Metode de recuperare în lombosciatică

Precum un zgârie-nor modern, coloana vertebrală sfidează gravitația și încadrează rasa umană în categoria bipedelor. Aceasta alcătuiește infrastructura unei mașini biologice care ancorează lanțuri kinetice și trasformă forțele biomecanice în activități funcționale coordonate. Supusă îmbătrânirii, coloana vertrebrală se adaptează efectelor gravitației și la încărcarea biomecanică prin modificări neurochimice și structurale compensatorii, unele dintre acestea pot determina apariția durerii și dizabilității. Unele reacții compensatorii sunt ușoare, relativ bine tolerate de pacient, altele sunt distructive și interferează cu capacitatea organismului de funcționare.

Dr. Oana Groza, medic specialist Recuperare Medicală la Polaris Medical

 

 

 

Durerea lombară a devenit o povară costisitoare pentru societate reprezentând una din cauzele principale de dizabilitate și de absență la locul de muncă. Lombosciatica este un simptom, nu o boală, fiind definită ca o durere lombară cu debut brutal, cu iradiere pe membrele inferioare și limitare severă a mișcării, însoțită sau nu de afectarea sensibilității sau de deficit motor. Este extrem de frecventă, aproximativ 40% din populația generală afirmă că a suferit un episod de lombosciatică în ultimele 6 luni. Statisticile au arătat o prevalență de până la 84% de-a lungul vieții. Primul puseu apare de obicei din adolescență până în jurul vârstei de 40 de ani.  Majoritatea pacienților prezintă pusee ușoare sau moderate, fără afectarea severă a activității zilnice.

Factori de risc. Nu s-a demonstrat clar existența factorilor genetici, specifici unei etnii sau rase. Bărbații și femeile sunt egal afectați, dar la cei cu vârstă mai mare de 60 de ani, incidența de apariție este mai crescută în rândul femeilor. La vârstă mijlocie, incidența este maximă (42 de ani – vârstă medie a discectomiilor), și apoi scade la vârsta a III-a.

Date epidemiologice sugerează că factorii de risc precum obezitatea, înălțimea extremă, fumatul, pot predispune la apariția durerilor lombare. Scăderea forței musculaturii extensoare, comparativ cu cea flexoare poate fi un factor de risc în apariția sciaticii. Munca fizică, ridicarea de greutăți, pozițiile statice prelungite (muncă la birou, șofatul), flexiile coloanei, efectuate simultan cu răsucirile, expunerea prelungită la vibrații pot determina apariția leziunilor la nivelul coloanei vertebrale.

Cele mai frecvente cauze care determină apariția sciaticii sunt: hernia de disc (90% din cazuri), stenoza de canal lombar, spondilolisteza, anomaliile congenitale lombo-sacrate (sacralizarea vertebrei lombare L5), bolile degenerative discale, fracturi ale corpilor vertebrali, boli inflamatorii (spondilită anchiliozantă), boli infecțioase (discitele), boli metabolice (osteoporoză, boală Paget, osteomalacia), tumori maligne etc.

Diagnosticul și tratamentul, în cadrul spitalului Polaris Medical, este stabilit de o echipă multidisciplinară alcătuită din medic de recuperare medicală, neurolog, medic specialist în imagistică medicală, fiziokinetoterapeut, terapeut ocupațional, maseur, nutriționist și psiholog.

Metode de recuperare:

Educarea pacientului trebuie să includă informarea acestuia legat de patologia vertebrală, factorii de risc individuali care au dus la apariția și acutizarea patologiei și un plan de recuperare pe termen lung pentru prevenirea recidivelor. Furnizarea informațiilor pe înțelesul pacientului contribuie la construirea unei relații terapeutice doctor-pacient determinând reducerea anxietății pacientului și grăbirea recuperării acestuia.

Simptome asociate: La pacienții cu dureri severe cele mai frecvent asociate sunt anxietatea, depresia și tulburările de somn. Tratarea acestor afecțiuni ameliorează durerea  determinând creșterea funcționalității.

În faza acută se recomandă repaus, cu posturare în poziții antalgice, purtarea unui corset lombar tip lombostat, tratament medicamentos specific.

În funcție de gravitatea simptomatologiei, se recomandă și evaluare neurochirurgicală de specialitate.

În faza subacută și cronică se recomandă asociat tratamentului medicamentos și fiziokinetoterapie: electroterapie antialgică și decontracturantă, kinetoterapie, hidrokinetoterapie, crioterapie, termoterapie: împachetări cu parafină, nămol, masaj medical, terapie ocupațională.

