Cupa Federației Ecvestre a ajuns la Cluj

Din cele mai vechi timpuri și până azi, apropierea dintre om și cal a existat. La început de nevoie, pentru a ajuta omul să parcurgă distanțe uriașe, în prezent legătura dintre cei doi a luat forme sportive și s-a dezvoltat în disciplina pe care astăzi o numim echitație. Echitația este una dintre cele mai nobile forme de sport pe care, însă, puțini au ocazia să-l practice, dar de care toți se îndrăgostesc din clipa în care au încălecat pentru prima oară un cal. Echitaţia face parte dintre sporturile foarte puţin mediatizate, nu este încă un sport adresat maselor largi pentru că, aşa cum aminteam mai sus, sunt doar o mână de oameni cei care îşi permit să-l practice. Recent însă, Constantin Irimia, Mihai Neacșa, alături de caii Daylight și Lara au adus Cupa Federației Ecvesrte la Cluj, atât la individual, cât și în concursul pe echipe.

Un sport „de bani gata”

Primul lucru care ne atrage atenţia în acest nobil sport este conexiunea puternică dintre om şi cal. Am aflat de la Constantin Irimia, recent câştigător al Cupei Federaţiei Ecvestre şi instructor în cadrul clubului Napoca Sport Horse, că în lipsa unei comunicări prin gesturi şi trăiri un om nu ar putea să stăpânească un cal atât de bine încât să fie capabil să îi dicteze diferite comenzi pe care acesta să le execute, fără ezitare şi fără a pune în pericol viaţa omului. ”În primul rând trebuie să înțelegi calul și pe urmă vin și rezultatele. La antrenamente se creează această legătură între călăreț și cal, dar vine și de la sine această apropiere. Eu dau comenzile pe care el trebuie să le asculte. <Ea> în primul rând mă acceptă și apoi execută. Spun <ea> pentru că este o iapă, se numește Daylight și în acest moment este cel mai bun cal pe care îl avem la club. Este din rasa Oldenburg și a fost cumpărată din Germania.

Lucrăm cu acest cal de când avea 3 ani, acum are 10, și am ajuns să ne cunoaștem foarte bine unul pe celălalt”, își începe Constantin Irimia povestea. Constantin a prins drag de cai încă din copilărie, însă, atrage atenția amatorilor că echitația este un sport scum. ”Bunicii mei aveau cai și mă urcau și pe mine călare. De la bunicul meu am prins dragostea pentru cai. Pot să spun că eu am fost un copil norocos, dar cei care își doresc să practice călărie, fie la nivel de amator, fie la nivel de performanță, trebuie să știe că este un sport foarte greu, care presupune o susținere financiară importantă”, punctează Constantin.

”E foarte simplu să convingi un copil, sau un adult să își dorească să practice acest sport. Îl inviți pe cal, îi arăți tainele echitației și greu îl mai poți da jos de pe cal. Să lucrezi cu caii este o muncă colosală pentru că trebuie să ai grijă de tot ce înseamnă sportul ecvestru. Antrenamente pentru călăreţi, furajarea cailor, medicamentația lor, din păcate este unul dintre cele mai scumpe sporturi”, completează Mihai Neacșa, la rândul lui instructor și sportiv al clubului clujean.

Recunoașterea națională

Stăpânire de sine, o doză mare de curaj şi multe ore de practică stau în spatele unor succese precum cele obţinute de sportivii clubului Napoca Sport Horse, la finalul lunii mai, când au cucerit Cupa Federaţiei Ecvestre, atât în proba individuală, prin Constantin Irimia și calul Daylight, cât și în proba pe echipe alături de  Mihai Neacșa şi calul Lara. „Suntem foarte mândri că după ani de muncă am reuşit să câştigăm Cupa Federaţiei, atât la individual, cât şi la echipe. Pentru clubul nostru este o foarte mare realizare. A fost un concurs foarte greu pentru că majoritatea cailor de top sunt la Bucureşti şi noi am reuşit să câştigăm Cupa Federaţiei la ei acasă. Am participat cu 4 cai și ne-a costat 10.000 de lei. Sigur că premiile sunt în bani, dar nu sunt sume foarte mari. Din cei patru cai doi au punctat, au intrat la concursul pe echipe, iar ceilalți doi cai au punctat la individual”, spune mândru Alin Cătinaş, preşedintele Napoca Sport Horse.

