Lupte / Patimile unei campioane

Până să câştige a patra medalie europeană de bronz luptatoarea Ana Maria Pavăl a suferit o intervenţie chirurgicală, a trebuit să slăbească 9 kilograme şi s-a antrenat cu lotul naţional de juniori / FOTO: Dan Bodea

Ana Maria pavăl este cea mai experimentată luptătoare din lotul naţional de lupte libere şi, recent a mai adăugat o medalie în salba de trofee cu care i-au fost recompensate eforturile de-a lungul anilor. La Vaata, în Finlanda, Ana Maria a urcat pentru a patra oară pe podiumul Campionatelor Europene şi tot pentru a patra oară medalia cucerită a fost de bronz. Poate părea un complex al sportivei legitimate la CSM Cluj însă, patimile prin care a trecut Ana maria până să ajungă în Finlanda, o transformă într-o învingătoare morală a europenelor din acest an.

Menisc rupt, regim alimentar şi antrenamente cu juniorii
Anul 2014 a început cum nu se poate mai prost pentru Ana Maria Pavăl. După trei clasări pe treapta a treia a podiumului de premiere la Campionatele Europene de lupte de la Vilniu (2009), Baku (2010) şi Belgrad (2012) clujeanca avea toate motivele să spere la primul triumf continental din cariera sa.

Experienţa şi orele nesfârşite de antrenamente îi dădeau dreptul să spere că anul aceta va fi al ei însă, înca de la primele şedinţe de pregătire Ana Maria a simţit dureri cumlite la piciorul stâng, iar verdictul medicilor a fost nemilos – ruptură de menisc complexă. „A fost ceea ce nu-mi doream să aud, m-am speriat iniţial dar ştiam că dacă vreau să prind europenele trebuia să iau o decizie cât mai repede şi, am decis să mă operez”, povesteşte Pavăl.

Intervenţia chirurgicală a decurs foarte bine, iar clujeanca a urmat un tratament intensiv de recuperare, totul pentru a putea lupta în Finlanda. „Nu trecuseră nici trei săptămâni de la operaţie şi eu m-am prezentat la antrenamente. Nu a fost deloc uşor pentru că riscam o recidivă însă, am un psihic bun şi pot spune că m-am autovindecat. Am avut şi parte de specialişti care m-au ajutat să trec peste toate aceste probleme, medicul Adrian Pojoga care m-a operat, Oliviei Neagu, consultant în nutriţie şi psihoterapeutului Andrei Loisoi, toţi au contribuit la recuperarea mea şi la performanţa de a urca din nou pe podium”, rememorează Ana Maria.

Ca şi cum ruptura de menisc nu ar fi fost suficientă sportiva a aflat, tot la începutul anului, schimbarea categoriei. Înscrisă în competiţie în limitele categoriei 55 de kilograme Pavăl a aflat că va trebui să lupte la 53 de kilograme, iar pentru acest lucru a trebuit să slăbească aproape 10 kilograme.

„Vestea aceasta a fost încă o lovitură pentru că trebuia să slăbesc foarte mult şi acest lucru nu este normal după o operaţie, de aceea am apelat la nutriţionistul Olivia Neagu care mi-a făcut un program de slăbire. Am fost şi la şedinţe de hipnoză şi cu răbdare şi multă ambiţie am reuşit minunea de a slăbi atât cât trebuia şi să-mi întăresc psihicul”, explică luptătoarea. Pentru că nu era la capacitate maximă de pregătire Ana Maria a fost nevoită să se antreneze cu lotul naţional de juniori însă, nici acest impediment nu a oprit-o în drumul ei spre bronzul european.

O decizie înţeleaptă
Ana Maria Pavăl a început iniţial să practice judoul pe când avea doar opt ani. A cucerit tot ce putea să cucerească pe plan intern, de la copii până la juniori, dar a rămas cu regretul de a nu se fi încununat campioană a României la seniori. În urmă cu exact 10 ani Ana Maria a decis să schimbe disciplina sportivă şi a trecut la lupte libere, acum nu regretă acea decizie.

„La judo eram mereu în competiţie cu Ioana Aluaş Dinea ( judoka clujeană, multiplă medaliată în competiţiile europene şi mondiale n.a.), o sportivă foarte valoroasă, cu foarte multă experienţă. Era destul de greu să-i ia cineva locul în lotul naţional. Nu mi-a fost teamă că nu aş putea să o înving, dar am realizat că nu vreau să rămân o viaţă întreagă în umbra ei. În plus am fost pus să aleg între judo şi lupte, sport pe care îl practicam în timpul liber. Antrenoarea Simona Alexandru a ştiu cum să mă atragă înspre luptele libere şi îi mulţumesc pentru acest lucru. Nu mi-a fost teamă de această schimbare, îmi place să cred despre mine că am un caracter puternic, iar acest lucru s-a văzut în rezultatele pe care le-am obţinut ulterior”, povesteşte Ana Maria.

Prima performanţă majoră avea să vină în 2008, la Jocurile Olimpice de la Beijing, unde clujeanca s-a clasat a cincea în întrecerea feminină la categoria 55 de kilograme. Un an mai târziu a obţinut medalia de bronz la Vilnius (Lituania) şi un loc 5 la Campionatele Mondiale de la Herning (Danemarca) şi mai apoi restul performanţelor. A ratat calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra dar este optimistă că va putea reprezenta România la olimpiada braziliană de la Rio, din 2016, cu atât mai mult cu cât va fi cântecul de lebădă pentru lupte, din 2020 această disciplină urmând să fie scoasă din calendarul Jocurilor Olimpice.

“Orice sportiv visează să lupte la Jocurile Olimpice, este performanţa maximă pe care o poţi atinge. Din păcate Rio va fi ultima olimpiadă la care se va mai lupta. Nu mi-a venit să cred când am auzit acest lucru, este cea mai veche disciplină sportivă, dar dacă aşa s-a decis …”, spune cu amărăciune luptătoarea clujeană.

Chiar dacă poate părea o “fată rea”, Ana Maria Pavăl este o domnişoară ca toate celelalte. “Îmi place foarte mult să înot, să citesc, în special revistele de modă. Chiar urmăresc atunci când timpul îmi permite prezentări de modă, încerc să mă informez, să fiu în trend, dar până la urmă tot pantofi sport am în picioare. La polul opus nu pot să suport oamenii prefăcuţi şi nu-mi place frigul”, îşi încheie povestea Ana Maria Pavăl.