Halloweenul şi Luminaţia – legături spre lumea spiritelor

În fiecare an, în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie, pare că graniţa dintre lumea noastră şi cea ”de dincolo” devine tot mai subţire. Se spune că spiritele celor decedaţi se întorc în locurile unde au trăit, iar oamenii le cinstesc pe cele dragi şi încearcă să se ferească de cele rele. În Occident şi nu numai, se sărbătoreşte Halloweenul pe 31 octombrie, iar pe 1 noiembrie pentru creştini este Ziua tuturor sfinţilor, dar şi Ziua Morţilor, sau Luminaţia – cum este cunoscută în Transilvania.

De la Samhain la Halloween

Halloweenul este o sărbătoare controversată la noi, fiind ”adoptată” de petrecăreţi şi respinsă de conservatori, unii acuzând chiar că este o ”sărbătoare satanistă”. În fapt, nu este vorba despre nimic ”satanist”, ci despre o sărbătoare cu origini în vechea religie a celţilor, o sărbătoare păgână, ce-i drept.

Celţii erau foarte interesaţi de lumea spiritelor şi aveau multe obiceiuri şi credinţe legate de aceasta, menite să le înlesnească accesul la ea. Pe 1 noiembrie, ei sărbătoreau un fel de An Nou, 31 octombrie fiind ultima zi din calendar; ziua se numea Samhain şi semnifica trecerea de la vară la iarnă, de la anotimpul cald şi bogat, la sezonul rece şi întunecat.

Celţii credeau că în această zi lumea obişnuită se întâlnea cu cea supranaturală, iar spiritele deveneau libere să revină printre ei, chiar să intervină în vieţile lor. Prin urmare, preoţii celţi, numiţi druizi, organizau ritualuri magice, în scopul alungării spiritelor rele. Ofereau şi jertfe zeilor, pentru ca aceştia să aibă grijă de lumea oamenilor şi să le returneze soarele, după trecerea iernii.

Oamenii simpli căutau să îmbuneze spiritele care se plimbau libere, astfel că le lăsau în pragul casei mici daruri şi stingeau focurile, pentru ca locuinţele să devină neprimitoare. Druizii aprindeau focuri imense, pe care le considerau sacre şi capabile să cureţe răul. Oamenii se adunau în jurul acelor focuri, costumaţi cu piei de animale, şi ofereau jertfe; la finalul ceremoniilor, luau din focul sacru şi îl duceau la casele lor, pe care le încălzeau din nou, după trecerea pericolelor.

Schimbări aduse de creştinism

Samhainul era o sărbătoare păgână, astfel că reprezentanţii Bisericii au încercat să o aducă mai aproape de valorile creştine. În secolul VII, Papa Bonifaciu al IV-lea stabileşte data de 13 mai ca fiind Ziua tuturor spiritelor, iar în anul 834, Papa Grigore al III-lea schimbă data de 13 mai cu cea de 1 noiembrie, dorind să ofere comunităţii creştine posibilitatea de a-şi cinsti morţii, precum şi de a celebra sfinţii care nu aveau o zi dedicată în timpul anului. Astfel, 31 octombrie devine All Hallows’ Even (de la ”evening” – Noaptea tuturor spiritelor); 1 noiembrie este Ziua Tuturor Sfinţilor şi Martirilor, iar 2 noiembrie devine Ziua Sufletelor, sau a Spiritelor.

Principalul susţinător al acestei iniţiative de mutare şi instituire a sărbătorilor a fost Alcuin de York, un călugăr de formare irlandeză, unul dintre principalii consilieri ai lui Carol cel Mare, regele francilor în perioada 768 – 814. Călugărul cunoştea foarte bine populaţia din insulele britanice, precum şi credinţele şi obiceiurile celţilor. A ştiut, aşadar, că trebuie să ţină cont de sărbătorile lor, în procesul de creştinare. În timp, sărbătoarea a crescut şi s-a extins în întregul regat al francilor. În 1475, sărbătoarea Tuturor Sfinţilor era oficială, în întreaga Biserică Universală – aşadar, ajunsese şi în America, însă mai mult în sud, căci în regiunea de nord-est, denumită Noua Anglie, sistemul protestant împiedica astfel de manifestări.

