Suleiman bistrițeanul

De ani de zile, presa sportivă, relatează despre evoluţiile bune sau foarte bune ale copiilor români care joacă fotbal în campionatele unor ţări precum Italia, Spania sau Portugalia. Fie că s-au mutat odată cu familiile, plecate în cautarea unui trai mai bun, fie au fost remarcaţi în urma unor trialuri şi transferaţi de la vârste fragede, micii fotbalişti români au un ţel comun – să facă o carieră în ţările de adopţie. Mai rar, şi totuşi există, şi situaţie în care rolurile se inversează. La Bistriţa evoluează un tânăr atacant, născut din mamă româncă şi tată sirian. Putea să aleagă să joace pentru echipa naţională a ţării tatălui, dar a ales „tricolorul”. Akari Sadi Suleiman a vorbit cu echipa Transilvania Reporter, într-o ardelenească neaoşă, despre planurile lui de viitor.

Sadi: „Sunt bistriţean şi vreau să joc pentru România!”

„Sunt Akari Sadi Suleiman şi sunt bistriţean!”, aşa îşi începe povestea atacantul de 18 ani legitimat la Gloria Progresul Bistriţa. Pe jumătate sirian, se consideră bistriţean autentic, simte şi trăieşte româneşte. Sadi se pregăteşte de mic copil alături de echipa care altădată era nelipsită din Liga I şi visează la momentul în care îi va lua locul în primul 11 al naţionalei României, lui Ciprian Marica. Recent a luat parte la acţiunile lotului sub 19 ani al ţării noastre, dar ambiţiile lui sunt mult mai înalte. „Sunt mândru că am ajuns aici. Am avut emoţii, dar am încercat să mă motivez prin faptul că şi adversarii noştri au tot două picioare, ce pot ei să facă mai mult decât putem noi?”, spunea Sadi înaintea meciului cu Anglia, pierdut de juniorii româniei cu 0-6. A trecut peste eşec şi priveşte cu încredere spre viitor. „Nu cred că trebuie să ne mai gândim la acel meci. Trebuie să-l analizăm, să eliminăm greşelile pe care le-am făcut, dar nu e momentul să cedăm. Înfrângerile fac parte din sport, am mai pierdut meciuri şi vom mai pierde, important este să pregătim partidele care vor urma şi să evităm astfel de momente urâte”, punctează cu maturitate Sadi. Microbul fotbalului i l-a inoculat fratele lui mai mare, şi el fost junior la Gloria Bistriţa şi ulterior fotbalist profesionist în Siria. A renunţat devreme la cariera fotbalistică şi finalizat studiile economice, iar acum este manager la o companie bistriţeană.

„A fost ca un idol pentru mine. Încă de mic mă lua cu el la antrenamente, la meciuri, peste tot. Practic el m-a îndrumat către fotbal. Venea apoi la antrenamentele mele, iar după ce se terminau, îmi spunea unde am greşit, ce ar trebui să fac. M-a ajutat foarte mult şi trebuie să-i fiu recunoscător pentru asta. Acum sunt mândru că am ales calea asta şi nu mă văd făcând altceva, chiar dacă fotbalul îmi ocupă tot timpul”, mărturiseşte Akari Sadi, care a adăugat că nu s-a gândit nicio clipă că ar putea să joace pentru Siria. „Eu m-am născut în România, la Bistriţa, sunt român, cum aş putea să joc pentru altă echipă naţională?”, se întreabă retoric Suleiman.

Hulk şi Mutu sunt idolii lui

Sadi Suleiman este genul de atacant atipic, nu are înălţimea potrivită acestui post, dar are viteză, forţă şi agresivitate, adică exact calităţile necesare unui golgheter de temut. De altfel, puştiul minune al Gloriei Bistriţa spune franc că idolii lui sunt internaţionalul brazilian Hulk, component de bază al naţionalei „Cariocas” la ultima ediţie a Cupei Mondiale şi Adrian Mutu, rebelul echipei naţionale a României. „De Adi Mutu îmi place cel mai mult. Este genul de atacant care mi-ar plăcea să devin şi eu. Are tehnică, mult sânge rece în faţa porţii, e un fotbalist complet. La fel şi Hulk, este unul dintre idolii mei. Cred că lui îi seamăn cel mai bine”, se autocaracterizează Sadi. Fotbalistul este completat de tehnicianul Gloriei, Cristi Coroian, cel care l-a şi luat în pregătiri alături de prima echipă a Bistriţei. „E genul de atacant, masiv, loveşte mingea cu ambele picioare însă, problema lui e că nu-i înalt, e un fel de Jean Vladoiu în zilele lui de glorie”, îl defineşte Cristian, fostul atacant al CFR Cluj şi al Gloriei Bistriţa, echipă pe care o şi antrenează în momentul de faţă. Sadi nu a apucat să joace în acest sezon pentru echipa lui de suflet, fiind mai mereu plecat în cantonamentele echipei naţionale de juniori. Timpul este însă de partea bistriţeanului, care abia luna viitoare va împlini 18 ani. „Ştiu că trebuie să muncesc mult ca să pot face pasul spre echipa mare a Gloriei. Nu-mi fac probleme că nu sunt titular, am timp şi trebuie să mă pregătesc mult mai mult decât până acum. Odată intrat în circuitul echipei naţionale e mai uşor să faci pasul acesta şi eu asta îmi doresc, de aceea fac sacrificii, sunt mai mereu în cantonamente, acasă ajung destul de rar, dar asta este viaţa de sportiv. Dacă vrei să ajungi cineva trebuie să faci şi sacrificii”, explică Sadi. Atacantul deplânge soarta echipei bistriţene şi speră ca într-o zi să poată îmbrăca tricoul alb-albastru al Gloriei în prima ligă de fotbal a României. Intrat în insolvenţă şi ulterior falimentat, clubul bistriţean a pornit pe un nou drum sub o nouă denumire, Gloria Progresul, şi s-a înscris în Liga a III-a.

Put me on the front line!

La vâsta la care alţi băieţi sunt mai preocupaţi de gadgeturi şi de ieşiri cu prietenii, Akari Sadi Suleiman preferă să-şi petreacă timpul vizionând un film, sau ascultând muzică motivaţională. „Mai ies şi eu cu prietenii la un suc, în wekend mergem la un film, dar în general nu am timp să ies. Odihna este esenţială în atingerea de mari performanţe, iar eu prefer să fiu odihnit, să dau randament maxim. Atunci când mă pregătesc pentru un meci ascult muzică, mă relaxează. <Put me on the front line>, din Battle Tasted, este piesa care mă motivează, iar titlul ei este sugestiv, eu vreau să fiu mereu în prima linie, să fiu cel mai bun”, încheie Sadi.