Puştiul minune din „Iuliu Haţieganu”

La cei 18 ani ai săi Gabriel Marinca (foto, în albastru) este considerat urmaşul lui Cristian Podea, căpitanul echipei de rugby "U" Cluj / FOTO: Dan Bodea

La o vârstă la care cei mai mulţi dintre băieţi sunt mai interesaţi de gadgeturi, haine de firmă şi ieşiri în cluburi, Gabriel Marinca se antrenează cot la cot cu echipa de rugby seniori a Universităţii Cluj. Are doar 18 ani este un produs 100% al rugbyului clujean şi a debutat în alb şi negru la sfârşitul săptămânii trecute, în meciul contra echipei naţionale a Ungariei, câştigat de universitari cu 47-3. Adoptat de colegii săi „veterani” Gabriel Marinca este văzut de staful tehnic drept viitorul căpitan al echipei ”U” Cluj, motiv pentru care l-am abordat pentru a afla mai multe despre el.

Transilvania Reporter: Salut Gabi. Te antrenezi de ceva vreme alături de seniorii de la “U” Cluj. Ce ne poţi spune despre integrarea ta în echipă?
Gabriel Marinca: Da am fost la câteva antrenamente la seniori. Recunosc că a fost o surpriză foarte plăcută atunci când antrenorii (Bogdan Cantor şi Ioan Teodorescu n.a.) mi-au spus că trebuie să mă prezint la antrenamentele echipei mari. Nu am avut nicio problemă pentru că eu de obicei mă integrez repede.

TR: Poţi să ne spui care au fost primii tăi paşi în rugby, să ne povesteşti dacă te-a influenţat cineva, dacă ai avut sprijinul familiei?
GM: Primul contact cu rugbyul l-am avut în urmă cu patru ani când am intrat la liceu şi da, am fost influenţat în mare măsură să aleg acest sport de fratele meu care a jucat şi el rugby. Familia m-a sprijinit tot timpul şi este mereu alături de mine.

TR: La ce echipe ai mai jucat până să ajungi la “U” şi spune-ne dacă ai reuşit să faci pasul şi spre echipele naţionale de juniori ale României?
GM: Am jucat numai la CSS Viitorul Cluj. Practic acolo m-am format dcă pot să spun aşa, au antrenori foarte buni care îşi fac meseria cu pasiune şi pricepere, iar acest lucru m-a ajutat foarte mult să fac pasul spre echipa de seniori a Universităţii. La echipa naţională am fost convocat pentru câteva stagii de pregătire la categoria sub 17 ani, între 2011 şi 2012 şi am debutat într-un meci contra Belgiei.

TR: Care e diferenţa între antrenamentele de juniori şi cele pe care le faci acum alături de jucătorii pe care până nu de mult îi priveai din tribune?
GM: Sunt mult mai grele antrenamentele la echipa mare, dar evident vorbim de altă intensitate însă, nu mi-e teamă şi niciodată nu am fentat pregătirea. Important este că sunt acolo, lângă băieţi şi cu multă muncă şi voinţă voi face faţă şi va fi bine.

TR: Ce simţi acum că ai făcut pasul spre echipa mare?
GM: Mă simt mult mai încrezător în propriile puteri, încrezator şi mult mai implicat în ceea ce fac. Până la urmă asta îşi doreşte orice junior, să ajungă într-o zi la prima echipă a clubului.
TR: Ai debutat în tricoul Universităţii la sfârşitul săptămânii trecute într-un meci internaţional, tocmai împotriva reprezentativei Ungariei, cum a fost? Credeai că vei debuta într-o astrfel de partid?
GM: Nu m-am gândit niciodată că voi debuta în tricoul Universităţii Cluj într-un meci internaţional, fie el şi amical. Emoţiile şi-au spus cuvântul deoarece a fost primul meu meci împreună cu echipa de seniori, dar încurajăriile pe care le-am primit din partea colegiilor m-au făcut să trec un pic peste acele emoţii.
TR: L-ai înlocuit tocmai pe căpitanul echipei (Cristian Podea n.a.) ce ţi-a spus la marginea terenului când ai intrat în locul lui?
MG: Da, întradevar nu în fiecare zi ai o asemenea ocazie să intri în meci în locul unui asemenea jucător, cu zeci de selecţii la echipa naţională, cu participări la Cupa Mondială. Mi-a spus să nu am emoţii, să nu mă grăbesc, să am încredere în mine în timpul meciului şi să nu-mi fie teamă să coordonez echipa.
TR: Cum te-au primit ceilalţi băieţi, se ştie că un junior este vazut mai degrabă ca fiind “băiatul cu apa”. Cu cine te înţelegi cel mai bine, cine a fost lângă tine cu sfaturi, încurajări?
MG: Mă înţeleg foarte bine cu toţi şi consider că m-au primit cu multă încredere, mi-au insuflat multă voinţă şi sper să aibă încredre mai mult în mine pe viitor. Încurajările au venit din partea tuturor, atât a jucătoriilor cât şi din partea antrenorilor.

TR:  Antrenorii echipei văd în tine un demn urmaş al lui Cristian Podea şi că ai şanse mari să debutezi într-un meci oficial în actuala editie a SuperLigii care va începe la sfârşitul acestei săptămâni. Te simţi pregătit să joci într-un meci oficial?
MG: De ce nu? Dar până să ajung să joc în SuperLigă trebuie să mai lucrez şi să mă pregatesc mult mai mult. Visez la clipa aceea dar ştiu că mai am mult de muncit, un meci de SuperLigă nu se compară cu un amical, dar pe viitor sper să reuşesc şi acest lucru.

