Tinerii Clujului: Ilinca Băcilă, semifinalista de la Vocea României își dorește să ajungă pe Broadway

„Muzica este cel mai puternic fel de magie”, spunea Marilyn Manson. Nimic mai adevărat. Ilinca Maria Băcilă este un exemplu clar în acest sens. Clujeanca în vârstă de 17 ani care a devenit cunoscută pe plan național prin intermediul show-ului „Vocea României”, cucerindu-i cu vocea și tehnica sa atât pe membrii juriului, dar și pe cei din fața micilor ecrane, a fost atinsă de această magie când nici ea nu mai spera că va putea cânta vreodată.

Ilinca provine dintr-o famile de muzicieni, iar muzica a făcut mereu parte din viața sa. La vârsta de cinci ani aceasta era disfonică, iar corzile sale vocale nu se uneau. „E o poveste amuzantă. Înainte să merg la școală eram afonă total. Toți din familia mea cântă. Tata e profesor de canto. Eu nu avem deloc ureche muzicală, nu aveam voce. Cu toate acestea ai mei au decis să mă dea la școala de muzică, că poate, poate voi reuși să cânt. Pentru a intra la școală, pe clasa I trebuia să dăm un test, dar bineînețeles că nu l-am trecut, fiind afonă. Am intrat cu pile, nașa mea lucrând la școală. Am început să fac pian și așa încet a început să mi se dezvolte urechea muzicală”, povestește Ilinca. Cu toate eforturile depuse, în clasa a treia, aceasta a rămas repetentă. „Doar la școala de muzică! Făceam în paralel școala de muzică. La cea normală aveam numai F.B.”, își amintește aceasta amuzată de „episodul” acesta.

Cum tatăl său era profesor de canto, acesta dădea ore și în particular. Întâmplător, a venit să ia ore una dintre cele mai bune prietene ale sale. Astfel, a început să asiste și ea la orele de canto ținute de tatăl său. Încet grupul „meditat” a devenit tot mai mare, iar orele de canto o adevărată plăcere. „Mai făceam spectacole, închiriam câte o sală și prezentam famililor noastre ce am pregătit. A fost foarte frumos. Și acum există grupul, iar uneori mai cânt și eu cu ei”, povestește tânăra.

Și totuși cum a ajuns să stăpânească una dintre cele mai dificile tehnici vocale și anume yodeling-ul? „Mă uitam într-o zi la clipuri de la preselecțiile unui concurs pe internet. Și am văzut o fată care făcea yodeling. Mi-a plăcut foarte mult și am încercat și eu. Când am văzut că pot să cânt așa, am fost foarte fericită. I-am arătat rapid mamei ce puteam să fac. Apoi am mai exersat și cu această tehnică am reușit să câștig primul meu loc întâi la un festival. Mai participasem până atunci la diferite concursuri, festivalurile adecvate vârstei mele, dar nu luasem nimic important: premiul III, II, mențiuni. De atunci, lucrurile au început să se schimbe”, povestește Ilinca. Magia muzicii și-a făcut simțită prezența.

Ilinca a participat la 13 ani la preselecțiile show-ului Românii au talent, unde a primit trei de da din partea juriului. Împreună cu trei fete din grupul pregătit de tatăl său a participat la X Factor. „A fost o experiență frumoasă, dar diferită. A fost prima dată când participam la un concurs cu grupul. N-am numit Quatro. Eram noi patru, dar denumirea am găsit-o într-o manieră amuzantă: pe o sticlă de bulion din cămara bunicii am găsit întâmpl[tor o etichetă pe care scria Quatro. Așa că am decis să ne numim așa. Ne-am pregătit, am avut și dansatoare. Noi ne-am dus mai mult de amuzament acolo, să ne distrăm. Avem 14 ani, eram cea mai mică din grup. Nu ne așteptam să mergem mai departe. Chiar înainte să intrăm noi pe scenă, Cheloo s-a aruncat în public și și-a rupt mâna. Am avut emoții pentru că pentru a merge mai departe trebuia să primim doi de da din partea juraților rămași, Delia și Dan Bitman, întrucât Cheloo a fost transportat la spital. Am mers mai departe”, spune Ilinca. După concurs, cele patru tinere au decis să meargă fiecare pe drumul său, dar au rămas prietene.

Participarea la Vocea României i-o datorează unui bun prieten. Întrucât nu împlinise 16 ani înainte de preselecții, cum spunea regulamentul, acesta s-a împăcat cu ideea că nu va putea participa. „La un moment dat m-a sunat acest prieten care nu era din Cluj și mi-a zis că a venit în oraș și că i-ar plăcea să ne întâlnim. Mi s-a părut extrem de ciudat că a vrut să ne întâlnim la un hotel. Acolo erau de fapt preselecțiile pentru Vocea României. M-a convins să particip, iar după două săptămâni, când s-au încheiat preselecțiile împlinisem și eu 16 ani, deci am participat legal la concurs”, își amintește Ilinca.