Având în vedere că în Lumea Nouă existau mai multe populaţii şi grupuri etnice, fiecare având propriile credinţe şi obiceiuri, s-a format o nouă versiune a sărbătorii, specific americană. În a doua jumătate a secolului XIX, imigranţii irlandezi vin în America, pentru a scăpa de foamete şi sărăcie, şi aduc cu ei şi Halloweenul, cu specificul lor.

Farsă ori tratație?

Odată cu venirea irlandezilor s-a dezvoltat şi obiceiul numit ”trick or treat”, au început petrecerile, iar sărbătoarea se învârte mai mult în jurul ideii de comunitate. Oamenii se adunau laolaltă, se costumau, organizau parade şi adevărate festinuri. După anii 1920, s-a pus tot mai mult accentul pe partea de entertainment, de distracţie, iar din anii 1950, sărbătoarea începe să fie dedicată mai mult tinerilor. Tot atunci a fost readus în atenţie colindatul pe la casele vecinilor, pentru dulciuri.

Acest obicei, numit ”trick or treat”, se traduce, literal, ”farsă ori trataţie” – adică, ori ne dai dulciuri, ori îţi vom juca o farsă. Cei care merg să ceară asta sunt copiii, fiind costumaţi în cele mai năstruşnice şi mai înspăimântătoare costume, colindând pe la casele din vecini. Și acest obicei datează din timpuri păgâne, când se oferea hrană şi băutură, pentru îmbunarea spiritelor. Tot atunci, se credea că în acea noapte e mai bine să porţi o mască, pentru a nu fi recunoscut de aceleaşi spirite malefice. Mai târziu, în timpul paradelor de All Saints’ Day, în timpul defilarilor se obişnuia să se dea pomană celor sãraci, în schimbul promisiunii unei rugăciuni pentru sufletele celor morţi.

Ritualuri şi simboluri

Iniţial, această noapte semăna, în ritualuri, cu ceea ce avem noi, în noaptea Sfântului Andrei – atât în ceea ce priveşte alungarea strigoilor, cât şi referitor la ”citirea” viitorului. În Scoţia, fetele nemăritate alegeau câteva alune, le puneau nume şi apoi le aruncau în foc, în noaptea de Halloween; aluna care ardea fără să trosnească era cea cu numele alesului. O altă superstiţie spunea că o fată nemăritată nu trebuia decât să mănânce un amestec dulce din alune, castane şi nucşoară înainte de culcare, pentru a-l visa apoi pe viitorul soţ. Existau şi concursuri, de genul: cine găsea primul o imperfecţiune pe o castană era primul care avea să se căsătorească.

În timp, însă, au dispărut aceste superstiţii, lăsând loc personajelor supranaturale şi obiceiurilor de acum.

Cel mai cunoscut obicei şi simbol al Halloweenului este, însă, dovleacul sculptat şi luminat. Numit Jack-o-lantern, acest dovleac era iniţial un nap şi a coborât dintr-o veche legendă irlandeză. Însă după ce irlandezii au ajuns în America, au descoperit că dovlecii erau mult mai potriviţi pentru felinarele de Halloween, fiind mai uşor de sculptat, iar rezultatul, mai spectaculos.

Origini comune pentru Halloween şi Ziua Morţilor

Revenind la creştinism, vorbeam despre Ziua tuturor sfinţilor, stabilită pe 1 noiembrie, şi Ziua Morţilor, pe 2 noiembrie. În Transilvania, aceasta din urmă este cunoscută sub numele de Luminaţie şi a ajuns să fie sărbătorită în seara de 1 noiembrie, când oamenii merg în cimitire şi aprind lumânări la mormintele celor dragi. Sărbătoarea vine din tradiţia catolică, însă a fost împrumutată şi de alte confesiuni, fiind întâlnită şi în unele părţi din Banat şi Maramureş.

