Festivalul Vinului de la Beltiug – concepţie şvăbească, organizare românească

După promisiunile organizatorilor despre cum va fi prima ediţie a Festivalului Vinului de la Beltiug, odată ajuns cineva la faţa locului, singurele regrete ar fi trebuit să fie generate de faptul că trebuie să plece şi să lase în urmă atmosfera plăcută, vinul bun şi preparatele culinare deosebit de gustoase. N-a fost să fie, cel puţin nu la circa o oră şi jumătate de la deschiderea oficială, ceea ce ne determină să  afirmăm fără a fi cârcotaşi că nu doar specificul evenimentului ar fi trebuit să fie şvăbesc, ci şi organizarea, care a avut un pronunţat iz românesc.

Sâmbătă, la ora anunţată de organizatori pentru deschiderea oficială, în perimetrul pregătit pentru desfăşurarea evenimentului se aflau doar câţiva localnici cu vin şi ştrudel cu cartofi. Câţiva tarabagii toropiţi de căldură aşteptau  plictisiţi potenţialii clienţi atraşi de gablonţuri, iar lângă scenă încercau să-şi împartă un petec de umbră cei incluşi în program, ce urmau să cânte sau să danseze. Nici urmă de beltiuganii despre care organizatorii au anunţat că vor oferi cel puţin şase feluri de mâncare tradiţională şvăbească. Suntem convinşi că aceştia au venit spre seară cu preparatele, şi nu avem nicio îndoială că spre seară a crescut şi numărul producătorilor de vin, precum şi cel al sătmărenilor şi a celor veniţi din comunele învecinate dornici să petreacă.

Însă, ne întrebăm cât se poate de serios dacă festivalul a fost organizat doar pentru localnici, în condiţiile în care, cei veniţi din alte părţi, dornici să mănânce la masa de prânz cel puţin unul din cele şase feluri de preparate culinare cu specific şvăbesc anunţate, au trebuit să se mulţumească cu un ştrudel cald de la soare şi eventual cu 100 ml de vin cumpărat cu 1 leu, după alţii 7 plătiţi pentru paharul din sticlă obligatoriu.

Probabil că până la următoarea ediţie a festivalului, organizatorii vor înţelege că vinul din Beltiug şi preparatele tradiţionale şvăbeşti au deja un renume şi că atrag inclusiv oameni care nu pot să stea în comună până după amiaza sau seara târziu.

[nggallery id=87]