Mierea, alimentul-minune

Cum facem celula umană fericită? Nimic mai simplu. Produsele apicole au toţi nutrienţii de care are nevoie corpul uman, fără a da reacţii adverse nici măcar în timp. Toate sunt alimente-medicamente. Apiterapia este una din cele mai vechi metode de tratament, care se foloseşte de proprietăţile curative ale produselor stupului,  în tratarea unei game largi de afecţiuni, care vizează întregul organism.

Doctoriţa Mirela Stranţ este specializată în medicina de familie, dar practică apiterapia de peste 10 ani. „E o dragoste mai lungă, a început de fapt cu plantele, îmi plăceau foarte mult plantele medicinale înainte de a intra la facultatea de medicină. Am lucrat şi ca medic de familie şi m-am gândit să îmbin cumva aceste medicini complementare. Am participat la o şcoală de vară de apiterapie la Mereni, cu doctor Ştefan Stângaciu care este şi preşedintele Societăţii Române de Aspiterapie. De atunci nu a fost zi în care să nu o folosesc atât pentru mine, cât şi pentru pacienţii mei”, recunoaşte Stranţ.

La fel ca şi la alte terapii alternative, pacientul, cât şi problemele sale, trebuie integrate ca un întreg, se ţine cont de silul de viaţă, de modul de alimentaţie. Ce tratăm? „Nu putem spune că este un panaceu, dar produsele apicole îşi găsesc o aplicabilitate foarte largă. Să ne gândim la faptul că polenul este atât un aliment, cât şi remediu. Are o compoziţie complexă, aminoacizi esenţiali, acizi graşi, glucide, vitamine, minerale, fibre, antioxidanţi, deci hrăneşte celula aproape în totalitatea ei. Polenul trebuie să facă parte din alimentaţia unui om sănătos pentru că ajută la menţinerea stării bune de sănătate”, spune Stranţ. „Vorba «Bătrâneţea vine cu boala» nu este ceva normal, ne-am obişnuit noi cu lucrul acesta”, completează terapeuta.

Mierea românească „tratează” în occident. Mierea nu e doar un simplu îndulcitor, are multe proprietăţi şi componente, este un bun stimulator imunitar, are zaharide uşor absorbabile de organism care nu dau nicio problemă din cele pe care le dă zahărul. Are foarte multe enzime, antioxidanţi, bun antibiotic natural. Sunt studii care au arătat la sportivi de performanţă, dacă consumă zilnic o mică cantitate de miere, la competiţii randamentul este mult mai bun. „E atât de puţin folosită mierea, deşi avem mii de tone de miere în România, de o calitate foarte bună, vin străinii şi o cumpără”, menţionează doctoriţa.

Produsele apicole hrănesc celula umană ajutând organismul să se vindece singur. Stranţ spune că niciodată nu se va vindeca doar o singură boală, se vor rezolva, gradat, şi alte probleme pe care le are pacientul şi de care el poate nici nu ştie. Durata curei cu produse apicole este în funcţie de pacient, în funcţie de boală. O lună la copii, şase-opt săptămâni la adulţi pentru o stimulare imunitară, o dată de două ori pe an. La afecţiuni cronice durează, mai mult, de exemplu la hepatita cronică câteva luni, până la un an. Este un adjuvant în cazurile de dependenţă la tutun, la alcool.

Pacientul vine la consultaţie iar, dacă nu are analizele de laborator şi doctoriţa consideră că sunt necesare, ea îl îndrumă să le facă. „Niciodată un tratament nu va fi la fel cu altul, fiecare om este unic. Insist pe o pregătire a pacientului înainte de tratament, pe o dietă de detoxifiere a organismului.” Stranţ recomandă, de obicei, un amestec din miere, polen, păstură, lăptişor de matcă, propolis, cantităţile sunt calculate în funcţie de afecţiune, de greutatea pacientului. „L-am folosit ca remediu la peste 2.000 de persoane în ultimii trei ani, foarte mulţi copii, cu rezultate extraordinare în stimularea imunitară. Cazuri de copii care lunar ajungeau la antibiotic, după o cură din mixul respectiv, i-am urmărit un an de zile şi nici măcar nu au mai răcit. La un interval de cinci-şase luni se poate repeta o astfel de cură.” Pacientul îşi cumpără produsele şi acasă le amestecă. Preparatul se păstrează la frigider pentru că sunt produse crude (polen crud, lăptişor de matcă crud, apilarmil crud).

