România – Ungaria, meciul care nu se sfârșește niciodată!

Aliz şi Ninel (foto) formează o familie frumoasă, în care armonia este cuvântul de ordine. Totul însă, până la fotbal. Dacă în viaţa de zi cu zi cei doi se înţeleg din priviri, deseară vor fi “adversari”. Meciul dintre România şi Ungaria îi “desparte” pentru 90 de minute. Ea ţine cu Ungaria, el cu România, dar au un gând comun: să câştige cel mai bun.

De 32 de ani nu a mai pierdut România în fața Ungariei, cel puțin la fotbal. Ultima victorie a maghiarilor datează tocmai din 13 mai 1981. Ultimele șase întâlniri au însemnat trei succese tricolore, iar alte trei confruntări s-au terminat la egalitate. Dacă la fotbal suntem în avantaj, miza social-politică a unui astfel de meci este și ea mare și nu de ieri de azi. La meciul tur, disputat la Budapesta, disputat cu porțile închise, după ce FIFA a suspendat terenul ungurilor, din cauza manifestărilor suporterilor extremiști, liderii partidului radical, maghiar Jobbik, anunțau manifestări fără precedent în perimetrul stadionului “Ferenc Puskas”, gazda naționalei Ungariei. În luna martie a acestui an, cele două naționale au dat-o ”la pace”, meciul din teren s-a terminat la egalitate, scor 2-2, dar ”rivalitatea” istorică dintre cele două țări, de multe ori la limita diplomației, a continuat în afara stadionului, dar în strânsă legătură cu fotbalul. Politicieni din ambele țări nu ezită să arunce cu săgeți înspre partea adversă, totul pe fondul atașamentului față de țara fiecăruia dintre ei și, implicit, față de echipele naționale. Lăsați în afara stadionului la meciul de la Budapesta, din martie, ungurii fie ei din România sau din țara vecină nouă, vor lua cu asalt, diseară, Arena Națională pentru a-și susține favoriții într-o confruntare care stârnește patimi și după mai bine de 80 de ani de la prima întâlnire dintre cele două reprezentative.

Istoric vorbind, România și Ungaria nu au fost aproape niciodată prietenoase una cu cealaltă. Doar când interesul a fost comun, lupta împotriva expansiunii Imperiului Otoman, cele două națiuni au luptat umăr la umăr, și atunci în contextul în care Transilvania era parte componentă a unui alt Imperiu, cel Habsburgic. Fie că a fost vorba despre rivalitatea sportivă, fie că vorbim de interesele sociale și politice, o confruntare în România și Ungaria stârnește pasiuni în rândul celor implicați atât direct, cât și al privitorilor din ”tribune”.

”Avem o foame mare de rezultate care să readucă fotbalul din Ungaria acolo unde îi este locul. De 27 de ani nu am mai fost prezenți la un turneu final de campionat european sau cupă mondială, iar meciul cu România poate însemna relansarea naționalei maghiare în elita fotbalului. Dacă e să facem puțină istorie mereu am avut o națională mai bună decât a României, doar în anii 90 ați fost mai buni”, Nyilasi Tibor, fost international maghiar.

Meciul din teren și din afara lui

Aproape toate întâlnirile dintre cele două reprezentative au stârnit scandaluri, încă din cele mai vechi timpuri. La începuturile fotbalului, jucătorii români de etnie maghiară erau considerați trădători în Ungaria, deși nu puține au fost cazurile în care unii fotbaliști au evoluat și pentru o echipă și pentru cealaltă. La primele cinci întâlniri, Ungaria a fost o adevărată sperietoare, tricolorii suferind tot atâtea înfrângeri, ba mai mult au marcat un singur gol și au încasat 23, cel mai usturător eșec consemnându-se pe 6 iunie 1948, când ungurii i-au spulberat pe români cu un umilitor 9-0. Lucrurile au început să se schimbe la începutul anilor 70, când România a obținut și primul rezultat de egalitate în fața rivalei istorice, pentru ca în istoria recentă statisticile să indice un reviriment net în favoarea tricolorilor.

Succesele românilor nu au adus de cele mai multe ori bucuria specifică unei victorii. ”Am fost la meciul din 1998 de la Budapesta, scor 1-1, însă nu am cele mai frumoase amintiri de la această partidă. Mi-aduc aminte că ultrașii unguri umblau prin toată Budapesta să vâneze suporteri români. Pe stadion atmosfera a fost foarte tensionată, imflamată și de mesajele șovine și revizioniste ale ultrașilor unguri. Am văzut mulți suporteri sătmăreni bătuți și-mi amintesc că am fost ținuți apropape două ore în incinta stadionului după terminarea partidei, tocmai pentru a nu ne întâlni cu huliganii unguri, care ne așteptau la ieșirea de pe stadion. A fost o experiență pe care nu o doresc nimănui. Voi fi și vineri (în această seară n.r.) pe stadion să încurajez echipa României și sper într-o victorie”, a declarat pentru Transilvania Reporter Marius Donuț, un sătmărean care a trăit pe viu violențele de la Budapesta, din toamna lui 1998.