Toate aceste mijloace de tratament au rol important în scăderea durerii, creșterea funcționalității și creșterea calității vieții pacientului, rol important în prevenirea recidivelor dureroase.

Electroterapia reprezintă o metodă non-farmacologică și non-invazivă de terapie a durerii, cu efecte demonstrate clinic în patologia coloanei vertebrale. Aceasta potențează efectul terapiei medicamentoase, cu rezultate benefice mai rapide, de asemenea, poate scădea necesarul de medicație analgezică și antiinflamatoare, limitând astfel efectele adverse pe care acestea le au asupra pacienților.

Electroterapia are un rol important și în cazul pacienților care au contraindicații pentru terapia medicamentoasă, în cazul acestora, electroterapia reprezintă una din soluțiile, fără efecte adverse, pentru scăderea durerii.

Masajul are rol de îmbunătățire a simptomatologiei și a funcționalității la pacienții cu afecțiuni ale coloanei vertebrale, prin relaxarea musculaturii contractate și ameliorarea durerilor. Pielea este un organ bine vascularizat și inervat, de aceea masajul are un rol deosebit de important în creșterea metabolismului bazal prin stimularea funcțiilor aparatului respirator, circulator, ameliorarea oboselii musculare, îmbunătățirea calității somnului. Efectele masajului :

– acțiune sedativă asupra durerilor de tip nevralgic, a durerilor musculare și articulare, obținută prin manevre lente care stimulează repetat exteroceptorii și propriceptorii cutanați

– acțiune hiperemiantă locală determinată de încălzirea și înroșirea tegumentului asupra căruia se exercită masajul, prin manevre mai energice

– îndepărtarea lichidelor de stază.

Termoterapia: aplicarea unor proceduri care utilizează factorul termic cald, ca și agent terapeutic principal, de exemplu: aplicații generale -hidrotermoterapia sau locale: parafină sau nămolul terapeutic. În cadrul Spitalului Polaris, pacienții pot beneficia de efectele medicale extrem de bine cunoscute, ale nămolului din Lacul Techirghiol.

Termoterapia este recomandată în stadiile cronice ale patologiei vertebrale, cu efecte analgezice prin efectul hiperemic, decontracturant, rezorbtiv, prin creșterea elasticității țesutului conjunctiv și prin scăderea excitabilității receptorilor pentru durere. Hidrokinetoterapia este recomandată în stadiile subacute și cronice ale bolii. Mobilizările în apă sunt mai puțin dureroase datorită relaxării musculare care se produce sub acțiunea apei calde și datorită pierderii greutății corpului.

Terapia ocupațională este o metodă de reeducare activă care folosește diverse activități adaptate nevoilor pacientului, cu scop terapeutic și recreativ, contribuind la readaptarea funcțională și la reluarea gesturilor vieții cotidiene.

Kinetoterapia prin exerciții specifice (strechingul, tracțiunile, exerciții de tonizare și stabilizare a musculaturii paravertebrale, exerciții de control motor ) are un rol important în ameliorarea posturii și alianiamentului coloanei vertebrale, promovând funcționarea optimă a articulațiilor și tiparele optime de mișcare, reducerea tensiunilor musculare anormale, diminuând durerea și promovând vindecarea.

Este dovedit faptul că, în cadrul unor programe specifice de exerciții fizice zilnice, durerea cronică este percepută la o intensitate mult mai scăzută, prin stimularea producției de endorfine.

Kinetoterapia are rol esențial în prevenirea recidivelor dureroase: acest lucru se realizează prin: conștientizarea poziției corecte a coloanei lombare și a bazinului; blocarea în timpul efortului a segmentului afectat, învățarea menținerii poziției neutre, învățarea mobilizării cu totul independente a membrelor față de trunchi; menținerea forței musculare a trunchiului inferior .

Altfel spus, pacientul trebuie să continue programul de recuperare și după ameliorarea episodului acut, să-și protejeze coloana în timpul activităților zilnice, pentru a preveni apariția recidivelor dureroase și agravarea patologiei.

Concluzie: Adresabilitatea timpurie, încă de la debutul durerilor lombare, către medicina de recuperare, este deosebit de importantă, contribuind la diagnostic precoce, ameliorarea durerilor, identificarea factorilor de risc și managementul acestora, prevenirea scăderii calității vieții prin prevenirea recidivelor.