Geriatria – un domeniu medical de neomis, des întâlnit în lumea întreagă

O caracteristică a ultimelor decenii ușor evidenţiabilă este creșterea numerică a populației vârstnice prin mai multe mecanisme: scăderea natalității, evoluția medicinii și creșterea speranței de viață – rezultând o îmbătrânire demografică mult mai evidentă în țările dezvoltate economic și, de asemenea, în România, la noi plusată de exodul tinerilor în afară.

Bogdan Neacșu – Doctor, Șef al Secției îngrijiri paliative Polaris Medical

 

 

 

Astfel, necesitatea apariției și dezvoltării geriatriei este tot mai mare, însă deși suntem o țară „cu tradiție” legată de geriatrie, suntem la început de drum cu organizarea acestei specialități. Totuși, faptul că problemele îmbătrânirii sunt așezate de Organizația Mondială a Sănătății între primele probleme de sănătate ale lumii alături de problemele inimii, cancerul, SIDA și alcoolul arată clar necesitatea dezvoltării Geriatriei.

Cu toate astea, sunt multe persoane – inclusiv medici – care nu știu ce este geriatria. Pe scurt, aşa cum pediatrul este specializat pe problemele copilului, internistul este specializat pe problemele adultului, geriatrul este specializat pe problemele vârstnicului. Inevitabil, vine următoarea întrebare: „De la ce vârstă se poate adresa un pacient geriatrului?”. Orientativ, a fost aleasă vârstă de pensionare – 65 ani, însă putem vorbi și de o prevenție a anumitor boli specifice vârstnicului și de ceea ce numim noi o îmbătrânire reușită, așa că adresabilitatea poate fi și de mai devreme.

De asemenea, vârsta pe care noi o numărăm în ani este pur orientativă. Fiecare organism trece prin timp diferit, așa se face că vedem persoane de 50 ani îmbătrânite și persoane de 75 de ani foarte tinere. De aceea, o altă definiție a geriatrului cred că este că geriatrul este medicul care nu consultă pacientul după vârsta din buletin, ci după vârstă pe care o apreciază în timpul consultației. O să explic printr-un exemplu: nu o dată am avut pacienți care se simțeau tineri și doreau să-și mențină gradul de independență, funcționalitatea, însă de fiecare dată când ajungeau la un medic, mai direct sau mai puțin direct, răspunsul era: „E și vârsta, ce mai vrem”.

În geriatrie, permanent discutăm despre calitatea vieții în raport cu cantitatea și menținerea unui grad de independență funcțională cât mai bună. Acest obiectiv nu se poate obține decât cu o abordare multidisciplinară. În mediul unde îmi desfășor activitatea la acest moment, avantajul major este o echipă medicală (http://www.polarismedical.ro/ro/echipa-medicală) de calitate și cu o gamă largă de specialități (http://www.polarismedical.ro/ro/servicii-medicale), cu care, în funcție de problemele identificate, putem interveni rapid pentru vindecarea lor. În medicina secolului XXI este imposibil să avem pretenția să știm totul ca medici, de aceea pacientul este consultat, iar în funcție de rezultate, investigațiile se aprofundează într-o anumită arie.

Ca în alte specialități, și în geriatrie se vorbește de prevenție. Pacienții vârstnici din România sunt ghidați de cele mai multe ori după niște principii învechite – nu merg la doctor până nu simt că nu mai pot. Se și laudă cu faptul că nu au fost niciodată la doctor. Această atitudine duce de multe ori la diagnosticarea unor probleme în faze în care mare lucru nu se mai poate face (http://www.polarismedical.ro/terapia-durerii). De aceea, rolul familiei este să intervină și să-i sensibilizeze spre a merge periodic la evaluări de rutină. Un bunic sănătos ajută familia jucându-se cu nepoții, în timp ce părinții își desfășoară alte activități, pe când un bunic cu probleme are nevoie de un îngrijitor, de multe ori încărcând familia cu probleme sociale și financiare.

O concluzie: bătrânețea este o etapă a vieții pe care, dacă o pregătim cu grijă, poate fi la fel de plăcută ca și cele ce o preced – copilăria și perioada de adult tânăr.