Deschamps, față în față cu istoria

Franța s-a calificat în finala Cupei Mondiale din Rusia, după victoria, 1-0 cu Belgia, iar selecționerul Didier Deschamps este la 90 de minute distanță de o performanță istorică. Deschamps este la al treilea mondial din palmares, unul ca jucător (1998), când a și cucerit trofeul și două ca selecționer. În 2014 a ajuns cu Franța în sferturi, unde a pierdut, 0-1 cu Germania, iar acum a ajuns în finala mare, unde va întâlni învingătoarea din semifinala Anglia – Croația.

Lângă Zagallo și Beckenbauer
Dintre cei 32 de selecționeri prezenți la ediția din acest an a Cupei Mondiale, Didier Deschamps este singurul care a cucerit cel mai râvnit trofeul mondial și ca jucător. Se întâmpla în urmă 20 de ani, la CM din Franța, Deschamps fiind chiar căpitanul “Cocoșilor galici”. În cazul în care Franța va câștiga trofeul și în Rusia, Didier Deschamps va fi doar al treilea din istoria fotbalului care-și va trece în palmares câștigarea Cupei Mondiale atât ca jucător cât și ca selecționer, după brazilianul Mario Zagallo și germanul Franz Beckenbauer.

Brazilianul a cucerit două titluri mondiale cu naționala ”Cariocas”, ca fotbalist, în 1958 (în Suedia) și 1962 (în Chile). Apoi a recidivat și ca selecționer, în 1970 (Mexic). Tot cu Zagallo pe bancă Brazilia a mai disputat două finale mondiale, ambele pierdute: 0-1 în finala mică cu Polonia, la CM din RF Germania 1974 și 0-3 în finala mare cu Franța, la CM din 1998.

Franz Beckenbauer a fost căpitanul Germaniei de Vest la Cupa Mondială câștigată de nemți pe teren propriu în 1974, iar ca selecționer al Germaniei, “Kaiser”-ul a cucerit titlul la CM din Italia 1990. Beckenbauer are și două finale pierdute, una ca fotbalist 2-4, cu Anglia, la CM din 1966, iar ca selecționer a pierdut finala mare la CM din Mexic1986, scor 2-3 cu Argentina.

Niciun selecționer ”străin” nu a triumfat la CM
În istoria celor 20 de turnee finale ale Cupei Mondiale de fotbal desfășurate până acum, toate echipele câștigătoare au avut ca antrenori principali, numai tehnicieni autohtoni. Asta, în ciuda globalizării și a liberei circulații a forței de muncă, care, ce-i drept, se vede mai mult la echipele de club.

Astfel, Brazilia a cucerit cele cinci titluri, doar cu selecționeri brazilieni la timonă – Vicente Feola (în 1958), Aymore Moreira (1962), Mario Zagalo (1970), Carlos Alberto Gomez Parreira (1994), Felipe Scolari (2002). Italia a câștigat cele patru titluri mondiale, numai cu italieni pe bancă – Vitorio Pozzo (1934 și 1938), Enzo Bearzot (1982), Marcelo Lippi (2006).

Nici Germania nu face excepție cu cei patru selecționeri nemți la timonă – Sepp Herberger (1954), Helmuth Schon (1974), Franz Beckenbauer (1974), Joachim Low (2014). Uruguay, dublă campioană mondială, a cucerit titlurile sub coordonarea conaționalilor, Alberto Supici (1930) și Juan Lopez (1950), iar Argentina, și ea dublă campioană mondială, a cucerit titlurile sub conducerea lui Luis Cesar Menotti (1978) și Carlos Bilardo (1986).

Anglia, campioană mondială în 1966, a fost condusă la victorie de Alf Ramsey, Franța, învingătoare în 1998, l-a avut ca antrenor pe Aimee Jaquet, iar Spania, a cucerit singurul tilul mondial, în 2010, sub conducerea lui Vicente Del Bosque. Italianul Vitorio Pozzo este singurul antrenor, campion mondial de două ori (1934 și 1938).