Medicina clasică vs alternativă. „Medicina alopată cu apiterapia se împacă exact cum vrem să o împăcăm. Este o mult mai mare deschidere în ultimii ani, în primul rând din partea pacienţilor. Unii medici acceptă şi îmbină terapiile, alţii nu, fiecare are dreptul să facă aşa cum consideră că e mai bine”, zice terapeuta.

Mirela Stranţ a rezolvat foarte multe cazuri de dereglări hormonale (de ciclu, fibroame, chisturi ovariene). „În ultima perioadă au venit multe cupluri în problema sterilităţii. Am tratat o colegă farmacistă în problema aceasta şi acum are un băieţel de un an.  Am avut un caz de rectocolită, ulcerohemoragică, o boală autoimună, manifestată prin sângerări abundente şi dureri în colon, pacientul s-a întors după un an şi mi-a spus aşa: „Doamne doctor, după o săptămână m-am simţit foarte bine şi aşa a rămas de atunci.” Un tratament naturist nu se încheie după ce au dispărut simptomele, e necesar întotdeauna un tratament de întreţinere, aumite restricţii rămân pe termen lung, mai ales în ce priveşte dieta.

Singura reacţie adversă care poate să apară este alergia, dar doctoriţa spune că nu e ceva mai frecvent decât în alte domenii, sunt cazuri rare. O reacţie alergică apare până în maxim câteva ore. „Lumea confundă alergia la polenul cules de albine cu polenul purtat de vânt.”

O problemă controversată e cea legată de administrarea de miere copilului sub un an. „O singură dată  în toată istoria s-a presupus că s-a găsit în miere germenul botulismului, care, în general, se găseşte în praf. Se poate întâmpla dacă un apicultor neglijent scapă ramele cu faguri jos pe pâmânt şi apoi le bagă la stors cu restul. Copiii sunt cu mâinile în praf, le bagă în pământ şi apoi în gură, deci riscul e mult mai mare”, spune terapeuta.

Ce miere cumpărăm din supermarket? „Mierea în comerţ teoretic e verificată, dar practic nici măcar nu este miere. Din păcate, în România, s-a făcut un test, acum vreo doi ani, la mai multe supermarketuri cu diverse sortimente de miere şi din vreo 17-18 testate, unul singur era miere nefalsificată. E bine ca lumea să cumpere miere de la magazine specializate, cum e Casa Bio sau Apicola, sau de la apicultori de încredere”, sfătuieşte Straţ.

[stextbox id=”custom” caption=”Produse apicole”] Mierea: în funcţie de originea florală din care se extrage sunt foarte multe tipuri (miere de mentă, de zmeură, de eucalipt, salcâm, polifloră, păpădie, pomi fructiferi etc.). Floarea oferă un nectar, preluat de către albine, cărat în stup, împreună cu enzimele este pus în celule hexagonale, apoi este ventilată şi la final este căpăcită în aşa fel încât cantitatea de apă să nu fie atât de ridicată.

Propolisul: este o ceară, un „spirt sanitar” pentru stup, tot ceea ce se dezinfectează se face cu propolis. Înainte de a se depune ouăle pentru puiet se pulverizează propolis. Cel mai bun este propolisul de plop.

Polenul: sunt organele genitale ale florilor. Între 5000 şi 10.000 de flori trebuie să viziteze o albină ca să culeagă un bob de polen. Este o hrană vie, este un prebiotic excepţional.. Polenul crud se recoltează la urdiniş (n.r. intrarea în stupină).

Păstura: un polen fermentat, „pâinea albinelor”. Albinele duc polenul în stupină, îl îndesă în hexagoane, adaugă propolis, ceară, enzime. La final, se pune un capac de miere şi se produce o fermentare lactică. Albinele încearcă să-şi procure o hrană pentru iarnă. Este hepatoprotectoare.

Apilarnilul: este larva de trântor care este o hrană pentru bărbaţi, ajută în problemele sexuale şi de sterilitate. Este foarte bun şi pentru femei, dacă au un exces de hormoni feminini.

Lăptişorul de matcă: este un complex de B-uri, are inclusiv B12, se ia în cantităţi foarte mici, este „alimentul de viaţă lungă”. Albina se hrăneşte primele trei zile doar cu lăptiţor de matcă, apoi cu nectar, cu polen. Regina se hrăneşte toată viaţa numai cu lăptişor. Albina trăieşte 40-45 de zile, matca cinci-şapte ani. Diferenţa o face doar hrana.

Frişca de miere: este un deliciu, nu au acces la ea decât apicultorii, se face în cantitate foarte mică. Este ca o spumă albă, care se obţine după extracţie deasupra butoaielor.[/stextbox]