Blestemul stadioanelor

A fost odată în România, pentru că dacă n-ar fi fost nu aveam despre ce să povestim. La începutul anilor 90 ne mândream cu rezultatele echipelor de fotbal. Universitatea Craiova, Dinamo și Steaua erau nume consacrate deja pe harta Europei. Imediat după momentul 1989 a venit vremea echipei naționale să strălucească. Toți românii visam la noi și noi succese. Au apărut inevitabil și oportunitățile, atât pentru cluburi, cât mai ales pentru cei ce conduceau fotbalul românesc. Divizia A, cum se numea atunci Liga 1 de astăzi, avea nevoie și de puțină imagine. Stadioanele din România, niște construcții sinistre de ciment, beton și fier, trebuiau să se îmbrace în haine noi. Mai întâi a fost obligativitatea de a avea minimum 7.000 de scaune montate în tribune. Apoi obligația de a avea nocturnă. Azi ne mândrim cu trei stadioane noi, încă pe atâtea renovate și ridicate la standarde vizuale bune și alte trei în stadiu de finalizare. Atenție însă, acolo unde se construiesc stadioane, dispare fotbalul!

Trei ”bijuterii” ale nimănui

Cele trei arene despre care am fi tentați să spunem că sunt niște bijuterii, Arena Națională, Cluj Arena și Stadionul ”Ilie Oană” s-au născut cam în același timp. Sigur, lucrările de edificare a lor au avut durate difreite, dar inaugurările au avut loc în același an – 2011. Arena Națională a fost construită pentru a fi casa echipei naționale de fotbal a României. La inaugurarea oficială ”Tricolorii” au înfruntat Argentina. În tribune era emulație. Mai apoi, Steaua s-a mutat și ea pe cel mai mare stadion al țării. Au fost și câteva meciuri cu tribune pline dar, dacă este să facem o medie a evenimentelor găzduite și a numărului de spectatori, stadionul din București a fost în cel mai fericit caz pe jumătate plin. Fanii s-au îndepărtat de ”Tricolori”, ca să nu mai punem la socoteală problemele cu care se confruntă Steaua. Părăsită de fani și atacată de toți juriștii din Ministerul Apărării Naționale (MAPN), cea mai titrară echipă de fotbal din România joacă azi, într-un cvasianonimat. Practic, problemele Stelei au apărut odată cu ideea mutării echipei pe Național Arena.

Al doilea, în ordinea cronologică a inaugurării, a fost ”Ilie Oană” din Ploiești. Despre arena prahoveană putem spune că este un OZN, o bijuterie în adevăratul sens al cuvântului. O arenă construită după modelul stadioanelor din Anglia. Un edificiu cochet, cu doar ceva mai mult de 17.000 de locuri, cu o acustică perfectă și un efect vizual exact așa cum, probabil, au visat Mircea Sandu și Dumitru Dragomir (foștii șefi ai fotbalului românesc), dar n-au știut să se exprime. Fanii Petrolului au știut să se bucure de ”noua casă”, dar și-au văzut echipa abandonată de cei ce le promiteau gloria de altă dată. Azi, pe Stadionul ”Ilie Oană” continuă să evolueze Petrolul, dar la un nivel inimaginabil pentru inimoșii ei suporteri, în Liga a IV-a.

În octombrie 2011 se deschideau porțile celui de-al doilea cel mai mare stadion al țării, Cluj Arena, ”casa” Universității Cluj. Corul Filarmonicii și atmosfera creată de ”Șepcile roșii”, una dintre cele mai frumoase galerii din țară, au îmbujorat obrajii edililor, în ziua marii inaugurări. Universitatea însă, a continuat să fie doar o echipă iubită necondiționat de fani, nu și o forță a fotbalului românesc, pe măsura stadionului construit pentru ea. La fel ca și Petrolul, ”U” Cluj a ajuns în Liga a IV-a. În loc de marile dueluri cu Dinamo, Steaua, sau Craiova, pe cel mai mare stadion din Transilvania joacă Sticla Turda, Viile Dejului sau Vulturii Mintiu-Gherlii. Serile glorioase, adversarii europeni, au rămas doar vise frumoase. ”Blestemul” noilor stadioane a triumfat în fața aspirațiilor.