Tânăra s-a prezentat la audițiile pe nevăzute cu o melodie country: „Cowboy sweetheart”, melodie ce i-a permis să își pună în valoare yodeling-ul perfect. Ilinca a făcut parte din echipa Loredanei cu care colaborează și în prezent, după încheierea show-ului, artista arătându-se dispusă să îi compună o piesă clujencei. Ilinca a ajuns până în semifinala concursului, moment care a fost, de departe, cea mai emoținantă experiență. „A fost un moment greu, dar frumos în același timp. Se adunase multă oboseală, multă emoție după toată acea perioadă intensă de pregătire.  După ce am cântat, m-am așezat pe o scară și am început să plâng. Și nu eram singura! Toți eram epuizați. În tot timpul petrecut acolo am legat multe prietenii. M-aș fi bucurat să câștige și prietena mea, dar în aceelași timp nu mi-aș fi dorit nici eu să plec. Ea a fost cea care a rămas în concurs, iar eu am venit acasă la Cluj. Întoarecerea la școală a fost foarte dificilă. În primul rând lipsisem mult de la ore și trebuia să recuperez, iar în al doilea rând toată lumea mă întreba cum a fost. De fiecare dată când cineva mă întreba ceva despre concurs îmi venea să plâng. A durat ceva timp până când m-am acomodat cu liceul. Cântam mult în ore, spre exasperarea colegilor și a profesorilor”, spune tânăra amuzată.

Cel mai mare câștig în urma participării la Vocea României a fost, consideră Ilinca, faptul că a avut ocazia să lucreze cu Loredana și cu echipa acesteia. „Am lucrat cu doamna Lucia, care m-a învățat, cu ajutorul unei tehnici noi, tehnică promovată de daneza Cathrine Sadolin în cartea sa «Complete Vocal Technique». Ni se explica fiecăruia cum trebuie să cântăm, astfel încât să înțelegem cum trebuie exact să facem. Unii puteau să cânte dacă le explica anatomic procesul, alții puteau să cânte ghidându-se după auz. La mine a funcționat bine urechea muzicală. Ascultam ceva și puteam să cânt și eu exact la fel. Am învățat foarte mult acolo, pot să cânt orice stil muzical acum. Cine înțelege această tehnică, poate să cânte chiar dacă nu are niciun talent. Talentul ține de interpetare și de ceea ce reușești să transmiți publicului”, spune Ilinca. Ajunsă acasă, tânăra i-a împărtășit și tatălui său secretele aflate la București, transformându-se de această dată ea în profesor, iar tatăl său în discipol.

În această toamnă tânăra se va muta la București pentru a se putea ocupa îndeaproape de cariera sa muzicală, desi recunoaște că iubește foarte mult Clujul și că îi este greu să plece. Pasionată de tot ceea ce înseamnă arta și teatrul, Ilinca nu exclude posibilitatea unor proiecte și în această direcție. În prezent lucrează la câteva piese și cine știe, poate în curând vom asista la lansarea unui album.

[stextbox id=”custom”]

Ce îți place cel mai mult în Cluj?

Îmi place orașul în sine, dar cel mai mult îmi plac oamenii, care sunt extrem de calzi și deschiși.

Ce ai schimba în acest oraș?

Aș vrea să fie valorificat la maxim potențialul acestui oraș. Are mult potential, dar se pare că mai toate lucrurile importante se întâmplă la București. Aș schimba acest lucru. Aș aduce puțin din fluxul capitalei aici.

Cum vezi Clujul peste cinci ani?

Plin de tineri . Cred că este un oraș potrivit pentru tineri și cred că vor veni tot mai mulți.

Cum te vezi pe tine peste cinci ani?

Mi-aș dori mult să plec în America. Știu că sună clișeistic, dar mi-ar plăcea să ajung pe Broadway. Peste cinci ani mă văd tot în domeniul muzical. În primul an de facultate aș vrea să merg cu work and travel în America și apoi, de ce nu, să merg pentru o perioadă mai lungă de timp dacă îmi place.

Care sunt cărțile care te inspiră?

În general îmi plac  SF-urile. Mi-a plăcut mult seria Harry Potter.

Care sunt oamenii/personalitățile care te inspiră?

Părinții mei. Îi admir mult pe amândoi, atât ca oameni, dar și ca artiști. De asemenea o admir mult pe Loredana. E o artistă complexă care a reușit mereu să se reinventeze și să rămână în top. Poate fi considerate Madona României. Arată extrem de bine la vârsta ei, cântă bine, are un show extraordinar. Aș vreau să fiu și eu la fel ca ea la vârsta ei.

Există ceva fără de care nu ai putea trăi?

Categoric, muzica. Nu știu ce aș face dacă nu ar exista. Cred că viața ar fi extrem de tristă fără muzică.

Care este acel ceva care te enervează?

Invidia. Recunosc, am fost și eu la un moment dat invidioasă și nu sunt mândră deloc de acest lucru. Cred că e trist dacă nu te poți bucura de lucrurile frumoase care li se petrec celor din jur.

[/stextbox]