FOTBAL FEMININ/ Un căpitan cu greutate

Maria Ficzay este una dintre cele mai valoroase fotbaliste din România/ Foto: Dan Bodea

A cochetat cu atletismul, dar fotbalul i se potriveşte ca o mănuşă. „Nu mă imaginez făcând altceva”, mărturiseşte Maria Ficzay, care la 21 de ani are o vitrină plină de medalii şi trofee. Sportiva originară din Maramureş a făcut repede pasul spre marea performanţă. A început fotbalul de la vârsta de 14 ani, iar un an mai târziu avea să fie una dintre jucătoarele exponenţiale ale Clujanei. Drumul către glorie nu a fost deloc uşor. A fost nevoită să plece de acasă şi să se mute la Cluj, un oraş total străin pentru ea. Însă dorinţa ei de a deveni fotbalistă a triumfat. „Am venit singură la Cluj. Am locuit în cămin, eram cea mai mică dintre fete, nu prea aveam subiecte de discuţii cu ele. Mi-a fost foarte greu, mi-au trebuit mai multe luni ca să mă acomodez. La început, pentru mine fotbalul era ca o pasiune, nu credeam că o să fac şi performanţă. Când am ajuns însă aici, am observat că totul se face într-un mod profesionist şi că se vor rezultate cât mai bune”, povesteşte Maria, de şase ori campioană naţională şi de patru ori câştigătoare a Cupei României.

A jucat într-o echipă de băieţi

Nelu Hotea este omul care a descoperit-o pe Maria. A dus-o la o echipă de fotbal de băieţi pentru a o pregăti pentru saltul cel mare. „Am început fotbalul la vârsta de 14 ani. Am jucat la o echipă de băieţi din Sighetu Marmaţiei, pregătită de unchiul meu. El m-a sfătuit să mă apuc serios de fotbal, mi-a zis să nu-mi pierd timpul aiurea şi să-mi caut o formaţie la care să fac pasul către marea performanţă. Astfel, la 15 ani am ales să vin la Clujana, care era cea mai bună echipă din ţară. Am vrut să joc fotbal, să o fac la un nivel mai înalt. Am renunţat la atletism tocmai pentru a mă dedica sportului rege”, dezvăluie Ficzay, care la doar 21 de ani are una dintre cele mai grele sarcini: e căpitanul şi „creierul” Olimpiei Cluj. „E o mândrie pentru mine. Căpitanul este cel care ridică primul trofeele, dar, în acelaşi timp, are şi responsabilităţi mai mari. Trebuie să ştie să motiveze vestiarul şi să strângă echipa în jurul lui în cazul unui eşec. Banderola de căpitan o port din 2010, pe vremea când evoluam la Clujana. Atunci nu a fost o presiune în plus, pentru că echipa era în formare şi nu aveam obiective clare. Îmi doream foarte mult să joc, să trag echipa după mine, să le ajut pe fete care erau mult mai mici ca şi mine. Trebuia să fiu un lider pentru ele, mai mult ca şi acum”, subliniază fundaşul „olimpicelor”, al cărui idol e Nemanja Vidic, jucătorul lui Manchester United.

Este şi arbitru

La fel ca şi pe terenul de joc, Maria se impune în viaţa de zi cu zi, în primul rând, prin naturaleţe. A absolvit cu brio Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Cluj şi visează să ajungă o antrenoare de renume. În prezent, este arbitru la nivel de copii şi juniori, meserie pe care vrea să o îmbrăţişeze după ce agaţă ghetele-n cui. „Îmi doresc să încep şcoala de antrenori, dar mi-ar plăcea să mă axez mai mult pe arbitraj. Programul încărcat pe care îl am cu echipa şi cu naţionala nu mi-a permis însă să arbitrez la un nivel mai ridicat. Dar nu mă dau bătută”, punctează Ficzay, care a bifat şi 40 de prezenţe la naţionala României.

„E o jucătoare foarte bună şi foarte matură pentru vârsta ei. Merită să fie căpitan”, Mirel Albon