Renovări pentru alții

Aminteam ceva mai devreme despre trei dintre stadioanele țării, renovate, aduse la standarde competitive, măcar în parte identice cu ceea ce dețin cluburile europene. Primul dintre acestea a fost Stadionul Municipal Drobeta Turnu-Severin. Autoritățile locale au transformat ruina numită stadion, într-o arenă alb-albastră (culorile atât de dragi oltenilor), cu peste 20.000 de scaune. Cum în oraș nu mai exista o echipă de fotbal din 2010, când FC Drobeta Turnu-Severin a fost desființată, pe noul stadion s-a mutat, în 2011, un club surogat, apărut dintr-o fuziune ciudată, între CFR Craiova și Gaz Metan Podari. Noua structură sportivă se numea Gaz Metan Severin. În vara anului 2012 echipa promova în Liga 1, dar avea să retrogradeze după un singur campionat la cel mai înalt nivel. La două luni de la retrogradare clubul avea să fie șters din istorie, în urmă desființării. Astăzi pe arena din Drobeta joacă Pandurii, după ce vreme de mai bine de un an, acolo a evoluat Universitatea Craiova, echipa lui Adrian Mititelu, desființată la rândul ei.

Stadionul ”Dan Păltinișanu”, unul dintre cele mai mari din țară, a intrat într-un amplu proces de renovare în vremea domniei finanțatorului Marian Iancu. Poli a terminat pe locul 2 în Liga 1, a jucat în Liga Campionilor, conduși de pe margine de Ioan Ovidiu Sabău. Însă, problemele cu legea ale omului cu banii, au dus inevitabil la dispariția echipei fanion a Banatului. Preluată de fani, Politehnica a pornit pe un drum nou, din liga aIV-a, a promovat succesiv în eșalonul terț, apoi în cel de al doilea, dar e departe de ceea ce oferea Timișoara sportului rege. În zilele noastre Stadionul ”Dan Păltinișanu” este folosit de ACS Poli Timișoara, un club apărut în 2012, după dizolvarea clubului ACS Recaș, preluat de autoritățile din Timișoara. Ultima arenă renovată este cea din Iași. În premieră istorică, echipa din nordul Moldovei a prins anul acesta cupele europene. Și cum pentru un asemenea eveniment era nevoie de o restilizare, oficialii clubului, împreună cu autoritățile locale, au dat o față nouă micuțului stadion. Acum, Arena ”Emil Alexandrescu” arată bine și atât. Oficialii echipei CSM Iași a fost anunțati că nu vor mai fi sprijiniți de autorități, iar drumul lor pare să fie același ca al predecesoarelor amintite mai sus. Mai întâi insolvență, apoi falimentul.

Alte trei arene se ridică

Ca și cum relatările anterioare nu ar fi suficiente exemple că un stadion nou nu este suficient pentru a avea și fotbal în orașele care investesc în infrastructura sportivă, la Craiova, Târgu Jiu și Arad, se înalță noi edificii. În Banatul Olteniei fotbalul era până la începutul anilor 2000 o religie. ”Oltenia eterna Terra Nova” încă mai răsună în boxele stadioanelor pe unde joacă CSU Craiova, continuatoarea legendarei Universitatea. Finanțatorul Mihai Rotaru are mari probleme cu legea, iar primărița Olguța Vasilescu a avut și ea mari emoții atunci când procurorii au intrat pe ușa primăriei, fără să-și anunțe vizita. Momentan e liniște la Craiova, dar e o liniște suspectă, care nu prevestește nimic bun. Bine că va avea Craiova un stadion de nivel european. Poate într-o zi va avea și o echipă pe măsura poveștilor de altădată.

La Arad Stadionul ”Francisc Neuman” se va transforma în curând într-o mică bijuterie. Arena, care este deja în reconstrucţie ar trebui să fie casa echipei locale UTA ”Bătrâna Doamnă”. Spunem ar trebui, pentru că la fel ca și în cazul celor de la Poli Timișoara (altfel eterna rivală a UTA-ei), tot suporterii sunt acționarii majoritari, cei care țin în viață fotbalul arădean. Însă, tot la fel ca în cazul lui Poli, vor mai trece mulți ani până când pe noua arenă să ajungă să joace Steaua, Dinamo, sau Petrolul. Ultimul, dar nu cel din urmă exemplu că acolo unde apare un stadion, dispare o echipă, este Târgu Jiu. Pandurii a apărut aproape de nicăieri și a creat emulație în orașul lui Brâncuși. Echipa a adunat nume importante, rezultatele au propulsat-o în vârful clasamentului Ligii 1, în finala Cupei Ligii, au uimit Europa, la prima apariție în competițiile continentale intercluburi, iar autoritățile au demarat construcția noului stadion. Nici nu va apuca să fie inaugurată noua arenă, că Pandurii va fi deja doar încă un club dispărut de pe harta fotbalului intern. Clubul nu și-a mai plătit jucătorii și oficialii de o jumătate de an. A intrat în insolvență și, cum nimeni nu se arată dispus să preia echipa, Pandurii se îndreaptă pe drumul deja bătătorit de atâtea alte cluburi, spre faliment.