Etnologii sunt de părere că românii au adoptat foarte uşor Luminaţia pentru că poporul nostru are un cult al morţilor foarte dezvoltat. Astfel, în fiecare an, în seara de 1 noiembrie, mii de credincioşi merg la morminte cu flori şi lumânări, spun rugăciuni în amintirea celor decedaţi şi dau de pomană, pentru sufletul acestora. Sărbătoarea s-a răspândit mai mult în ultimii ani.
În concluzie, putem spune că Halloweenul şi Ziua morţilor au aceleaşi origini, dacă ne gândim la sărbătoarea celţilor şi modul cum a evoluat aceasta. La fel de adevărat este că cele două sunt total diferite, prima fiind o sărbătoare laică şi comercială, în timp ce a doua reprezintă o zi a cinstirii morţilor, fiind o sărbătoare creştină.

[stextbox id=”info”]Trick or Treat?

Replica şi obiceiul au apărut abia în anii 1930, dar originile sale se regăsesc în timpul celţilor, în urmă cu 2000 de ani. Celţii credeau că se pot feri de spiritele malefice, le pot convinge să nu le facă rău, dacă la ofereau acestora cele mai de preţ lucruri – în speţă, alimente. Astfel, lăsau în faţa casei vase cu miere, vin, lapte sau dulciuri, pentru ca spiritele să ia ce le trebuie şi să plece mai departe. De asemenea, cerşitul din casă în casă era un obicei des întâlnit în prag de iarnă, când toată lumea făcea rezerve, ca să ajungă până la primăvară. Și în perioada creştină, lumea credea că spiritele celor morţi pot fi îmblânzite prin fapte bune, de exemplu împărţirea unor atenţii copiilor din vecini. Fenomenul a evoluat şi, odată cu adoptarea sărbătorii de Halloween de către americani, s-a transformat în binecunoscutul ”Trick or Treat”.[/stextbox]

Dovleacul de Halloween este coborât dintr-o legendă irlandeză

Personajul principal al legendei este Jack, un om nu foarte popular. Era zgârcit, nelegiuit, îi plăcea băutura şi îi plăceau farsele, pe care le juca mereu celor din jur, distrându-se fără regrete. Într-o bună zi, l-a provocat pe însuşi Necuratul, în timp ce stăteau împreună, la un pahar. L-a păcălit pe acesta să se transforme într-o monedă, pentru ca Jack să poată plăti băutura; însă Jack a ţinut moneda şi l-a silit pe diavol să îi promită că nu îl va mai deranja timp de un an, dacă îl eliberează. Nu s-a oprit aici, ci i-a mai înscenat una, după o vreme: îl păcăleşte din nou pe diavol, de data aceasta să se urce într-un măr şi să-i aducă un fruct. Între timp, însă, Jack începe să cresteze semnul crucii pe scoarţa copacului, iar diavolul nu mai poate coborî. Pentru a-l lăsa să coboare, Jack îl pune să îi promită că nu îi va lua sufletul atunci când îi va veni vremea să moară; diavolul acceptă şi este eliberat.

După trecerea anilor, Jack ajunge la sfârşitul vieţii, moare şi ajunge la Porţile Raiului, însă nu este primit acolo, din cauza vieţii pline de răutate pe care a dus-o. Se duce atunci către iad, însă acolo se întâlneşte cu vechiul său ”prieten”, diavolul pe care îl păcălise şi care, evident, nu îl poate primi, din cauza promisiunii pe care o făcuse. Jack nu are unde să meargă şi se vede condamnat să rămână pe vecie în întuneric, între două lumi care nu îl primesc. Totuşi, diavolul se dovedeşte mărinimos şi îi dă o fărâmă din flăcările iadului, ca să îl călăuzească prin întuneric. Jack scobeşte un nap şi pune acolo focul, făcându-şi astfel un felinar, care îl va însoţi în groaznica sa călătorie veşnică. Aşa s-a născut Jack o’Lantern, dovleacul luminat şi sculptat pe care îl întâlnim de Halloween în toate colţurile lumii.