Meciul care face uitată diplomația

Incidentele din 1998 nu au fost din nefericire ultimele. În primăvara acestui an, în timpul unui meci dintre CFR Cluj și Rapid, un fan al bucureștenilor a dat foc steagului Ungariei, iar reacția extremiștilor maghiari nu a întârziat. ”Trebuie să organizăm o demonstraţie uriașă în jurul stadionului, vom cânta, ne vom susţine echipa și țara! Românii o să simtă că intră în iad! Voi mobiliza partidul, iar costurile le vom suporta noi”, spunea înaintea meciului de la Budapesta, din luna martie, Gabor Vona, politician, lider al partidului de extremă dreapta Jobbik. Nici organizatorii partidei nu s-au lăsat mai prejos. La conferința de presă dinaintea meciului din 22 martie, oficialii federației de la Budapesta nu au asigurat translator delegației României, nici măcar pentru un dialog în limba engleză. Astfel, dialogul dintre jurnaliștii români și selecționerul Ungariei a fost unul mai mult decât penibil, aceștia adresând întrebări în limba engleză și primind răspunsuri în limba maghiară. Nici selecționerul României, Victor Pițurcă, nu a rămas dator. Întrebat fiind de ce niciun jucător de etnie maghiară nu evoluează pentru România, antrenorul tricolorilor a răspuns: ”Jucătorii de etnie maghiară nu se regăsesc în lotul României, pentru că nu sunt suficient de valoroși”.

Duelul din tribună şi de acasă

Duelul dintre România şi Ungaria este aşteptat cu sufletul la gură de către suporterii celor două naţionale. Miza jocului a inflamat însă spiritele în ambele tabere. O victorie în confruntarea de astăzi poate fi echivalentă cu calificarea la barajul pentru Cupa Mondială din 2014.

Cu cine ţin maghiarii din România?

Maghiarii din România reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică din ţară. 1.127.623 de unguri trăiesc în România, conform recensământului din 2011. Un număr de 103.591 trăiesc numai în judeţul Cluj. Pentru o mare parte dintre ei, fotbalul nu are însă o însemnătate aparte. „Nu sunt microbist, nu mă interesează cine joacă”, a declarat un cetăţean maghiar. În opinia altora, rivalitatea dintre români şi maghiari nu ar trebuie să fie dusă la extrem. „Să fiu sinceră, când văd un meci între România şi Ungaria, ţin cu ambele naţionale. Poate puţin mai mult cu maghiarii, dar sunt fericită pentru fiecare echipă. Dar când joacă o formaţie din România cu una din altă ţară, atunci ţin cu românii, pentru că locuiesc aici. Nu ştiu cum să vă explic, pentru că este o experienţă foarte interesantă. Ţin cu maghiarii, pentru că şi eu sunt maghiar, dar acolo, în Ungaria nu m-am simţit niciodată acasă, cum mă simt în România. Nu aş putea să plec de aici”, punctează Eniko.

Sunt însă şi maghiari care ţin cu tot dinadinsul de apartenenţa lor. „M-am născut la Cluj, dar ţin cu Ungaria, la fel ca şi familia mea. Ambele combatante pornesc cu şanse egale, România poate are un uşor avantaj, pentru că joacă pe teren propriu. Vom bate cu 2-1! Szalai va da două goluri şi va califica echipa la baraj! Nu cred că vor fi incidente, forţele de ordine îşi vor face datoria”, a declarat Attila, un fan înfocat al naţionalei lui Sandor Egervari. „Se va termina egal, dar cu multe goluri, la fel ca la Budapesta. Cred că cine marchează primul, nu va pierde. României îi lipseşte un lider pe teren, cum au fost Hagi sau Mutu. Fotbalul românesc e dependent de lideri. Sunt clujean getbeget, dar voi ţine cu Ungaria. Sunt sporturi în care ţin şi cu românii, precum baschetul. Tatăl meu, în schimb, este mare fan al României, el sigur va ţine pumnii strânşi românilor”, l-a completat B.M.
Rivali pentru o seară, prieteni pe viaţă

Un duel între România şi Ungaria aprinde dispute şi în sânul unei familii în care armonia predomină de obicei. Pentru o seară familia Tanca este „divizată”. Soţul, Ninel, care este român, ţine cu tricolorii, iar soţia, Aliz, este cu sufletul alături de conaţionalii maghiari. „Bate România cu 2-1! În prima repriză va fi 1-0 pentru maghiari, dar vom întoarce rezultatul în actul secund, ca să le demonstrăm că suntem mai buni. Pentru noi vor înscrie Tănase şi Chiricheş. Sunt convins că va fi spectacol şi în tribune, sper doar să existe în limita fair-play-ului”, a susţinut Ninel.Replica soţiei a fost la fel de tăioasă. „Nici vorbă să bată România. Ungaria va câştiga cu 1-0 şi se va califica la baraj”, a răspuns Aliz.
Cei doi copii ai familiei Tanca sunt însă de partea românilor. „Nici copiii noştri nu ratează vreun meci al naţionalei. De regulă, ne uităm acasă când e vreo partidă importantă. Trăim cu patos fiecare ratare sau fiecare gol marcat de tricolori. Sunt sigur că şi vineri vom avea motive de bucurie. Dacă nu noi, măcar nevasta mea. Unul dintre noi sigur are de câştigat”, a mărturisit Ninel.

[stextbox id=”custom” caption=”Barurile și cafenele din Cluj, invadate de microbiști”]

Partida va fi urmărită cu interes maxim de către toţi microbiştii din România. Dacă unii preferă să vizioneze jocul acasă, alături de familie, alţii, în schimb, invadează cafenele şi barurile pentru a intra cât mai bine în febra meciului. Patronii localurilor şi angajaţii se pregătesc minuţios pentru confruntarea din această seară. „La noi, întotdeauna este o atmosferă frumoasă la meciuri. Vin atât români, cât şi maghiari, nu au fost niciodată probleme. Chiar la ultimul meci dintre Ungaria şi România au fost foarte multe persoane prezente în localul nostru. Toţi au urmărit cu interes partida. Fiecare s-a bucurat la golurile naţionalei lor”, a susţinut unul dintre barmanii de la Cafe Bulgakov, din Cluj.

[/stextbox]