Ana Maria Pavăl: „Luptele sunt viața mea. Respir și trăiesc cu ajutorul lor”

Medaliat ă de cinci ori cu bronz la Campionatele Europene de lupte libere și declarată, de două ori, cea mai bună sportivă a Clujului, Ana Maria Pavăl îi surpinde pe toți cei care nu o cunosc mascându-și forța în spatele unor ținute elegante, demne de un top model. Puternică, dar  echilibrată, perfecționistă, dar relaxată, Ana Maria pune perseverența mai presus de orice. Injectată cu virusul performanței, se trezește în fiecare zi cu gândul de a ajunge să se bată pentru o medalie de aur la “ europene”, „mondiale” sau la Jocurile Olimpice. „Train hard, fight easy” e – mai mult decât o deviză – exemplul pe care ni-l oferă, de ani de zile, una dintre sportivele de top ale Clujului.

 Ana Maria Pavăl: o moldoveancă frumoasă și onestă (că tot e din Onești), care și-a construit cu trudă și sudoare o frumoasă carieră la Cluj, oraș care a adoptat-o, fiind acum ardeleancă cu acte în regulă. O luptătoare prin excelență (că tot practică luptele libere), Ana Maria Pavăl va rămâne în istoria sportului clujean nu doar ca cea mai galonată sportivă „de la lupte” , ci și prima luptătoare din Cluj medaliată într-o competiție oficială internațională. Se întâmpla acum zece ani, când Ana Maria Pavăl, abia trecută de la judo la lupte, cucerea medalia de bronz la Campionatele Europene de lupte libere de la Varna. A bifat de încă patru ori aceeași performanță, în anii 2009, 2010, 2012 și 2014, cu o undă de regret că de câteva ori a ratat de puțin calificarea într-o finală, care i-ar fi asigurat cel puțin medalia de argint.

Desemnată doi ani la rând, în 2008 și 2009, cea mai bună sportivă a Clujului, Ana Maria Pavăl a avut un an de vârf, în 2008, când a fost foarte aproape de podiumul olimpic și de cel mondial, la JO de la Londra, respectiv, la Campionatele Mondiale de la Tokyo, unde s-a clasat de fiecare dată pe locul al cincilea.

De remarcat și longevitatea la nivel înalt a Anei, cu medalii europene la seniori pe întinderea, de aproape, un deceniu (între 2005 și 2014), Pavăl fiind, din acest punct de vedere, unul din sportivii de top din Cluj cu o asemenea performanță după 1990, într-un sport olimpic.

De asemenea, Ana Maria Pavăl domină, de aproape 10 ani competiția internă, fiind multiplă campioană națională, ultimul titlu fiind cucerit, recent, în Sala Sporturilor “Horia Demian” din Cluj.

Cu regretul că încă nu a ajuns să lupte într-o finală la CE, CM sau JO, Ana Maria Pavăl continuă lupta. Cu sine însăși și cu adversarele, mărturisind că nu a renunțat la visul său. Acela de a se bate într-o finală de campionat european, mondial sau JO, cu medalia de aur pe masă.

„Mi-am dorit mereu să fiu cea mai bună”

Reporter: Care a fost momentul când ai decis să renunți la judo și să te apuci de lupte? Ai fost convinsă încă de atunci că vei reuși în noul sport?

Ana Maria Pavăl: Am decis să renunț la judo când mi-am dat seama că Ioana Dinea, cea care, la începutul anilor 2000, domina incontestabil acest sport la categoria mea de greutate (n.r.- categoria 52 kg), era imposibil de învins. Diferența de valoare dintre noi era foarte mare, iar eu nu mai aveam răbdare să aștept pînă se retrage Ioana. Cum mai cochetam cu luptele în timpul liber, mi-am dat seama că am mai mari șanse pe saltea decât pe tatami. Așa că am trecut la lupte libere, un sport nou, în acele moment, pentru fete, în România. Mi-am dorit mereu să fiu cea mai bună și mă bucur că nu m-am înșelat trecând de la judo la lupte.

R: Ești mulțumită cu ce ai realizat? Crezi că se putea mai mult? Dacă da, ce crezi că ți-a lipsit?

Ana Maria Pavăl: Eram convinsă că voi reuși. În viață reușești orice îți propui, dacă muncești pentru scopul visat. Eu eram sigură că dându-mi tot interesul voi avea rezultate bune. Nu m-am gândit niciodată unde aș fi ajuns dacă nu renunțam la judo. Trăiesc frumos în prezent, bucurându-mă de rezultatele din lupte, nu pierd timpul stând să visez cum ar fi fost dacă…

Sunt împăcată, dar, recunosc, nu mulțumită total, cu ce am realizat. Simt că se putea mai mult, dar în România, în sportul de performanță, încă e loc de mai bine. Îmi pare rău că spun asta, dar sunt lipsuri enorme pentru a îndrăzni să visăm la lucruri de care depinde performanța la un nivel înalt. Și amintesc doar două lucruri: o nutriție bună, de la care pornește 90% din capacitatea sportivului, precum și un bun psiholog sportiv la loturile naționale.