Cei implicaţi direct în competiţie, au trăit la cote maxime întrecerea de la Bucureşti. „Victoria pe echipe a fost cea mai preţioasă, pentru că a fost şi cea mai grea probă, nu atât tehnic, cât din punct de vedere al luptei, al concurenţei. Necesită o foarte multă muncă să ajungi la o asemenea performanţă şi trebuie să ai şi material cabalin ca să ajungi la această performanţă. Cel mai important lucru este siombioza între cal şi călăreţ. Apoi dăruirea, pasiunea, munca, sunt foarte multe sacrificii pe care trebuie să le faci în echitaţie, dar am muncit şi am reuşit”, explică Mihai Neacşa.

Sportivii de la Napoca Sport Horse au şi o mulţime de participări şi succese la competiţii internaţionale, însă, cel mai mare vis rămâne o prezenţă la Jocurile Olimpice de vară. „Noi participăm și la competiții internaționale, iar anul trecut chiar am câștigat Marele Premiu de la Budapesta, apoi am repetat isprava în luna februarie a acestui an, deci stăm destul de bine ținând cont că în Ungaria sunt mii de cai. Din păcate în acest moment România nu are cai care să participe la competiții de anvergură cum ar fi campionatul european, mondial, sau Jocurile Olimpice. Am avut cai undeva înainte de 1990, și chiar după ’90, dar … s-au pierdut. Noi muncim și sperăm ca încet încet să avem și cai pentru astfel de întreceri. Caii care participă la Jocurile Olimpice sunt niște cai foarte scumpi, sunt cai din altă ligă. Ca să avem un cal de nivelul acela ar trebui să găsim un sponsor foarte serios și generos. Întreținerea unui cal care să participe la un campionat european costă foarte mult, un asemenea cal are nevoie de alte condiții decât ce putem noi oferi în momentul de față. Dar visăm, ne dorim …”, încheie Alin Cătinaș.

Câteva reguli pentru călăreți

Dacă este să se respecte toate normele în materie de echitație, un călăreț trebuie să aibă o pereche de cizme de călărie, colanți albi, un sacou lung, pe talie și neapărat mănuși din piele. Și calul trebuie să poarte un echipament special: șaua adecvată, scările și hamul trebuie să fie bine unse și așezate corespunzator. Pentru comanda ”la pas” e nevoie să stai urcat în șa și să reușești să ții calul în frâu. La început, instructrul va fi cel care va realiza acest lucru, iar plimbarea specifică va fi una foarte lentă, călărețul având obligația să mențină echilibrul. Trapul presupune un mers în fugă al calului, care va însemna că animalul va păși în același timp cu piciorul în față și cu piciorul de dinapoi opus acestuia.

Galopul înseamnă o stăpânire de sine și o experiență superioare, cu ședințe în care calul va merge foarte repede într-o succesiune de salturi. Aici intervine deja antrenamentul și experiența călărețului pentru că în galop corpul sportivului va fi ușor aplecat în față, pentru echilibru. La galop nu sunt acceptați decât cei care au deja zeci, sau sute de ore de pregătire. E nevoie de un cal destul de blând pentru primele ședințe de echitație, iar prezența unui instructor este imperioasă. Deasemenea este foarte important ca sportivul (călărețul) să nu se sperie și să nu încrece să execute mișcări bruște sau prea spectaculoase pentru propriile puteri și posibilități. Este la fel de important pentru călăreț să învețe comenzile de bază și să respecte în permanență indicațiile instructorului. Trebuie să invețe să urce în șa, să meargă la trap, galop, și chiar să învețe să își recompenseze calul cu morcovi delicioși și proaspeți.

„Calul nu e o bicicletă, trebuie curățat, harnașat, îngrijit, nu ne urcăm pe el și îl lăsăm să zburde”, Alin Cătinaș, președinte Napoca Sport Horse