TR: Ce reprezintă pentru tine prezenţa în echipa de rugby “U” Cluj?
MG: Est un vis împlinit, este echipa mea de suflet, este echipa oraşului şi are suporteri extraordinari. Sunt conştient că Universitatea Cluj mă va ajuta să-mi formez un viitor. Ştiu că trebuie să mă concentrez pe ceea ce am de făcut la echipă şi îmi doresc pe viitor să reprezinte locul meu de muncă.

TR: Care sunt obiectivele tale pentru acest sezon, dar mai ales pentru viitor, pentru că eşti încă foarte tânăr?
MG: În primul rând trebuie să mă pregătesc mult mai mult şi să încep să câştig încredrea echipei şi a antrenorilor. Sper ca până la sfârşitul acestui campionat să debutez într-un meci oficial, iar pe viitor să prind constant echipa, să joc meci de meci.
TR: Adversarul de duminică e Steaua. Ai văzut această echipă în meciurile din ediţiile precedente de SuperLigă. Ce părere ai despre acest meci?
MG: Va fi un meci foarte greu pentru că este şi primul din noul sezon, dar sunt convins că fiecare jucător va da tot ce are mai bun. Sper ca la final să câştigăm noi deoarece Universitatea nu a câştigat niciodată în Ghencea. Putem să scriem istorie cum se spune, iar eu vreau să fac parte din acest capitol.
TR:  Recent ai avut ocazia să vezi pe viu două meciuri ale echipei naţionale a României pe Cluj Arena, un stadion care este deja şi “casa ta” (U Cluj îşi dispută meciurile de pe teren propriu pe Cluj Arena n.a.), ce te-a impresionat, ce ai fi vrut să vezi şi nu a fost şi în cât timp te vezi pe tine îmbrăcând tricoul echipei naţionale a României?
MG: Îmi pare rău că nu a fost un stadion plin care să susţină echipa naţională, mai ales că aici la Cluj s-a obţinut calificarea la Cupa Mondială. Momentan nu mă gândesc la echipa naţională. Mai am mult de muncă şi trebuie mai întâi să câştig încredrea colegilor mei, să îmi câştig locul în echipa Universităţii şi pe urmă mă voi concentra spre următorul pas, echipa naţională.
TR: Hai să încercăm să-i facem pe cititorii noştri să înţeleagă de ce este atât de importantă poziţia pe care joci. Tu evoluezi pe postul de mijlocaş la grămadă, care sunt atribuţiile tale în teren?
MG: Întradevăr postul de mijlocaş la grămdă este un post în care trebuie să fii mereu conectat la joc, la toate detaliile din teren şi din afara lui. Practic de la mijlocaşul la grămadă pornesc toate fazele de atac, tu coordonezi coechipierii. Mijlocaşul la grămadă mai este numit şi creierul echipei.
TR: Cum reuşeşti să împaci şcoala şi rugbyul, dacă nu mă înşel anul acesta dai BAC-ul?
MG: M-am obişnuit cu acest program, în definitiv dacă vrei poţi să le îmbini pe amândouă, trebuie doar să şti să-ţi gestionezi timpul. Sper să trec cu bine şi de Bacalaureat, se spune că este examenul de maturitate nu? Trebuie să pregătesc cât mai bine acest examen şi sunt convins că-l voi trece cu bine.
TR: Profesorii te încurajează să practici acest sport? Dar părinţii?
MG: Doar profesorii de sport mă încurajează să continui să mă pregătesc, ceilalţi profesori şi-ar dori ca eu să mă axez numai pe şcoală. Părinţii îmi sunt aproape în fiecare moment şi acest lucru contează cel mai mult pentru mine.
TR: U Cluj are poate cei mai frumoşi suporteri din ţară, ai un mesaj pentru ei? De la cel mai tânăr jucător pentru fanii echipei vreau sa spun…
MG: Vreau să le transmit că îi aşteptăm în număr cât mai mare la meciurile de rugby, la fel ca şi la fotbal, în definitiv ambele echipe reprezentăm un simbol al sportului românesc.

„Gabriel Marinca este unul dintre cele mai mari talente pe care le-a dat rugbyul clujean în ultimii ani. Ca antrenor este cel mai frumos lucru să poţi promova un jucător atât de tânăr în prima echipă şi sunt convins că înn acest sezon va debuta şi într-un meci oficial din SuperLigă. Are un viitor frumos în faţă, depinde de el şi de noi, antrenorii, să-l formăm şi să-l şlefuim pe măsura talentului său”, Bogdan Cantor, antrenor ”U” Cluj
„Este un tânăr cu un viitor foarte frumos înainte. Nu pot decât să fiu mândru să-l văd pregătindu-se alături de mine, cu atât mai mult cu cât jucăm pe acelaşi post. Este matur în joc, are o tehnică bună şi sunt sigur că nu peste mult timp îl veţi vedea în teren în partide oficiale”, Cristian Podea, căpitanul echipei de rugby ”U” Cluj

Carte de vizită
Nume: Marinca
Prenume: Gabriel
Data naşterii: 27 mai 1995
Locul nasteri: Cluj-Napoca
Porecla: Micuţul
Cluburi la care a activat: CSS Viitorul Cluj şi “U” Cluj
Palmares: fost component al echipei naţionale Under17 a României, locul 5 cu CSS Viitorul Cluj, la Turneul final al Campionatului Naţional U17 din 2012