“Părinții sunt reticen ți să își lase fetițele la lupte… Total greșit!”

R: Cât de dificil este pentru o femeie să reușească într-un sport care până nu de mult era adresat exclusiv bărbaților?

Ana Maria Pavăl: Nu e dificil, depinde de fiecare în parte. Succesele mele și medaliile câștigate la lupte nu sunt cu nimic inferioare celor câștigate de băieți, pentru că baremurile sunt aceleași, munca e aceeași. Eu nu văd nicio diferență semnificativă, doar că eu mă lupt cu femeile, iar ei cu bărbați. De asemenea, medaliile obținute de copii sunt la fel de importante pentru că ei concurează cu adversari care au același nivel de pregătire.

R: Deci le recomanzi fetelor să practice luptele.

Ana Maria Pavăl: Cu toată puterea mea de convingere! Părinții de fete sunt reticienți când vine vorba să își lase fetițele la lupte… Total greșit, pentru că acest sport este frumos și potrivit pentru fete! Luptele nu deformează și nu creează gladiatoare și nici bătăușe cu brațe mari și spatele lat cum se mai văd prin filme. Oamenii sunt mereu mirați când mă văd la evenimente în rochițe sau ținute feminine, că nu sunt voluminoasă și nici barbară, cum consideră ei că ar fi o sportivă care practică luptele.

R: Ce calități trebuie să aibă o sportivă pentru a practica luptele libere? Ce le-ai recomanda tinerelor care doresc să urmeze această carieră?

Ana Maria Pavăl: Pentru a practica acest sport e nevoie de o voință de fier, de un psihic puternic și de perseverență. Perseverența e mama reușitelor în orice domeniu, nu doar în sport. De asemenea, trebuie să ai puterea de a o lua de la capăt de fiecare dată, indiferent că pierzi sau câștigi și să te antrenezi și mai serios când ai pierdut. Iar când câștigi, să ai puterea să stai cu picioarele pe pământ, să nu te crezi centrul universului și să pierzi contactul cu realitatea, ignorând faptul că trebuie să te pregătești serios în continuare. În lupte, indiferent de rezultat, trebuie să o iei de la capăt cu maximă seriozitate.

R: Dacă ai avea o fetiță ai îndruma-o să practice luptele libere?

Ana Maria Pavăl: Dacă aș avea o fetiță, i-aș oferi oportunitatea să vadă ce implică acest sport. Ea decide ce vrea să facă, dacă îi place. S-ar putea să nu îi placă, dar e foarte probabil ca trecutul meu sportiv să o ambiționeze și să mă întreacă.

R: Care a fost cel mai plăcut moment din cariera ta de sportivă?

Ana Maria Pavăl: Cel mai plăcut moment a fost la Campionatele Mondiale din 2008 (n.r. – de la Tokyo, unde clujeanca s-a clasat pe locul 5), când am câștigat contra unei sportive din Rusia. Am simțit că acela a fost un moment de vârf al carierei mele. Atunci am simțit că sunt una dintre cele mai bune luptătoare din lume. A fost un sentiment unic. Am mai bătut rusoaice, dar la acel campionat am avut o evoluție foarte bună și meciuri extrem de puternice.

R: Dar cele mai dificile momente care au fost?

Ana Maria Pavăl: Am avut multe momente dificile, nu pot să aleg unul anume. Slăbirile sunt destul de urâte, accidentările înainte de marile concursuri, turneele la care aș fi vrut să particip, dar nu erau în programa noastră de pregătire. Sunt multe momente, dar am trecut peste toate…

„Mă bucur de prezent și vreau să-l trăiesc intens. Tac și fac”

R: Ai vreun regret după o carieră de peste un deceniu în acest sport?

Ana Maria Pavăl: Regrete nu am și nu am avut niciodată. Eu conștientizez că trecutul nu se poate schimba. Ușa trecutului pentru mine e închisă. Eu mă bucur de viață și trăiesc în prezent.

R: În afară de sport ce alte pasiuni ai?

Ana Maria Pavăl: Îmi place enorm să citesc, ador să înot, îmi place să mă plimb și să călătoresc. Mai nou am învățat să schiez și începe să devină și acest lucru o pasiune.

R: Cât de mult te-a ajutat sportul pe care-l practici în viața de zi cu zi? Crezi că dacă ai fi f ăcut altceva ți-ar fi fost mai bine?

Ana Maria Pavăl: Sportul m-a ajutat enorm. M-a disciplinat, mi-a format un caracter de campion, m-a întreținut fizic, dezvoltându-mi un corp atletic și sănătos, un mod de viață echilibrat. Sportul m-a ajutat să devin mai puternică și m-a făcut să-mi placă provocările.

Sunt dependentă de lupte ca de un drog. Respir și trăiesc cu ajutorul luptelor. Dacă aș putea să-mi injectez un ser cu lupte, să îmi curgă în fiecare venă, aș face-o. Momentan, sunt fericită practicând luptele libere. Nu știu ce m-ar putea face să mă simt la fel de împlinită. Mă gândesc cu groază cum va fi când mă voi retrage, pentru că nu voi putea practica luptele la infinit…

R: Ca femeie, te-ai simțit discriminată în viața de zi cu zi? În societate, pe stradă, la antrenamente, în concursuri?

