Displazia de dezvoltare a șoldului – probleme mici

Unul din 1000 de copii din România se naşte cu probleme de dezvoltare a şoldului. Vorbim despre displazia de dezvoltare a şoldului, o afecţiune care se întâlneşte mai frecvent la fetiţe. La nivel mondial aproximativ unul din 20 de nou-născuți la termen, suferă de o formă sau alta de instabilitate a șoldului, iar doi sau trei din o mie vor necesita tratament.  Depistată şi tratată la timp, displazia de dezvoltare a şoldului poate fi vindecată spontan în perioada de nou-născut. Tot ce trebuie să ştim despre această afecţiune extrem de importantă pentru dezvoltarea ulterioară a copilului aflăm de la Prof. Dr. Dana Vasilescu, Medic Primar chirurgie şi ortopedie pediatrică la Polaris Medical.

Ce este displazia de dezvoltare a șoldului? 

Este o afecțiune cu potențial invalidant, secundară unor tulburări ce pot interveni pe întreaga perioadă de dezvoltare și maturare a șoldului.

Primele semne în formarea șoldului apar în jurul vârstei de 4 săptămâni de la concepere, iar dezvoltarea șoldului continuă până la vârsta de 15 ani, când configurația șoldului este asemănătoare cu cea a adultului. Pe toată această perioadă pot să intervină diferiți factori ce întrerup sau împiedică dezvoltarea armonioasă, sincronă și ierarhizată a șoldurilor.

Care sunt factorii care determină displazia de dezvoltare a șoldului? 

Factorii care pot influența dezvoltarea intrauterină sunt reprezentați de: factori genetici, factori hormonali (sexul feminin prezentând o incidență mai mare), factori mecanici (uter mic, lichid amniotic puțin, poziționarea subhepatică a fătului sau poziția pelviană), factori toxici (hipervitaminoza A) etc. Orice alt factor care produce tulburări în formarea țesutului muscular sau osos poate induce displazia șoldului.

Există diferite cauze care pot determina apariţia displaziei după naştere. Sunt factori mecanici, precum înfășarea sugarului cu membrele inferioare în extensie și apropiate, fără posibilitate de mișcare, factori de dezvoltare, factori ce tulbură vascularizația bună a tuturor elementelor anatomice ale șoldului. Trebuie să ştim însă că, în pofida unor speculaţii populare, nașterea în sine nu este un factor declanșator al displaziei șoldului. Foarte rar, la naștere, în situația unei mari hiperlaxități articulare, se poate produce dislocarea șoldului (luxație).

Practic, în situația unei displazii se pierd raporturile anatomice dintre elementele osoase, osul iliac și capul femural. Raportul dintre aceste două oase este extrem de variată, ceea ce clinic nu se poate discerne. Această tulburare în conformația șoldului nu este dureroasă, permițând dezvoltarea fizică frumoasă a sugarului, dar conducând la o gravă întârziere în diagnostic.

Cum se stabileşte diagnosticul?

Diagnosticul se realizează în cadrul unui examen clinic efectuat de un ortoped pediatru și un examen imagistic reprezentat de ecografia șoldului. După vârsta de 6-7 luni, odată cu avansarea maturării osoase a șoldului, examenul clinic se poate completa cu radiografia de bazin. În cazuri particulare se poate apela la examinări IRM (la vârste mici necesită sedare).

Ce riscăm dacă nu depistăm din timp afecţiunea?

Cu cât diagnosticul este mai tardiv, cu atât evoluția este mai dificilă, putând să apară complicații: deformarea anatomică a regiunii, necroze osoase, șchiopătare, oboseală la ortostatism prelungit, dureri, limitarea dureroasă a mobilității, impotență funcțională importantă etc.

• Aici puteți adresa întrebări specialiștilor de la Polaris Medical 

Cum tratăm displazia de dezvoltare a șoldului? 

Tratamentul la vârsta de sugar mic este în general ușor, bazându-se pe utilizarea a diferite tipuri de aparate abductoare, rata de succes fiind foarte ridicată. Inițierea tratamentului la vârsta de sugar mare sau după 1 an, va include poziționarea copilului în aparate de abducție mai restrictive, existând posibilitatea să fie necesare şi diferite tipuri de intervenții chirurgicale, astfel încât șansele unei reușite complete sunt mult mai reduse.

[stextbox id=’custom’]

Cum prevenim displazia de dezvoltare a șoldului?

În ciuda sugestiei făcută de Hippocrates încă de acum 2400 de ani că dislocările șoldului copiilor sunt vindecabile dacă tratamentul este început foarte devreme, abordarea preventivă este o bolii este mult mai recentă. Este adevărat că majoritatea copiilor cu displazie de dezvoltare a şoldului se nasc cu această afecțiune. Cu toate acestea, deteriorarea cartilajului și a oaselor poate apărea dacă picioarele nou-născutului se află într-o poziție întinsă pentru perioade lungi de timp. De exemplu, printr-o înfășurare necorespunzătoare care implică împachetarea strânsă a picioarelor și a corpului copilului într-o pătură sau cârpă. Deoarece cartilajul și oasele copilului sunt încă destul de moi, acești copii pot avea o probabilitate mai mare de a dezvolta displazie de sold. În consecinţă, atunci când înfășurați copilul, asigurați-vă că șoldurile sale se pot mișca liber. Evitați înfășurarea atât de strâns încât picioarele bebelușului să fie strânse împreună. Picioarele trebuie să fie ușor îndoite și împinse în afară, similar cu poziția din uter.

[/stextbox]

IMPORTANT! Este recomandat un consult ortopedic pediatric imediat după prima lună de viață a nou-născutului pentru a ne asigura că şoldul este dezvoltat normal şi pentru a preveni complicaţiile ulterioare.