aproape de forma lor originală.

Ce ai vrea să schimbi la Cluj?

Atitudinea oamenilor. Aș vrea să încercăm cu toții să fim mai deschiși la nou și divers (și mai deschiși în general), mai proactivi și mai toleranți, în același timp.

Cum te vezi pe tine peste cinci ani?

Mă văd, în continuare energică și implicată în viața socială clujeană. Sper ca în următorii ani să reușesc să contribui cât mai mult la bunăstarea culturală și sociala a comunitătii din care fac parte.

[/stextbox]