Ana Maria Pavăl: Nu m-am simțit și nu mă simt deloc discriminată. Uneori mi-a fost mai dificil, pentru că oamenii care știau că fac lupte, dar nu mă cunoșteau îndeajuns, se uitau la mine mirați că sunt așa micuță și că nu par deloc dură sau agresivă. Deci discriminată nu, dar uneori am simțit că bărbații erau intimidați de faptul că sunt o femeie sigură pe mine, independentă și puternică. Nicidecum nu sunt o pisicuță de cafenea cu unghii lungi și gene false.

R: După ce principii te ghidezi în viață? Ai un model de care-ți place?

Ana Maria Pavăl: Nu mă ghidez după un model anume, iau ce e mai bun de la fiecare. În sport mă ghidez, momentan, după propria-mi conștiință. Dacă sunt împăcată și liniștită, înseamnă că am făcut alegerea corectă pentru mine.

R: Care este motoul tău în viața de zi cu zi?

Ana Maria Pavăl: „Train hard, fight easy” (n.r. – “Antrenează-te dur, luptă ușor”). Vreau să dau tot ceea ce pot la momentul prezent, iar când mi-apare o piedică în cale să o trec cu ușurință. Să fiu, deci, mereu pregatită pentru neprevăzut, gata să îl depășesc cu eleganță și fără a-mi perturba liniștea mea interioară.

R: Știu că-ți place modelingul. Dacă ai fi solicitată, ai participa la prezentări de modă?

Ana Maria Pavăl: Prezentare de modă e cam mult spus, dar mi-ar plăcea să pozez în ținute ale creatorilor de modă. Nu mă simt deloc stingher în fața aparatului foto. Din contră, mă simt foarte relaxată.

R: Ce planuri de viitor ai?

Ana Maria Pavăl: Nu îmi place să vorbesc despre planurile mele de viitor. E ca o vrajă care dispare și mă împiedică să le duc la bun sfârșit. Mă bucur de prezent și vreau să-l trăiesc intens. Așa că e mai bine să tac și să fac.

„În sport nu am avut timp să spun <<poate >>”

R: Ce vrei să faci după ce te vei retrage de pe saltea?

Ana Maria Pavăl: După retragere o să mă orientez tot în domeniul sportului. E un domeniu care mi se spotrivește și în care simt că mă pot dezvolta. Am terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport aici la Cluj și am și un master în mass-media sportivă.

R: Cum te-ai caracteriza în câteva cuvinte?

Ana Maria Pavăl: Ambițioasă, perfecționistă, curajoasă, cu toate că lumea din jurul meu mă cataloghează drept cam dificilă pentru că nu aș fi destul de tolerantă și flexibilă. Sunt, oarecum, omul extremelor. În sport nu am avut timp să spun „poate”. Am avut mai mereu de luat decizii rapide pe care a trebuit să le duc până la capăt. La mine o decizie luată nu mai suportă cale de întoarcere. De aceea am reușit până acum să ajung aici. Fiind o persoană directă și clară, nu toată lumea suportă prea ușor acest lucru.

R: Ești din Onești. Ce te-a atras în Cluj? Ce-ți place și ce nu-ți place aici?

Ana Maria Pavăl: Am rămas la Cluj din mii de motive. Acest frumos oraș mă face să mă îndrăgostesc de el de fiecare dată, străzile, clădirile sunt minunate și diferite de restul țării. Oamenii sunt calmi, corecți, în mare parte… Clujul e un oraș mare, dar calm și cald ca unul mic. Cel puțin așa îl văd eu. Aici mereu mă regăsesc și mă simt ca acasă.

[stextbox id=”custom”]

Carte de vizită Ana Maria Pavăl

*Născută la Onești, în 10 iulie 1983

*Practică sportul de la 8 ani, începând cu judo până în 2004 cînd trece la lupte libere

* o participare la Jocurile Olimpice, locul 5 la Beijing 2008

* 8 participări la Campionatele Mondiale de lupte libere, cele mai bune rezultate fiind locul 5 la Tokyo (2008) și locurile 7 la Sofia (2005) și Herning (2009)

*10 participări la Campionatele Europene de lupte libere la seniori, cele mai bune performațe fiind cele cinci medalii de bronz cucerite la Varna (2005), Vilnius (2009), Baku (2010), Belgrad (2012), Vantaa (2014)

* multiplă campioană națională de seniori, din 2007 pînă în 2015, la categoriile 51, 53 și 55 kg

* desemnată cea mai bună sportivă a Clujului, în anii 2008 și 2009

* desemnată cea mai bună sportivă în cadrul Federației Române de Lupte Libere, în anul 2008

* absolventă a Facultății de Educație Fizică și Sport din Cluj și a unui master în mass-media sportului

* legitimată la Clubul Sportiv Municipal Cluj, unde este antrenată de Vasile Vișan

[/stextbox]